ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1938/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la 02.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 328.795,84 euro, în echivalentul în RON al acestei sume, calculat la cursul BNR de la data la care se va efectua plata precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată. S-au invocat următoarele excepții procesuale: necompetența generală a instanțelor române, necompetența teritorială a Tribunalului Călărași; prescripția dreptului material la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 698 din 15.10.2018, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Călărași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Dosarul a fost înregistrat la data de 23.11.2018 pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2018.

La termenele de judecată din 15.02.2019 și 05.03.2019, Tribunalul Galați a pus în discuție excepțiile necompetenței generale a instanțelor române, prescripția dreptului material la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamatei, pe care le-a respins ca nefondate.

Prin sentința civilă nr. 37 din 02.03.2021 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018 a fost admisă acțiunea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în RON a sumei de 328.795,84 euro, calculată la cursul BNR din ziua plății efective, cu titlu de daune; a fost obligată reclamanta să achite expertului tehnic judiciar C. suma de 4.490 RON cu titlu de diferență onorariu expertiză; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 82.364,06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 05.03.2019, a declarat apel principal S.C. B. S.R.L., iar A. S.A a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. S.R.L și A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 37 din 02.03.2021 pronunțată de Tribunalul Galați.

Împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, la data de 7 iulie 2022, B. S.R.L. a formulat recurs principal, iar A. S.A. a formulat cerere de recurs incident.

Motivele de recurs formulate de B. S.R.L. sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta susține ca decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurenta redă din considerentele deciziei recurate și arată că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează principiul "in dubio pro reo". Totodată susține că din probatoriul administrat și din datele existente privind evenimentul de navigație din data de 09.05.2014 rezultă faptul că nava D. nu a intrat în coliziune cu infrastructura portuară din Portul Oltenița și nu a cauzat daune acestei infrastructuri. În continuare, autoarea recursului prezintă pe larg argumente cu privire la situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza tehnică.

Sub un alt aspect, recurenta critică aplicarea în mod greșit de către instanța de apel a normelor de drept material care reglementează forța majoră. În acest sens, recurenta susține că evenimentul ce a condus la daună reclamanta s-a produs dintr-o cauză de forță majoră ce o exonerează pe B. S.R.L., conform art. 1351 alin. (1) C. civ.

Totodată, recurenta susține că niciun document depus la dosar nu prezintă starea estacadei în urma producerii stării de forță majoră și nici în cuprinsul raportului de expertiză nu se menționează că infrastructura portuară a suferit avarii în perioada ianuarie-mai 2014.

În concluzie, recurenta susține că nu este responsabilă pentru prejudiciul suferit de către intimată întrucât acesta a fost cauzat de o situație de forță majoră.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului principal, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pâră a depus răspuns la întâmpinare.

Motivele de recurs formulate de A. S.A. sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susține că, deși a solicitat obligarea B. la plata cheltuielilor de judecată atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin concluziile scrise, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri. Se mai arată că prin decizia civilă nr. 296 din 21.09.2022 instanța a admis cererea de completare, însă a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în apel, cu motivarea că în prezenta cauză ambele părți sunt în culpă procesuală, ambelor fiindu-le respinse apelurile. Or, arată recurenta-reclamantă, instanța de apel a realizat o aplicare eronată a art. 453 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit autoarei căii de atac, instanța de apel trebuia să stabilească măsura în care fiecare parte se află în culpă și numai dacă culpa aparține într-o măsură asemănătoare celor două părți, urmează să dispună compensarea acestora.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare la recursul incident formulat de recurenta-reclamantă.

Pe baza cererilor de recurs, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 mai 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului principal, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează forța majoră, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 1351 alin. (1) C. civ., sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

Totodată, critica prin care se arată că din probatoriul administrat și din datele existente privind evenimentul de navigație din data de 09.05.2014 rezultă faptul că nava D. nu a intrat în coliziune cu infrastructura portuară din Portul Oltenița și nu a cauzat daune acestei infrastructuri, vizează aspecte de netemeinicie, recurenta expunând situația de fapt și făcând trimitere la mijloacele de probă administrate.

De altfel, instanța supremă reține că expunerea situației de fapt de către recurenta-pârâtă și criticile acesteia din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Nemulțumirile recurentei-pârâte și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, precum și argumentele acesteia prin care susține că niciun document depus la dosar nu prezintă starea estacadei în urma producerii stării de forță majoră și că nici în cuprinsul raportului de expertiză nu se menționează că infrastructura portuară a suferit avarii în perioada ianuarie-mai 2014, sunt critici de netemeinicie și nu motive de nelegalitate, care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Totodată, instanța supremă constată că în raport de prevederile art. 491 C. proc. civ., coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este rămas fără efect.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate de către recurenta-reclamantă. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Față de faptul că recurenta-reclamantă nu este partea care a câștigat procesul, având în vedere că aceasta a formulat recurs incident, care va rămâne fără efect având în vedere soluția de anulare a recursului principal, instanța supremă constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2023.