ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4668/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 816/245/2008, reclamanta CN C. SA - Sucursala Regionala Căi Ferate I., prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe pârâții SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași solicitând rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC M.D. România SRL și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de teren de 2.500 m.p. În motivarea acțiunii, se arată că reclamanta este proprietara suprafeței de teren revendicată conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. CC emis de Ministerul Transporturilor.
Pârâtul Consiliul Local Iași a formulat întâmpinare, invocând excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de beneficiarul reclamantei și totodată, excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea acestei excepții. Prin sentința civilă nr. 4714 din 14 martie 2010, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 324/45/2010. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Transporturilor (actualmente Ministerul Transporturilor și Infrastructurii), emitentul certificatului de atestare a dreptului proprietate seria M nr. CC pretins nelegal, a solicitat respingerea excepției ce face obiectul cauzei, ca nefondată, motivat de împrejurarea că documentația ce a stat la baza emiterii actului a fost întocmită conform exigențelor impuse de H.G.
nr. 834/1991, iar petenta nu a probat vătămarea vreunui drept al său recunoscut de lege, respectiv vreun titlu din care să rezulte intrarea în domeniul public de interes local a suprafeței în cauză. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 324/45/2010. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 182/CA din 05 iulie 2010, Curtea de Apel Iași a respins excepția de nelegalitate formulată de petentul Consiliul Local Iași în contradictoriu cu intimații CN C. SA Sucursala Regionala Căi Ferate I., SC M.D. România SRL, Consiliul Local Iași și O.C.P.J. Iași și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților problema admisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, cum este cel în cauză, emis anterior apariției Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care a fost introdusă procedura excepției de nelegalitate prin art. 4 din lege. A reținut, în acest sens, că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 425 și nr. 426/2008, dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost considerate ca fiind constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant, prin soluțiile de principiu emise, a apreciat că judecătorul național este îndreptățit a pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și ale protecției încrederii legitime, în aprecierea comportamentului autorității administrative.
În plus, Înalta Curte a apreciat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce permit conservarea fără limită în timp pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin principiului dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, cererile având ca obiect astfel de excepții urmând a fi respinse, ca neîntemeiate.
3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local Iași și a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. CC din 5 martie 2002. În motivele de recurs se arată că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități, iar obținerea și apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu poate fi dovedită decât prin ridicarea excepției de nelegalitate.
A fost invocată Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 a Curții Constituționale unde s-a reținut că „principiul securității raporturilor juridice este periclitat în situația repunerii în discuție a unor raporturi juridice bazate pe acte juridice legale sau pe hotărâri judecătorești emise în numele legii și nu atunci când este revizuit un act administrativ unilateral cu caracter individual emis contra legii. Se consideră că excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrativ unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și s-a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea certificatului de atestare a proprietății seria M nr. CC.
4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: În cauză a fost invocată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. DD din 25 martie 2002 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în beneficiul CN C. SA, pentru suprafața de 2.500 m.p. Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată pe motiv că actul administrativ atacat este emis anterior Legii nr. 554/2004.
Într-adevăr, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ și suspendă cauza (…). Actul administrativ aflat în discuție este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe acest aspect, este de menționat faptul că instanța constituțională, prin deciziile nr. 425 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală din Legea contenciosului administrativ sunt constituționale, în raport de prevederile art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Legea fundamentală a țării. Însă, în ceea ce privește cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în legătură cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (a se vedea CEDO, hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza D.P. contra României, nr. 2, M. Of. nr. 830/5.12.2007).
Așadar, prin raportare la normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și la jurisprudența instanței de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în speța de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) Teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reținând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În concret, normele aflate în discuție, întrucât permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice. Prin raportare la considerentele Deciziei nr. 425/2008 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, într-adevăr calea excepției de nelegalitate se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal.
Însă, pentru a respecta principiile constituționale și convenționale, procedura invocării excepției de nelegalitate, astfel cum a fost reglementată de Legea nr. 554/2004, modificată de Legea nr. 262/2007 se aplică numai actelor administrative emise ulterior intrării în vigoare a legii. Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invocă în fața oricărei instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii. În consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța în fața căreia a fost invocată ca mijloc de apărare, dacă vizează un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 dar nu poate fi analizată de către instanța de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pentru că s-a stabilit că nelegalitatea actului administrativ emis anterior apariției Legii nr. 554/2004 nu poate fi cenzurată pe calea excepției prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu vor putea fi analizate motivele de recurs ce vizează fondul excepției de nelegalitate. În baza art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local Iași împotriva sentinței nr. 182/CA din 05 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.