ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4652/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 205 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Prahova, secția contencios II, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerului Justiției, Ministerului Public, prin Procurorul General și Consiliului Superior al Magistraturii, respingând acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Societatea Agricolă I., obligând Judecătoria Ploiești – Biroul de Persoane Juridice să răspundă reclamantei la cererea din 19 decembrie 2007. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta Societatea Agricolă I. Prin încheierea din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea soluționării recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților legal citate și care nu au solicitat judecarea în lipsă. Ulterior, prin decizia nr. 341 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 248 C. proc. civ., a constatat perimat de drept recursul declarat de reclamanta Societatea Agricolă I. împotriva sentinței nr. 205 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, secția contencios II. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs reclamanta Societatea Agricolă I., susținând, în esență, că decizia este nelegală, deoarece nu a fost comunicată societății reclamante încheierea de suspendare a cauzei, fiind astfel împiedicată de a stărui în judecata pricinii datorită unor împrejurări mai presus de voința sa.

Astfel fiind, în speță nu opera perimarea prevăzută de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil. Este adevărat că, potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunțare. Acest text care consacră dreptul de recurs în materie de perimare nu este însă aplicabil în cazul perimării recursului, întrucât în acest mod s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce însă nu a fost în intenția legiuitorului.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile. În speță, reclamanta Societatea Agricolă I. a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței nr. 205 din 15 aprilie 2008 a Tribunalul Prahova și dacă nu ar fi intervenit perimarea judecății, Curtea de Apel Ploiești, soluționând recursul, ar fi pronunțat o hotărâre irevocabilă. Prin urmare, și hotărârea prin care Curtea de Apel Ploiești a constatat perimat recursul are caracter irevocabil și pe cale de consecință, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât așa cum deja s-a relevant, s-ar dechide calea recursului la recurs. Apreciind ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 137 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea Agricolă I. împotriva deciziei nr. 341 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.