ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 558/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (…)", reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1107/A/01.07.2022, Tribunalul Specializat Cluj a respins apelurile declarate de A. S.A., B. S.A. și de C.. împotriva sentinței civile nr. 6878/04.11.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, secția Civilă, ca nefondate, a admis apelul incident declarat de D. și, în consecință, a modificat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 4.1 din contractul de credit de consum nr. x/08.11.2007, încheiat între E. S.A. și reclamant, în ce privește comisionul de acordare credit și comisionul de administrare lunară a creditului, a obligat pârâta A. S.A. să restituie reclamantului sumele încasate de antecesoarea sa, cu titlu de comision de acordare a creditului în baza clauzei menționate și pe pârâtele A. S.A., C.. și B. S.A. să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului în baza clauzei menționate. Totodată, a obligat pârâtele să achite reclamantului și dobânda legală aferentă sumelor de mai sus, calculată de la data încasării lor și până la data restituirii efective, precum și suma de 4.058 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat apelantele A. S.A., C.. și B. S.A. să achite apelantului D. suma de 1.814,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Decizia instanței de apel a fost recurată de D., A. S.A., B. S.A. și de C..

Prin încheierea din 23.05.2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a suspendat, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., judecarea cauzei până la conformarea recurentelor C.. și B. S.A.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de A. S.A.

Prin memoriul de declarare a căii de atac, autoarea recursului a susținut că încheierea este nelegală, întrucât curtea de apel, deși a constatat că și-a îndeplinit obligațiile, a suspendat judecata, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând neîndeplinirea, de către C.. și B. S.A., a obligațiilor de a indica valoarea obiectului cererii, inclusiv a dobânzii legale, calculată până la data declarării recursului, modalitatea de calcul al acestei sume și de a achita taxa judiciară de timbru.

De aceea, a apreciat că măsura suspendării față de A. S.A. a fost nelegal dispusă.

La 08.05.2024, D. a depus întâmpinare, prin care a arătat că se impune admiterea căii de atac și reluarea judecății recursului.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a căii de atac, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ. acesta a fost, potrivit încheierii din 16.10.2024, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. De acest drept s-a prevalat intimatul-reclamant, care a solicitat anularea recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin încheierea din 15.01.2025, excepția nulității a fost respinsă, recursul a fost admis în principiu și s-a dispus ca părțile să fie citate pentru dezbateri.

Examinând încheierea atacată, în limita controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs urmează a fi încadrate și analizate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că vizează soluția de suspendare a judecării cauzei, respectiv aplicarea sancțiunii procedurale prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta reprezintă un caz particular de suspendare legală facultativă a judecății, condiționată de existența culpei reclamantului, precum și a titularului recursului, prin prisma dispozițiilor art. 494 C. proc. civ.

Prin adresa din 28.02.2023, comunicată la 03.03.2023, instanța de recurs a pus în vedere recurentei A. S.A. să indice valoarea obiectului cererii, inclusiv a dobânzii legale, calculată până la data declarării recursului, să depună la dosar modalitatea de calcul al acesteia și să plătească taxa judiciară de timbru aferentă, calculată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 15.03.2023, A. S.A. a precizat că valoarea totală a sumelor contestate în apel este de 52.913,40 RON - defalcându-le în comision de acordare, comision de administrare lunară și diferență de dobândă - și a indicat dobânda legală aferentă acestor sume, achitând taxa judiciară de timbru în sumă de 1.081,63 RON.

La termenul din 23.05.2023, instanța de recurs a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că A. S.A. a indicat valoarea sumelor contestate și a achitat taxa judiciară de timbru, însă recurentele C.. și B. S.A. nu au precizat valoarea obiectului cererii și nu au achitat taxa judiciară de timbru.

Pășind la analiza recursului, Înalta Curte subliniază că este necontestată împrejurarea îndeplinirii de către recurentă a propriilor obligații procesuale, astfel că problema de drept ridicată în cauză se referă la măsura în care, în prezența unei pluralități de căi de atac, măsura suspendării o poate afecta pe aceea al cărei autor nu se află în culpă.

Recursul este fondat, aplicarea art. 242 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de apel fiind greșită.

Temporizarea judecății este axiomatic corelată cu o conduită procesuală neglijentă și, în consecință, poate interveni numai în ipoteza în care partea afectată de măsură se află într-o incontestabilă culpă procesuală.

De altfel, aceasta este chiar finalitatea dispoziției inserate în teza finală a textului de lege în dezbatere, care obligă instanța să precizeze în încheiere obligațiile nerespectate, tocmai pentru a asigura părții predictibilitate cu privire la conduita ce i se pretinde pentru continuarea judecății.

Or, încheierea recurată nu indică nicio obligație nesocotită de autoarea recursului dedus judecății instanței supreme.

Dintr-o altă perspectivă, împrejurarea că, în regulă generală, toate căile de atac declarate într-un dosar se soluționează de același complet de judecată - reflectată și de art. 106 alin. (5) teza a doua din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022 - nu exclude posibilitatea realizării acestei finalități prin acte jurisdicționale distincte.

Dimpotrivă, în astfel de circumstanțe, pentru a preveni afectarea dreptului de acces la justiție al titularilor căilor de atac ale căror pricini sunt în stare de judecată, instanța poate dispune o măsură de bună administrare a justiției și anume să le disjungă și să le soluționeze, întrucât în caz contrar, sancțiunea întreruperii judecății li s-ar aplica în lipsa unei culpe și fără ca, la dispoziția lor, să existe un mecanism procesual pentru complinirea viciilor celorlalte acte de sesizare.

Cum circumstanțele cauzei nu reflectă că recurenta ar fi nesocotit o obligație stabilită în sarcina sa, trebuie conchis că, dispunând suspendarea judecății recursului, curtea de apel a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea încheierii recurate, în condițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) și art. 179 alin. (1) C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ.

De aceea, în baza art. 496 și 497 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar încheierea din 23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 va fi casată în parte, cauza urmând să fie trimisă aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății recursului declarat de A. S.A.

Celelalte dispoziții ale încheierii, neatacate, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva încheierii din 23.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Casează în parte încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății recursului declarat de A. S.A.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2025.