ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2372/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, la 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator B.., reprezentată de practician în insolvență coordonator C., a solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata sumei de 1.766.885,19 RON, reprezentând contravaloare facturi emise și neachitate în sumă de 895.354,24 RON și penalități de întârziere în sumă de 871.530,95 RON, calculate până la data de 08.02.2017 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului datorat conform contractelor de închiriere nr. x/21.11.2008 și nr. y/01.11.2010.

La data de 10 aprilie 2017, pârâta S.C. D. S.A. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. la plata sumei de 876.120 RON, reprezentând contravaloarea tarifului de staționare a materialului rulant care nu aparține C.F.R. și care staționează pe liniile infrastructurii feroviare din stații și halte, pentru vagoanele ce au format obiectul contractului de închiriere nr. x/21.11.2008, pe perioada 01.01.2015-28.02.2017, ca urmare a neîndeplinirii obligației de preluare a acestora de către S.C. A. S.A., la încetarea contractului, precum și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de arbitrare.

Prin hotărârea nr. 3 din 5 aprilie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2019, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a admis în parte cererea arbitrală, formulată de S.C. A. S.A. și a obligat pârâta S.C. D. S.A. la plata sumei de 1.695.606,21 RON, reprezentând 826.098,87 de RON, contravaloare facturi neachitate și 869.507,34 RON penalități de întârziere, calculate până la data de 8.02.2017 și în continuare până la achitarea debitului datorat; a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru în valoare de 19.256,19 de RON și onorariu expert în sumă de 2.000 de RON; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de S.C. D. S.A., ca nefondată; a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de onorariu expert.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la 15 mai 2019, sub nr. x/2019, S.C. D. S.A. a solicitat anularea hotărârii arbitrale și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitrai.

Prin sentința nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a Ii-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de S.C. D. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., prin lichidator B.., împotriva hotărârii arbitrale nr. 3 din 05 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați. împotriva acestei sentințe, S.C. D. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței atacate, cu consecința, în principal, a admiterii pretențiilor formulate pe calea cererii reconvenționale modificate, iar în subsidiar a trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel; totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

In susținerea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g), raportat la art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța nu a examinat contradicția din considerentele sentinței arbitrale, pe care a invocat-o și nici nu a examinat lipsa din cuprinsul sentinței arbitrale a normelor substanțiale și procedurale incidente în cauză.

Potrivit recurentei, din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a considerat că, atât timp cât în cuprinsul hotărârii există o motivare cantitativă, orice critică privind contradicția între considerente sau lipsa unui silogism juridic în cuprinsul hotărârii ar reprezenta o critică privind temeinicia acesteia.

Recurenta invocă și că sentința arbitrală nu se bucură de o motivare corespunzătoare exigențelor impuse de prevederile indicate mai sus, expunând exhaustiv critici referitoare la această hotărâre.

O altă critică invocată de recurentă vizează încălcarea art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., raportat la normele imperative în domeniul transportului feroviar, reprezentate, în opinia sa, de Dispozițiile Directorului General al Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A. nr. 45/08.08.2007, nr. 259/29.12.2015, Procedura de aplicare a tarifului de staționare a Materialului Rulant pe infrastructura publică și privată a C.F.R. nr. 1 l/3/n-487/2007, Sistemul de management al calității - Procedura operațională - aplicarea tarifului de staționare (cod PO 0-7.5.4-01 ediția 1 și ediția 2 ce a intrat în vigoare din 15.04.2016), adresele privind indexarea tarifului nr. 1 l/3n-760/26.11.2013 și nr. ll/ln-198/28.07.2015.

Recurenta susține că, deși instanța a reținut caracterul aplicabil, deci implicit imperativ al prevederilor în discuție, nu a oferit niciun argument privind legalitatea ignorării lor de către tribunalul arbitrai cu ocazia pronunțării hotărârii.

In opinia recurentei, obligația de plată a tarifului de staționare este una legală, neputând fi ignorată de către instanța arbitrală, în acest sens făcând trimitere la prevederile art. 5.1.1, art. 5.2, art. 5.2.3. și art. 5.2.4. din Procedurile operaționale.

Recurenta susține că în domeniul de activitate feroviar, există o serie de norme, proceduri și reguli, instituite pentru toți operatorii economici de către C.F.R. S.A., prin care a fost impusă în sarcina operatorilor de transport feroviar obligația de plată a unui tarif de staționare pentru materialul rulant care nu aparține C.F.R. și care staționează pe liniile infrastructurii feroviare publice și private ale acesteia.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport. Părțile nu au depus asemenea puncte de vedere.

Analizând recursul declarat, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a Ii-a Civilă.

In accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive Ia data pronunțării lor.

Dispozițiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat Ia alin. (3) al aceluiași articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a

3

admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind și Curtea Constituțională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la 20 februarie 2017, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a Ii-a Civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Prin urmare, înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. S.A. împotriva sentinței nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a Il-a Civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. S.A. împotriva sentinței nr. 25 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a Il-a Civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.