ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 11.626/2007 la Judecătoria Ploiești, reclamanții U.R. și U.P. au chemat în judecată pe pârâții P.R., C.S.M., M.J., M.P., M.A.I., Curtea de Apel Ploiești, T.P. și J.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Decretului nr. 1030/2005 și a Hotărârii C.S.M., urmând ca instanța să se pronunțe implicit și cu privire la efectele unei astfel de constatări în condițiile legii. Prin sentința civilă nr. 60 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția calității procesuale pasive a M.J.

și M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța de fond a admis și excepția tardivității, respingând ca tardivă acțiunea formulată împotriva pârâților P.R., C.S.M., M.I.R.A., Curtea de Apel Ploiești, T.P. și J.P. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu are calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu, întrucât nu a emis actele administrative pentru care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea. Excepția tardivității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții a fost admisă, cu motivarea că reclamanții nu au respectat termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru contestarea în justiție a actelor administrative întocmite de C.S.M.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenții au susținut că instanța de fond a judecat pricina cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea părților, deoarece nu au fost legal citați pentru termenul la care au fost invocate și soluționate excepțiile de procedură referitoare la calitatea procesuală pasivă și la tardivitatea acțiunii. Recurenții au criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul respingerii acțiunii împotriva M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că ministerul intimat are legitimare procesuală față de cererea formulată, astfel că a fost corect chemat în judecată pentru constatarea nulității actelor administrative deduse judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefundat, pentru următoarele considerente: Sentința civilă nr. 60 din 15 martie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu respectarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., care prevăd că, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că procedura de citare a recurenților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită și în consecință, aceștia au avut posibilitatea să-și exercite drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv sub aspectul combaterii excepțiilor de procedură invocate cu privire la calitatea procesuală pasivă și la tardivitatea acțiunii formulate.

Recurenții au criticat neîntemeiat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât instanța de fond a constatat întemeiat că intimatul – pârât M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a întocmit actele administrative contestate și nici nu are atribuții în privința organizării și funcționării instanțelor judecătorești. Soluția dată excepției de tardivitate a acțiunii formulate în contradictoriu cu ceilalți intimați – pârâți este, de asemenea, legală și temeinică, dat fiind că recurenții – reclamanți nu au dovedit respectarea termenelor prevăzute în mod imperativ de Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.

În consecință, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții U.R. și U.P. împotriva sentinței nr. 60 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.