ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3348/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești, D.G.A.S.P.C. Prahova a chemat în judecată D.G.A.S.P.C. Vrancea și

Consiliul Județean Vrancea pentru a se dispune obligarea acestora la decontarea

cheltuielilor efectuate în luna anterioară de Centrul în care persoana cu

handicap este îngrijită și protejată, iar prin sentința civilă nr. 1158 din 5

februarie 2009 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, reținând

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 C. proc. civ.

Judecătoria Focșani, prin încheierea

din data de 4 mai 2009 a învestit, în primă instanță, Tribunalul Vrancea, secția

contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor

art. 33 din H.G. nr. 268/2007 privind Normele metodologice din 14 martie 2007

de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, invocată de D.G.A.S.P.C. Vrancea.

În motivarea excepției de nelegalitate,

D.G.A.S.P.C. Vrancea a arătat că Normele metodologice din articolul citat sunt

în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise,

creând confuzii în ceea ce privește titularul obligației de decontare a

cheltuielilor.

Tribunalul Vrancea, secția contencios

administrativ, învestit cu soluționarea excepției de nelegalitate, prin

sentința civilă nr. 347 din 7 octombrie 2009 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Galați, reținând că în cauză actul administrativ atacat este emis de o

autoritate publică centrală, astfel că sunt incidente prevederile art. 3 alin.

(1) C. proc. civ.

Astfel învestită, Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 30

din 26 ianuarie 2010 a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 33 din H.G. nr. 268/2007.

Curtea de apel a verificat

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță

juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând

cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat

de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

a constatat că atât reglementările din lege, cât și cele din Normele

metodologie de aplicare se referă la situații distincte, reglementate separat, respectiv

la îngrijirea persoanelor cu handicap în centrele specializate din județul în a

cărui rază își are domiciliul sau într-un alt județ, în cadrul căruia

funcționează centrul.

Art. 34 din Norme stabilește clar

procedurile de decontare între două consilii județene care ar contribui la

îngrijirea persoanelor cu handicap.

Normele de aplicare a legii se

referă în art. 33 și art. 34 la aceleași situații distincte, stabilind în mod

tehnic modul de decontare al cheltuielilor.

Astfel, instanța a constatat că nu

există contradicție între dispozițiile menționate.

î

mpotriva acestei sentințe a declarat

recurs D.G.A.S.P.C. Vrancea, fără a preciza motivele de nelegalitate și

netemeinice ale hotărârii atacate.

Înalta Curte sesizată cu

soluționarea recursului declarat, în temeiul prevederilor art. 4 C. proc. civ.

coroborate cu dispozițiile art. 299 din același act normativ, a constatat că

recurenta nu a respectat dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care

va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va

constata nul recursul declarat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303

alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru

depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., a

constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege în termenul arătat.

În aceste condiții, Înalta Curte va

aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 303, art. 101 și art. 102 C. proc.

civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea

motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a

constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale

prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să

urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze

pretențiile și apărările.

Întrucât recurenta nu a respectat

dispozițiile sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de declarat

de D.G.A.S.P.C. Vrancea împotriva sentinței civile nr. 30 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2010.