ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4616/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin notificarea din

14 februarie 2002, I.M. a solicitat Companiei Naționale de Căi Ferate Române SA

- Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, restituirea în natură a suprafeței de

1.200 m.p., teren, situată în localitatea T., județul Neamț.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 03 martie 2009, reclamanta a

solicitat obligarea Companiei Națională de Căi Ferate Române SA - Sucursala

Regională de Căi Ferate Iași, la soluționarea notificării.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că de la antecesorul său a fost expropriată o suprafață de

10.565 m.p. teren arabil și 300 m.p. teren loc de casă situat în localitatea T.,

județul Neamț.

Deși a formulat notificare

în condițiile Legii nr. 10/2001, pârâta nu i-a răspuns nici până la data formulării

prezentei acțiuni.

Prin sentința nr. 1171

din 17 iunie 2009, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis, în parte acțiunea reclamantei,

a obligat pârâta să soluționeze notificarea reclamatei referitoare la terenul în

suprafață de 1.200 m.p. situat în comuna T., județul Neamț, și a respins cererile

reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile și cheltuieli

de judecată.

Instanța a reținut incidența

prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pârâta era

obligată să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la primirea ei sau

de la depunerea actelor doveditoare.

Față de cererea reclamantei

de obligare a pârâtei la plata de amenzi civile, Tribunalul a constatat că Legea

nr. 10/2001 nu prevede o asemenea sancțiune, iar dispozițiile art. 580 C. proc.

civ. nu sunt incidente.

Prin decizia nr. 1 din

13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins excepția tardivității notificării invocată de apelantă și

a respins apelul pârâtei.

Pentru a decide astfel,

Curtea de Apel a reținut că notificarea a fost formulată în termenul prevăzut de

Legea nr. 10/2001 la art. 21, prelungit succesiv până la data de 14 februarie 2002,

care este chiar data depunerii notificării prin executor judecătoresc.

De asemenea, instanța

a reținut incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora pârâta era obligată să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de

la primirea ei sau de la depunerea actelor doveditoare. Pârâta nu s-a conformat

acestei obligații, trimițând doar două adrese reclamantei pe durata a mai bine de

opt ani.

Împotriva acestei decizii

pârâta Compania Națională de Căi Ferate Române SA - Sucursala Regională de Căi Ferate

Iași, a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că au fost

greșit aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, referitoare la împrejurarea că pârâta

și-a îndeplinit obligațiile decurgând din acest act normativ, câtă vreme i-a pus

în vedere reclamantei să se prezinte la sediul său cu toate actele doveditoare ale

dreptului său de proprietate.

În realitate, reclamanta

a fost cea care nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 2 din Legea

nr. 10/2001, pentru că nu a precizat în care din cazurile de preluare abuzivă se

încadrează imobilul solicitat, aspect care nu a fost clarificat nici de instanțele

de fond.

Mai arată pârâta și că

terenul în cauză face obiectul unui act de vânzare-cumpărare, din care rezultă că

autorul reclamantei a primit și o despăgubire, terenul fiind necesar extinderii

porțiunii de cale ferată Piatra Neamț-Bicaz.

Excepția tardivității

notificării a fost greșit respinsă, pentru că termenul de depunere, prelungit succesiv,

a expirat la data de 14 februarie 2002, iar reclamanta a depus notificarea chiar

în această zi. În plus, executorul judecătoresc prin intermediul căruia a fost depusă

notificarea a înaintat-o pârâtei la data de 22 octombrie 2007, încălcând prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Analizând hotărârea atacată,

în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte a reținut

că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării

sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 din același

act normativ, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În consecință, pârâta

Compania Națională de Căi Ferate Române SA - Sucursala Regională de Căi Ferate Iași,

avea obligația de a se pronunța motivat printr-o decizie asupra notificării, în

sensul admiterii sau respingerii ei. Această obligație nu a fost îndeplinită în

cadrul termenului instituit de art. 23 din Legea nr. 10/2001, care este imperativ.

Împrejurarea că pârâta

i-a pus în vedere reclamantei să se prezinte la sediul său pentru a depune toate

actele de care înțelege să se folosească, nu este de natură a înlătura această obligație,

instituită de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește excepția

tardivității notificării reclamantei, se constată că susținerea pârâtei pe acest

aspect este nefondată, deoarece notificarea a fost formulată în ultima zi a termenului

prevăzut de Legea nr. 10/2001 la art. 21, adică la data de 14 februarie 2002. Împrejurarea

că executorul judecătoresc ar fi trimis notificarea cu întârziere pârâtei nu este

de natură să atragă sancționarea reclamantei, care și-a îndeplinit obligațiile prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

Având în vedere soluția

instanțelor de fond, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei decizii prin care

să soluționeze notificarea reclamatei referitoare la terenul în suprafață de 1.200

m.p. situat în comuna T., județul Neamț, Înalta Curte va respinge criticile formulate

prima dată în calea de atac a recursului privind efectele juridice ale actului de

vânzare-cumpărare încheiat cu autorul reclamantei.

Având în vedere cele mai

sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă

a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate

nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca atare, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate Române SA - Sucursala Regională

de Căi Ferate Iași împotriva deciziei civile nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2010.