ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1624/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 28.01.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr. x/24.09.2008 și identificate la art. V pct. 5.1 lit. c) privind comisionul de administrare lunar în cuantum de 0,15% plătibil începând cu scadenta 13-a și art. V pct. 5.1 lit. e) referitoare la orice alte costuri sau taxe ce au legătură cu prezentul credit privind suma de 4.632 euro; au mai solicitat eliminarea acestor clauze din contract, consecutiv cu restituirea sumei de 4.631,25 euro, precum și a sumelor achitate în baza acestor clauze cu dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14.01.2020, Tribunalul Specializat Cluj a dispus citarea, în calitate de pârâtă, a D. S.A.

Prin sentința civilă nr. 308/25.02.2020 Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S.A. și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta D. S.A., având ca obiect restituirea sumei de 4.631,25 euro, precum și a dobânzii penalizatoare aferente.

A fost admisă în parte acțiunea reclamanților și constatat caracterul abuziv și nulitatea clauzelor inserate la art. V pct. 5.1 lit. c) și lit. e) din contractul de credit nr. x/24.09.2008.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. S.A. cu privire la cererea având ca obiect restituirea comisionului de administrare achitat de reclamanți ulterior datei de 31.03.2009 și, în consecință, s-a respins cererea de restituire a sumelor plătite cu acest titlu ulterior datei de 31.03.2009.

A fost respinsă cererea reclamanților având ca obiect restituirea comisionului de administrare aferent perioadei 24.09.2008-30.01.2009 și a sumei de 4.631,25 euro, precum și a dobânzii penalizatoare aferente.

Împotriva acestei sentințe civile, atât reclamanții, cât și pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 439/28.09.2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea apelului lor.

În motivare, au susținut, în esență, greșita aplicare a normelor de drept material, având în vedere că starea de fapt a fost eronat calificată, în raport cu exigențele aplicabile în cauză, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S.A. și restituirea sumei de 4.361,25 euro, percepută de bancă cu titlu de comision de transfer.

Ambele intimate au depus la dosar întâmpinări, iar intimata D. S.A. a invocat și excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2), art. 457 alin. (1) și art. 27 C. proc. civ. excepția inadmisibilității recursului, care este prioritară excepției nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074/18.12.2018, au fost modificate și completate mai multe prevederi din C. proc. civ., printre care și cele ale art. 483 alin. (2)-(4), relevante pentru prezenta cauză fiind modificările aduse alin. (2), care au următorul cuprins:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (...)".

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ, 21.12.2018, în materiile prevăzute expres de art. 483 alin. (2), calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură fiind aplicabile doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În acest sens, art. 24 C. proc. civ. statuează că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, conform art. 25 din același Cod.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 439/28.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă într-un litigiu circumscris materiei protecției consumatorilor, ce izvorăște dintr-un contract de credit încheiat între un consumator și o instituție financiară.

În cauză, Înalta Curte constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 28.01.2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi, devenind astfel incidente prevederile art. 24-27 C. proc. civ. în privința legii de procedură aplicabile.

Așadar, raportat la obiectul acțiunii și dispozițiile exprese ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 439/28.09.2020 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, este una cu caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens, este de reținut și faptul că potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Acest text consacră principiul legalității căii de atac, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României reglementând faptul că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

De aceea, nu prezintă relevanță juridică împrejurarea că în dispozitivul deciziei recurate s-a menționat că hotărârea este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 439/28.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2021.