ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 231/2025

Analizând actele de la dosar și sentințele atacate, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – Secția a II-a Civilă la 11.12.2020, reclamanta S.C. A S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B S.A. la a-i plăti contravaloarea facturilor emise în baza contractului de prestări servicii nr. 3969/10.11.2003 și a contractului de furnizare produse și prestări servicii nr. 4810/1788/28.09.2011, în sumă de 1.710.615,33 lei, precum și cheltuielile de judecată.

La 21.05.2021, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei dovezii calității reprezentantului legal al reclamantei, necompetenței generale a Tribunalului Galați pentru pretențiile aferente facturilor emise în baza contractului de prestări servicii nr. 3969/10.11.2003 și prescripției dreptului material la acțiune; în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 21.09.2021, Tribunalul Galați – Secția a II-a Civilă, apreciind că pretențiile formulate de reclamantă în temeiul celor două contracte atrag competențe diferite, a dispus disjungerea cererii întemeiate pe contractul de prestări servicii nr. 3969/10.11.2003 și formarea unui dosar distinct.

În dosarul astfel format, a pronunțat sentința civilă nr. 956/21.09.2021, prin care a admis excepția necompetenței generale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

Prin hotărârea nr. 7/16.06.2022, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.380.934,33 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în temeiul contractului de prestări servicii nr. 3969/10.11.2003 și a sumei de 36.109,90 lei, cu titlu de cheltuieli arbitrale, constând în taxă arbitrală și onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, S.C. B S.A. a formulat acțiune în anulare.

Prin sentința nr. 15/14.11.2022, Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă a respins atât excepția inadmisibilității cererii în anulare, cât și cererea în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei, anularea hotărârii arbitrale și rejudecarea în fond a pricinii, cu consecința respingerii acțiunii, în principal, ca prescrisă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 1555/21.06.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată curții de apel.

Prin sentința civilă nr. 3/17.04.2024, Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă a admis cererea în anulare, a anulat hotărârea nr. 7/16.06.2022 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, și, în rejudecare: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 823.765,72 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 157/09.11.2010, nr. 165/07.12.2010, nr. 12/18.01.2011, nr. 25/14.02.2011, nr. 62/17.05.2011, nr. 76/21.06.2011, nr. 96/19.07.2011 și nr. 110/23.08.2011, invocată de pârâtă. De asemenea, a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta S.C. B S.A. să-i plătească suma de 557.168,61 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 125/27.09.2011, nr. 137/18.10.2011, nr. 152/23.11.2011, nr. 169/28.12.2011 și nr. 191/25.01.2012; a respins restul pretențiilor ca fiind prescris dreptul material la acțiune (pentru suma de 823.765,72 lei) și a luat act că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin sentința civilă nr. 5/19.06.2024, aceeași instanță a admis cererea de completare dispozitiv, formulată de reclamanta S.C. A S.R.L., a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3/17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/44/2022*, în sensul că: a obligat pârâta S.C. B S.A. să plătească reclamantei S.C. A S.R.L. suma de 27.403,11 lei, reprezentând taxă arbitrală redusă (7.129,97 lei) și onorariu avocat arbitraj integral (20.273,14 lei).

Împotriva acestor sentințe civile, S.C. B S.A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, întemeiată pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, în principal, admiterea acțiunii în anulare, iar în subsidiar, exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată stabilite de instanța arbitrală în mod proporțional cu gradul culpei procesuale care îi revine în principal intimatei; totodată, a solicitat să se ia act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin cererea de recurs declarată împotriva sentinței civile nr. 5/19.06.2024, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceeași recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de completare a dispozitivului, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată; de asemenea, a solicitat să se ia act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimata-reclamantă nu a uzat de dreptul procedural de a formula întâmpinare.

Prin cererea înaintată la dosar la 20.12.2024, recurenta-pârâtă a învederat că renunță la calea de atac a recursului exercitată împotriva sentințelor civile nr. 3/17.04.2024 și nr. 5/19.06.2024.

Intimata-reclamantă, prin adresa din 20.01.2025 a învederat că este de acord cu cererea de renunțare la judecata recursurilor și a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin rezoluțiile de primire a dosarului din 01.10.2024, cu privire la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, s-a constatat că cererea nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.688,34 lei, conform art. 24 alin. (1) și ar. 26 alin. (3) teza a II-a coroborat cu art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, iar în privința recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5/19.06.2024, în temeiul art. 28 din același act normativ, s-a stabilit că cererea este legal scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

În aceste condiții, prin adresa emisă la 01.10.2024, comunicată recurentei la 03.10.2024, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să achite taxa judiciară de timbru datorată, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Prin rezoluția din 13.01.2025, s-a fixat termen de judecată 5.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024 și a pus în discuția părților ordinea de soluționare a chestiunilor privind netimbrarea căii de atac și renunțarea la calea de atac.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune, așadar, respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiași articol instituie sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea acestei cerințe, dispoziție concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispozițiile art. 24 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 lei pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport de suma contestată, pentru acțiunile evaluabile în bani, în situația invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, față de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.688,34 lei, conform art. 24 alin. (1) și ar. 26 alin. (3) teza a II-a coroborat cu art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția de primire din 01.10.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a stabilit că recurenta S.C. B S.A. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantumul menționat.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 03.10.2024, filele (…) și (…) dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile formale prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din același cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B S.A. împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

În continuare, analizând solicitarea formulată la 20.12.2024 de către recurenta-pârâtă prin care învederează că renunță la judecata recursului declarat și împotriva sentinței civile nr. 5/19.06.2024, Înalta Curte reține dispozițiile art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora „în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri”.

Totodată, notează că, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., „achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre”.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va lua act că recurenta-pârâtă achiesează la sentința civilă nr. 5/19.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

Față de ansamblul considerentelor anterioare, Înalta Curte va anula, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B S.A. împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, iar în temeiul art. 463 alin. (1), raportat la art. 464 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin. (4) teza I C. proc. civ., va lua act de achiesarea acesteia la sentința civilă nr. 5/19.06.2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B S.A. împotriva sentinței civile nr. 3/17.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

Ia act de achiesarea recurentei-pârâte S.C. B S.A. la sentința civilă nr. 5/19.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2025.