ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 645/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 03 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat să se constate caracterul abuziv și să se anuleze dispozițiile art. 2.4.1, art. 3.2, art. 3.3.1, art. 3.3.3, art. 3.3.4, art. 3.3.5, art. 3.1.2, din contractul de credit nr. x/10.06.2008 și dispozițiile din actele adiționale la contract, corespunzătoare clauzelor contractuale contestate; au solicitat să se dispună restituirea comisionului de administrare plătit, a comisionului de modificare și a comisionului de acordare credit; de asemenea, au cerut și denominarea în moneda națională a plăților; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5753 din 14 iulie 2017, Judecătoria Galați, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanți; a constatat caracterul abuziv și a anulat următoarele clauzele prevăzute în contractul de credit nr. x/10.06.2008: art. 2.4.1 din condițiile speciale ale contractului, art. 2.4.1 din actul adițional nr. x/26.02.2010, ambele raportate la art. 3.1.2 din condițiile generale ale contractului, art. 1.2.2 din actul adițional nr. x/27.06.2012, art. 1.1.2 din actul adițional nr. x/30.12.2013, art. 1.2.2 din actul adițional nr. x/30.10.2014, privind posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii; art. 2.5 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.2 din condițiile generale ale contractului, art. 2.5 din actul adițional nr. x/26.02.2010, art. 1.2.5 din actul adițional nr. x/27.06.2012, art. 1.2.4 din actul adițional nr. x/30.12.2013, art. 1.2.4 din actul adițional nr. x/30.10.2014, privind dobânda penalizatoare; art. 2.6.2 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.3 din condițiile generale ale contractului, art. 2.6.2 din actul adițional nr. x/26.02.2010, art. 1.3 din actul adițional nr. x/27.06.2012, art. 1.3 din actul adițional nr. x/30.12.2013, art. 1.3 din actul adițional nr. x/30.10.2014, privind comisionul de administrare; art. 2.6.1 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.1 din condițiile generale ale contractului, privind comisionul de acordare; art. 2.6.4 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.5 din condițiile generale ale contractului, art. 2.6.4 din actul adițional nr. x/26.02.2010, privind comisionul de rambursare anticipată; art. 2.6.3 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.4 din condițiile generale ale contractului, art. 2.6.3 din actul adițional nr. x/26.02.2010, privind comisionul de modificare a contractului; a obligat pârâta să restituie reclamanților suma plătită cu titlu de comision de administrare a creditului în cuantum de 1.023,34 euro și 2.802,24 RON și comision de acordare în cuantum de 1.080 RON, sumele fiind calculate la cursul în vigoare la data plății; a respins restul pretențiilor reclamanților, ca neîntemeiate; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 105 din 21 februarie 2018, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 5753 din 14 iulie 2017, pronunțate de Judecătoria Galați; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare prevăzut de art. 2.6.2 din condițiile speciale ale contractului, raportat la art. 3.3.3 din condițiile generale și capătul de cerere privind restituirea comisionului de administrare; a păstrat celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de pârâta D. S.A., succesoarea în drepturi a C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 105 din 21 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentințe, D. S.A., succesoarea în drepturi a C. S.A., a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată că, prin încheierea din 17.10.2018, instanța a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către C. S.A. a obligației de a depune precizări cu privire la cuantumul pretențiilor, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

Recurenta-pârâtă arată că, la data de 16.11.2018, prin adresa nr. x/06.11.2018, C. S.A. a îndeplinit obligațiile stabilite de instanța și a achitat și depus la dosarul cauzei, taxa de timbru de 1.445,23 RON, conform O.P. nr. x din 12.11.2018.

Potrivit recurentei-pârâte, deși instanța a menținut măsura suspendării, urmează a se observa că adresa prin s-au cuantificat pretențiile și taxa de timbru aferentă au efectul întreruperii cursului perimării.

Recurenta-pârâtă arată că perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes și, în speță, s-a făcut dovada cauzei de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în acest pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 474/26.02.2016.

În opinia recurentei-pârâte, conduita C. S.A. nu a fost una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruință în judecarea pricinii, îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau echivalând cu o cerere de repunere pe rol.

Astfel, recurenta-pârâtă arată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., existând o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzută de art. 417- 418 C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen la data de 17 martie 2021, cu citarea părților.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În prealabil, față de împrejurarea că recurenta a indicat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele acesteia, prin care se invocă încălcarea normelor de procedură referitoare la perimare, se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului în intervalul de timp prevăzut de 6 luni.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 416 C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, ce nu a acționat în scopul reluării judecării, deși avea posibilitatea să o facă.

În cauză, suspendarea judecării recursului a fost determinată de neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor impuse de instanță cu privire la indicarea pretențiilor contestate în apel, în vederea calculării taxei judiciare de timbru. Astfel, ca urmare a conduitei recurentei, desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată, fiind luată măsura suspendării judecării prin încheierea din 17 octombrie 2018, în baza art. 242 C. proc. civ.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Recurenta susține că a îndeplinit obligațiile stabilite de instanța și a achitat și depus la dosarul cauzei, taxa judiciară de timbru, termenul de perimare fiind astfel întrerupt.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta C. S.A., a înaintat la data de 16.11.2018 Tribunalului Galați, prin intermediul poștei, adresa nr. x/06.11.2018, anexând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.445,23 RON, conform O.P. nr. x din 12.11.2018. Aceste înscrisuri au fost înaintate de Tribunalul Galați, Curții de Apel Galați, în vederea atașării la dosarul cauzei. Depunerea la dosar a acestor înscrisuri nu poate echivala cu o cerere de repunere a cauzei pe rol.

Astfel că, în condițiile în care, de la data ultimului act de procedură, respectiv 17 octombrie 2018, când judecata a fost suspendată și până la data de 4 septembrie 2019, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu, de către instanță, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurentei care nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în mod corect curtea de apel a constatat că a intervenit perimarea.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de suspendare a cursului perimării, în raport de prevederile art. 418 C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 378/R din 4 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2021.