ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 11.626/2007

la Judecătoria Ploiești, reclamanții U.R. și U.P. au chemat în judecată pe

pârâții P.R., C.S.M., M.J., M.P., M.A.I., Curtea de Apel Ploiești, T.P. și J.P.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a Decretului nr. 1030/2005 și a Hotărârii C.S.M., urmând ca instanța

să se pronunțe implicit și cu privire la efectele unei astfel de constatări în condițiile

legii.

Prin sentința civilă nr. 60 din 15

martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția calității procesuale pasive a M.J. și

M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins

acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Instanța de fond a admis și excepția

tardivității, respingând ca tardivă acțiunea formulată împotriva pârâților P.R.,

C.S.M., M.I.R.A., Curtea de Apel Ploiești, T.P. și J.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu are calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu, întrucât

nu a emis actele administrative pentru care reclamanții au solicitat să se

constate nulitatea.

Excepția tardivității acțiunii

formulate în contradictoriu cu pârâții a fost admisă, cu motivarea că

reclamanții nu au respectat termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru

contestarea în justiție a actelor administrative întocmite de C.S.M.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța

de fond a judecat pricina cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea

părților, deoarece nu au fost legal citați pentru termenul la care au fost invocate

și soluționate excepțiile de procedură referitoare la calitatea procesuală

pasivă și la tardivitatea acțiunii.

Recurenții au criticat hotărârea

instanței de fond și sub aspectul respingerii acțiunii împotriva M.P. –

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, s-a arătat că ministerul intimat are legitimare procesuală față de cererea

formulată, astfel că a fost corect chemat în judecată pentru constatarea

nulității actelor administrative deduse judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs, ca nefundat, pentru următoarele considerente:

Sentința civilă nr. 60 din 15 martie

2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești cu respectarea dispozițiilor

art. 85 C. proc. civ., care prevăd că, judecătorul nu poate hotărî asupra unei

cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu

dispune altfel.

Din actele și lucrările dosarului,

rezultă că procedura de citare a recurenților pentru termenul la care s-a

judecat cauza a fost legal îndeplinită și în consecință, aceștia au avut

posibilitatea să-și exercite drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv

sub aspectul combaterii excepțiilor de procedură invocate cu privire la

calitatea procesuală pasivă și la tardivitatea acțiunii formulate.

Recurenții au criticat neîntemeiat

soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât

instanța de fond a constatat întemeiat că intimatul – pârât M.P. – Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a întocmit actele administrative

contestate și nici nu are atribuții în privința organizării și funcționării instanțelor

judecătorești.

Soluția dată excepției de

tardivitate a acțiunii formulate în contradictoriu cu ceilalți intimați –

pârâți este, de asemenea, legală și temeinică, dat fiind că recurenții –

reclamanți nu au dovedit respectarea termenelor prevăzute în mod imperativ de

Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.

În consecință, constatând că nu

există motive de casare sau de modificare a sentinței pronunțate de instanța de

fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

U.R. și U.P. împotriva sentinței nr. 60 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2010.