ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6503/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr. 14563/2005, reclamantul A.G.

a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea

ce va pronunța, să oblige pârâta să emită decizia de restituire referitor la

notificarea nr. 255/2002 făcută în baza Legii nr. 10/2001.

La termenul de

judecată din data de 2 august 2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția de

necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, iar prin sentința civilă nr.

6063 din 2 august 2006 a Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență

materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea

Tribunalului Prahova, secția civilă, arătând că prin

decizia Înalta Curte de Casație și Justiție nr.

IX

din 20 martie 2006 s-a

stabilit competența soluționării cererilor formulate împotriva refuzului

persoanelor juridice notificate deținătoare a imobilului de a emite decizia sau

dispoziția motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri

potrivit Legii nr. 10/2001 în favoarea tribunalului în a cărei rază teritorială

își are sediul persoana juridică respectivă, această decizie fiind obligatorie,

potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ.

Primindu-se dosarul

la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 7191/105/2006.

Prin încheierea din

data de 11 decembrie 2007, tribunalul a respins excepția autorității de lucru

judecat și excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova invocată

de SC I.C.I.M. SA, motivând că, referitor la prima excepție, pentru a exista

autoritate de lucru judecat este necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în

fond procesul dintre părți, ori, în cauză, prin sentința civilă nr. 2735 din 23

martie 2005, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive,

deci, pentru considerații procedurale, astfel că față de noua acțiune nu poate

exista autoritate de lucru judecat, iar referitor la cea de-a doua excepție,

art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată prevede că decizia motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

la Secția Civilă a Tribunalului Prahova, ceea ce înseamnă că și în situația în

care se solicită obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei motivate

de restituire în natură, competența aparține tot secției civile a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Prin aceeași

încheiere, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, motivându-se că aceste entități,

nu pot fi în nici un caz investite cu soluționarea notificărilor formulate de

persoanele fizice îndreptățite în baza dispoziției Legii nr. 10/2001, atribuții

care revin potrivit legii, unității deținătoare.

Prin decizia civilă

nr. 1524 din 27 mai 2008 Tribunalul Prahova a respins excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Prahova invocată de SC I.C.I.M. SA, a respins

excepția autorității de lucru judecat invocată de aceeași pârâtă, a admis

excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și a respins acțiunea față de aceste pârâte ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București și a SC I.C.I.M. SA, a

admis în parte acțiunea completată și modificată, formulată de reclamantul A.G.

obligând pârâta SC I.C.I.M. SA să emită decizie de soluționare a Notificării

nr. 255/2002 formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, precum și să

plătească reclamantului 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data

pronunțării sentinței și până la data emiterii efective a deciziei.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul A.G. cât și pârâta SC

I.C.I.M. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar prin decizia

civilă nr. 280 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins ambele

apeluri, ca nefondate.

La data de 9

ianuarie 2009, în termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs pârâta SC I.C.I.M. SA.

Cu cererea

înregistrată sub nr. 7191 din 19 mai 2009, recurentul a comunicat Înaltei Curți

de Casație și Justiție că înțelege se renunțe la judecata recursului.

Față de această

împrejurare, în conformitate cu art. 246 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să ia act de cererea pârâtului formulată în scris pentru termenul din 30

ianuarie 2007, de renunțare la judecata recursului, aceasta fiind manifestarea

de voință a părții.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecata recursului declarat de pârâta SC I.C.I.M. SA împotriva decizie nr.

280 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 11 iunie 2009.