ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6503/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr. 14563/2005, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta să emită decizia de restituire referitor la notificarea nr. 255/2002 făcută în baza Legii nr. 10/2001.

La termenul de judecată din data de 2 august 2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 6063 din 2 august 2006 a Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă, arătând că prin decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr. IX din 20 martie 2006 s-a stabilit competența soluționării cererilor formulate împotriva refuzului persoanelor juridice notificate deținătoare a imobilului de a emite decizia sau dispoziția motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001 în favoarea tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă, această decizie fiind obligatorie, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc.

civ. Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 7191/105/2006. Prin încheierea din data de 11 decembrie 2007, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova invocată de SC I.C.I.M.

SA, motivând că, referitor la prima excepție, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părți, ori, în cauză, prin sentința civilă nr. 2735 din 23 martie 2005, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, deci, pentru considerații procedurale, astfel că față de noua acțiune nu poate exista autoritate de lucru judecat, iar referitor la cea de-a doua excepție, art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată prevede că decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la Secția Civilă a Tribunalului Prahova, ceea ce înseamnă că și în situația în care se solicită obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei motivate de restituire în natură, competența aparține tot secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Prin aceeași încheiere, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, motivându-se că aceste entități, nu pot fi în nici un caz investite cu soluționarea notificărilor formulate de persoanele fizice îndreptățite în baza dispoziției Legii nr. 10/2001, atribuții care revin potrivit legii, unității deținătoare. Prin decizia civilă nr. 1524 din 27 mai 2008 Tribunalul Prahova a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova invocată de SC I.C.I.M.

SA, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâtă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea față de aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București și a SC I.C.I.M. SA, a admis în parte acțiunea completată și modificată, formulată de reclamantul A.G. obligând pârâta SC I.C.I.M. SA să emită decizie de soluționare a Notificării nr. 255/2002 formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, precum și să plătească reclamantului 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până la data emiterii efective a deciziei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul A.G. cât și pârâta SC I.C.I.M. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar prin decizia civilă nr. 280 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins ambele apeluri, ca nefondate. La data de 9 ianuarie 2009, în termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.C.I.M. SA. Cu cererea înregistrată sub nr. 7191 din 19 mai 2009, recurentul a comunicat Înaltei Curți de Casație și Justiție că înțelege se renunțe la judecata recursului. Față de această împrejurare, în conformitate cu art. 246 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de cererea pârâtului formulată în scris pentru termenul din 30 ianuarie 2007, de renunțare la judecata recursului, aceasta fiind manifestarea de voință a părții.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâta SC I.C.I.M. SA împotriva decizie nr. 280 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești. Pronunțată în ședință publică astăzi 11 iunie 2009.