ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 816/245/2008, reclamanta CN C. SA - Sucursala
Regionala Căi Ferate I., prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe
pârâții SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași solicitând rectificarea
cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC M.D.
România SRL și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței
de teren de 2.500 m.p.
În motivarea acțiunii,
se arată că reclamanta este proprietara suprafeței de teren revendicată conform
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M
nr. CC emis de Ministerul Transporturilor.
Pârâtul Consiliul Local
Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția de nelegalitate parțială a certificatului
de atestare a dreptului de proprietate emis de beneficiarul reclamantei și totodată,
excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea acestei excepții.
Prin sentința civilă
nr. 4714 din 14 martie 2010, a fost declinată competența de soluționare în favoarea
Curții de Apel Iași.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub
nr. 324/45/2010.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, pârâtul Ministerul Transporturilor (actualmente Ministerul Transporturilor
și Infrastructurii), emitentul certificatului de atestare a dreptului proprietate
seria M nr. CC pretins nelegal, a solicitat respingerea excepției ce face obiectul
cauzei, ca nefondată, motivat de împrejurarea că documentația ce a stat la baza
emiterii actului a fost întocmită conform exigențelor impuse de H.G. nr. 834/1991,
iar petenta nu a probat vătămarea vreunui drept al său recunoscut de lege, respectiv
vreun titlu din care să rezulte intrarea în domeniul public de interes local a suprafeței
în cauză. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 324/45/2010.
Soluția instanței de
fond.
Prin sentința nr. 182/CA
din 05 iulie 2010, Curtea de Apel Iași a respins excepția de nelegalitate formulată
de petentul Consiliul Local Iași în contradictoriu cu intimații CN C. SA Sucursala
Regionala Căi Ferate I., SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași
și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților problema admisibilității
excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual,
cum este cel în cauză, emis anterior apariției Legii nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, prin care a fost introdusă procedura excepției de nelegalitate prin
art. 4 din lege.
A reținut, în acest sens,
că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 425 și nr. 426/2008, dispozițiile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost considerate ca fiind constituționale,
iar Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant, prin soluțiile de principiu
emise, a apreciat că judecătorul național este îndreptățit a pune în aplicare principiile
comunitare ale securității juridice și ale protecției încrederii legitime, în aprecierea
comportamentului autorității administrative.
În plus, Înalta Curte
a apreciat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce permit conservarea
fără limită în timp pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative
unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii
nr. 554/2004, contravin principiului dreptului la un proces echitabil, consacrat
de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene
a Drepturilor Omului, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție
garantat de art. 6 din Convenție, cererile având ca obiect astfel de excepții urmând
a fi respinse, ca neîntemeiate.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Consiliul Local Iași și a solicitat admiterea recursului și pe
cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului
de proprietate seria M nr. CC din 5 martie 2002.
În motivele de recurs
se arată că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea
unui drept prin intermediul unei ilegalități, iar obținerea și apărarea unui drept
ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui
legalitate este îndoielnică și care nu poate fi dovedită decât prin ridicarea excepției
de nelegalitate.
A fost invocată Decizia
nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curții Constituționale unde s-a reținut că „principiul
securității raporturilor juridice este periclitat în situația repunerii în discuție
a unor raporturi juridice bazate pe acte juridice legale sau pe hotărâri judecătorești
emise în numele legii și nu atunci când este revizuit un act administrativ unilateral
cu caracter individual emis contra legii.
Se consideră că excepția
de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrativ unilaterale emise
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și s-a solicitat admiterea recursului
și pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare
a proprietății seria M nr. CC.
Soluția instanței de
recurs.
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În cauză a fost invocată
excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate
seria M nr. DD din 25 martie 2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor
și Locuinței în beneficiul CN C. SA, pentru suprafața de 2.500 m.p.
Instanța de fond a respins
excepția de nelegalitate invocată pe motiv că actul administrativ atacat este emis
anterior Legii nr. 554/2004.
Într-adevăr, conform
art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral
cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată
oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții
interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde
soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de
contencios administrativ și suspendă cauza (…).
Actul administrativ aflat
în discuție este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe acest aspect, este
de menționat faptul că instanța constituțională, prin deciziile nr. 425 și nr. 426
din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală
din Legea contenciosului administrativ sunt constituționale, în raport de prevederile
art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21,
art. 23 și art. 44 din Legea fundamentală a țării.
Însă, în ceea ce privește
cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării
excepției de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului național îi
revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în legătură
cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale
omului la care România este parte.
În acest sens, judecătorul
național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului,
are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le
preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără
să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (a se vedea CEDO,
hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza D.P. contra României, nr. 2, M. Of. nr. 830/5.12.2007).
Așadar, prin raportare
la normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și la jurisprudența instanței
de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în
speța de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală
din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără
limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative
unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei
legi, reținând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenționale
a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În concret, normele aflate
în discuție, întrucât permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter
individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă
dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene,
prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.
Prin raportare la considerentele
Deciziei nr. 425/2008 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de
neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, într-adevăr calea excepției
de nelegalitate se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate
fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal.
Însă, pentru a respecta
principiile constituționale și convenționale, procedura invocării excepției de nelegalitate,
astfel cum a fost reglementată de Legea nr. 554/2004, modificată de Legea nr. 262/2007
se aplică numai actelor administrative emise ulterior intrării în vigoare a legii.
Anterior adoptării Legii
nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invocă în fața oricărei instanțe învestită
cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea,
la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.
În consecință, o astfel
de excepție poate fi cercetată de instanța în fața căreia a fost invocată ca mijloc
de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare
a Legii nr. 554/2004 dar nu poate fi analizată de către instanța de contencios administrativ,
pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pentru că s-a stabilit
că nelegalitatea actului administrativ emis anterior apariției Legii nr. 554/2004
nu poate fi cenzurată pe calea excepției prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004
nu vor putea fi analizate motivele de recurs ce vizează fondul excepției de nelegalitate.
În baza art. 312
alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Consiliul Local Iași împotriva sentinței nr. 182/CA din 05 iulie 2010 a Curții
de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 octombrie 2010.