ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții

Municipiul B. - reprezentat de Primar și Consiliul Local Municipal B. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Compania Națională de căi Ferate

CFR S.A., și Sucursala Regională de căi Ferate Iași, au solicitat anularea

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria "X" nr.

"X1" din 18 noiembrie 2003 și "X" nr. "X2" din 18

noiembrie 2003 CN CFR SA - Sucursala Regională CF Iași, a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepțiile

inadmisibilității acțiunii deoarece nu se face dovada îndeplinirii procedurii

prealabile și excepția tardivității.

Prin Sentința civilă

nr. 37 din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis

excepția tardivității introducerii acțiunii, și drept consecință a respins

acțiunea formulată de reclamanții Municipiul B. și Consiliul Local al

Municipiul B. în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Compania Națională

de Căi Ferate CFR SA și Sucursala Regională de Căi Ferate Iași.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată

urmând a o respinge, reținând că prin înscrisul depus la fila 184 dosar (adresa

nr. 894 din 09 februarie 2010) reclamanții au făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

prin contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește

excepția tardivității instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată,

constatând că reclamanții solicită instanței pe calea contenciosului

administrativ constatarea nulității absolute parțiale a certificatelor de

atestare a dreptului de proprietate seria "X" nr. "X1" din

18 noiembrie 2003 și "X" nr. "X2" din 18 noiembrie 2003,

emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în favoarea

CNCF CFR SA și că dreptul de proprietate atestat prin certificatele a căror

anulare s-a cerut a fost înscris în cartea funciară (CF) în anul 2008

(încheierile OCPI Vaslui nr. 123838 din 18 septembrie 2008). Având în vedere că

dreptul real al CNCF CFR SA a devenit opozabil erga omnes, urmare a

îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, încă din anul 2008 s-a

constatat că termenul de un an pentru introducerea unei acțiuni în contencios

administrativ, prevăzut și calculat în condițiile art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 a fost depășit.

Împotriva

susmenționatei sentințe și a încheierii de ședință din 19 ianuarie 2011 au

declarat recurs reclamanții Municipiul B. prin Primar și Consiliul Local al

Municipiului B., criticile aduse de aceste autorități soluției de respingere a

acțiunii pentru că a fost tardiv formulată, fiind subsumată dispozițiilor ar.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Referitor la

încheierea de ședință din 19 ianuarie 2011 recurenții au imputat instanței de

fond că a consemnat eronat că s-a respins proba cu expertiza tehnică câtă vreme

nici nu s-a acordat cuvântul pe probe și s-a rămas în pronunțare pe excepțiile

invocate de pârâți și din oficiu.

Reclamanții au pus

concluzii, în consecință, numai asupra excepțiilor și nu și pe fond deși se

acordase cuvântul și pe excepții și pe fond, urmând ca numai după soluționarea

excepțiilor să pună concluzii și pe fondul pricinii.

Relativ la sentința

recurată, recurenții au arătat, în esență că instanța a omis să se pronunțe pe

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării

Regionale și Turismului - invocate de acest pârât prin întâmpinare - și a CNCF

CFR SA, invocată din oficiu, iar excepția tardivității a primit o dezlegare

greșită. Sub acest din urmă aspect, s-a subliniat că reprezentanții pârâtei

CNCF CFR SA au întabulat dreptul de proprietate în data de 18 septembrie 2008

(cu toate că certificatele de atestare a dreptului de proprietate au fost

eliberate încă din anul 2003) după ce reclamanții i-au sesizat prin Adresa nr.

21689/2007 că există neconcordanțe în documente, neconcordanțe ce nu se puteau

descoperi decât prin compararea planurilor din care se putea observa că s-au

efectuat modificări în anul 2003 ce nu au fost însușite de autoritățile

reclamante. Planurile au fost transmise de către pârâtă, reclamanților, la data

de 14 noiembrie 2009; prin raportare la această dată, recurenții subliniază că

termenul de 1 an pentru formularea acțiunii nu a fost depășit.

Intimații CN CFR,

prin Sucursala Regională CF Iași, și Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii au apreciat, prin întâmpinările depuse, că sunt neîntemeiate

atât criticile aduse încheierii de ședință din data de 9 ianuarie 2011 cât și

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal.

Examinând cauza din

perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurenți (art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ.) și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor

fi punctate în continuare:

Sesizată la data de

26 martie 2010 cu acțiunea în constatarea nulității parțiale a certificatelor

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria "Y"

nr. "Y1" din 18 noiembrie 2003 și seria "Y" nr.

"Y2" din 18 noiembrie 2003 emise de Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului în favoarea CNCF CFR SA, instanța de contencios

administrativ a Curții de Apel Iași s-a pronunțat în conformitate cu art. 137

alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate asupra excepției tardivității acțiunii

invocată de beneficiara celor două certificate de atestare a dreptului de

proprietate, prin întâmpinare. Acest aspect rezultă cu claritate și din

cuprinsul încheierii de dezbateri din 18 ianuarie 2011 (ce face parte

integrantă din sentința recurată, a cărei pronunțare a fost amânată în

conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. (2) C. proc. civ.).

Prezumtivele erori de

consemnare sunt nerelevante și puteau face obiectul unei cereri de îndreptare a

erorilor materiale conform art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Rezultă din

încheierea de ședință în discuție că reclamanții au solicitat efectuarea unei

expertize pentru a se stabili dacă au fost modificate planșele, însă în

condițiile în care conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanța este

datoare a soluționa mai întâi de toate excepțiile de procedură sau de fond,

curtea de apel a respins cererea pentru administrarea acestei probe care

vizează fondul pricinii, cu motivarea că nu este utilă proba.

Rezultă de asemenea

din cuprinsul încheierii că părțile prezente au pus concluzii cu privire la

toate cele trei excepții invocate în cauză, iar mențiunea că s-a acordat

cuvântul și pe excepții dar și pe fond nu este de natură a atrage nulitatea

încheierii, neproducând nicio vătămare recurenților-reclamanți.

Soluția dată

excepției tardivității acțiunii este corectă și legală, raportat la probatoriul

administrat și la dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

și va fi menținută de Înalta Curte, însă cu substituirea motivării deoarece

jurisprudența constantă în materia a statuat că nu este relevantă sub aspectul

verificării respectării termenului de introducere a acțiunii data înscrierii în

CF, ci data/momentul la care s-a luat cunoștință de actul pretins vătămător de

cel care reclamă incidența art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din probatoriul

existent la filele 148 - 159 din dosarul de fond, respectiv, în principal, din

corespondența purtată între autoritățile locale și CN CFR SA - Sucursala

Regională CF Iași reclamanții au luat la cunoștință despre existența celor două

acte administrative individuale contestate încă din anul 2004.

În acest condiții,

atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

(termen de prescripție) dar și termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2)

din același act normativ (termen de decădere) în care se pot introduce acțiuni

în contencios administrativ au fost încălcate de reclamanți, acțiunea fiind

înregistrată la data de 26 martie 2010, deci la aproape 6 ani de la data la

care s-a luat cunoștință de existența celor două certificate de atestare a

dreptului de proprietate emise în favoarea CNCF CFR SA.

Introducerea peste termenul legal a acțiunii face ca

instanța să nu fie sesizată legal, astfel că orice discuție asupra altor

excepții sau asupra fondului litigiului sunt de prisos.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Municipiul B. prin Primar și Consiliul Local Municipal B.,

împotriva Sentinței civile nr. 37 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM