ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010

HOTĂRÂRE
29.10.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 816/245/2008, reclamanta CN C. SA - Sucursala

Regionala Căi Ferate I., prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe

pârâții SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași solicitând rectificarea

cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC M.D.

România SRL și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței

de teren de 2.500 m.p.

În motivarea acțiunii,

se arată că reclamanta este proprietara suprafeței de teren revendicată conform

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M

nr. CC emis de Ministerul Transporturilor.

Pârâtul Consiliul Local

Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția de nelegalitate parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate emis de beneficiarul reclamantei și totodată,

excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea acestei excepții.

Prin sentința civilă

nr. 4714 din 14 martie 2010, a fost declinată competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel Iași.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 324/45/2010.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâtul Ministerul Transporturilor (actualmente Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii), emitentul certificatului de atestare a dreptului proprietate

seria M  nr. CC pretins nelegal, a solicitat respingerea excepției ce face obiectul

cauzei, ca nefondată, motivat de împrejurarea că documentația ce a stat la baza

emiterii actului a fost întocmită conform exigențelor impuse de H.G. nr. 834/1991,

iar petenta nu a probat vătămarea vreunui drept al său recunoscut de lege, respectiv

vreun titlu din care să rezulte intrarea în domeniul public de interes local a suprafeței

în cauză. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 324/45/2010.

fond.

Prin sentința nr. 182/CA

din 05 iulie 2010, Curtea de Apel Iași a respins excepția de nelegalitate formulată

de petentul Consiliul Local Iași în contradictoriu cu intimații CN C. SA Sucursala

Regionala Căi Ferate I., SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași

și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților problema admisibilității

excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

cum este cel în cauză, emis anterior apariției Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, prin care a fost introdusă procedura excepției de nelegalitate prin

art. 4 din lege.

A reținut, în acest sens,

că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 425 și nr. 426/2008, dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost considerate ca fiind constituționale,

iar Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant, prin soluțiile de principiu

emise, a apreciat că judecătorul național este îndreptățit a pune în aplicare principiile

comunitare ale securității juridice și ale protecției încrederii legitime, în aprecierea

comportamentului autorității administrative.

În plus, Înalta Curte

a apreciat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce permit conservarea

fără limită în timp pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative

unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004, contravin principiului dreptului la un proces echitabil, consacrat

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene

a Drepturilor Omului, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție

garantat de art. 6 din Convenție, cererile având ca obiect astfel de excepții urmând

a fi respinse, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Consiliul Local Iași și a solicitat admiterea recursului și pe

cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate seria M nr. CC din 5 martie 2002.

În motivele de recurs

se arată că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea

unui drept prin intermediul unei ilegalități, iar obținerea și apărarea unui drept

ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui

legalitate este îndoielnică și care nu poate fi dovedită decât prin ridicarea excepției

de nelegalitate.

A fost invocată Decizia

nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curții Constituționale unde s-a reținut că „principiul

securității raporturilor juridice este periclitat în situația repunerii în discuție

a unor raporturi juridice bazate pe acte juridice legale sau pe hotărâri judecătorești

emise în numele legii și nu atunci când este revizuit un act administrativ unilateral

cu caracter individual emis contra legii.

Se consideră că excepția

de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrativ unilaterale emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și s-a solicitat admiterea recursului

și pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare

a proprietății seria M nr. CC.

recurs.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

În cauză a fost invocată

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

seria M nr. DD din 25 martie 2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței în beneficiul CN C. SA, pentru suprafața de 2.500 m.p.

Instanța de fond a respins

excepția de nelegalitate invocată pe motiv că actul administrativ atacat este emis

anterior Legii nr. 554/2004.

Într-adevăr, conform

art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de

contencios administrativ și suspendă cauza (…).

Actul administrativ aflat

în discuție este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pe acest aspect, este

de menționat faptul că instanța constituțională, prin deciziile nr. 425 și nr. 426

din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală

din Legea contenciosului administrativ sunt constituționale, în raport de prevederile

art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21,

art. 23 și art. 44 din Legea fundamentală a țării.

Însă, în ceea ce privește

cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării

excepției de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului național îi

revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în legătură

cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale

omului la care România este parte.

În acest sens, judecătorul

național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le

preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără

să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (a se vedea CEDO,

hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza D.P. contra României, nr. 2, M. Of. nr. 830/5.12.2007).

Așadar, prin raportare

la normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și la jurisprudența instanței

de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în

speța de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală

din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără

limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative

unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei

legi, reținând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenționale

a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În concret, normele aflate

în discuție, întrucât permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter

individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă

dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene,

prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.

Prin raportare la considerentele

Deciziei nr. 425/2008 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de

neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, într-adevăr calea excepției

de nelegalitate se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate

fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal.

Însă, pentru a respecta

principiile constituționale și convenționale, procedura invocării excepției de nelegalitate,

astfel cum a fost reglementată de Legea nr. 554/2004, modificată de Legea nr. 262/2007

se aplică numai actelor administrative emise ulterior intrării în vigoare a legii.

Anterior adoptării Legii

nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invocă în fața oricărei instanțe învestită

cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea,

la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.

În consecință, o astfel

de excepție poate fi cercetată de instanța în fața căreia a fost invocată ca mijloc

de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004 dar nu poate fi analizată de către instanța de contencios administrativ,

pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pentru că s-a stabilit

că nelegalitatea actului administrativ emis anterior apariției Legii nr. 554/2004

nu poate fi cenzurată pe calea excepției prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004

nu vor putea fi analizate motivele de recurs ce vizează fondul excepției de nelegalitate.

În baza art. 312

alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local Iași împotriva sentinței nr. 182/CA din 05 iulie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții Municipiul B. - reprezentat de Primar și Consiliul Local Municipal B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvolt
ÎCCJ 2017-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1350/08.10.2013, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării capătului de cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R
ÎCCJ 2010-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5165/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 4380/99/2007 reclamantul M.S. a chemat în judecată pe pârâții Municipi
ÎCCJ 2022-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2022
urmare a divizării acestei societăți naționale, în baza O.U.G. nr. 12/1998. Astfel, în opinia recurentei, din dispozițiile de mai sus rezultă că legiuitorul a instituit în sarcina autorităților îndrituite să întocmească actul referitor la d
ÎCCJ 2015-11-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2015
, pe temeiul excepției tardivității formulării cererii, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Prin cerere reconvențională, pârâta-reclamantă S.C. A. București S.A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și cu pârâtul Ministerul Tr
Sursă