ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta SC E.S.I. SRL în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Transporturilor și CN "C.F." SA a cerut ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună anularea Certificatului de Atestare a

Dreptului de Proprietate Construcții C.F. SA, asupra terenului în suprafață de

105.069,20 mp, doar pentru terenul în suprafață de 8364,23 mp, situat în

municipiul București, C.G. nr. 6B.

Prin încheierea din ședința de judecată de la

27 mai 2009, instanța a decis disjungerea cererii reconvenționale formulate de

C.N. C.F. SA, Regionala C.F. București, în contradictoriu cu SC E.S.I. SRL,

având ca obiect anularea, în parte, a Certificatului Seria M09 nr. 0308 emis de

Ministerul Transporturilor la data de 22 iulie 1994.

Prin cererea reconvențională se solicită

anularea, în parte, a certificatului Seria M 09 nr. 0308 emis la data de 22

iulie 1994, prin care se atestă dreptul de proprietate al societății de

construcții și Comunicații "CCCF" București SA, asupra terenului în

suprafață de 105.069,20 mp numai pentru terenul în suprafață de 8.364,23 mp,

situat în municipiul București, C.G. nr. 6B (fost nr. 4), sector 6, care

figurează la pct. 4 în Anexa certificatului seria M 09 nr. 0308, emis la data

de 22 iulie 1994, sub denumirea de Filiala mixtă 91, C.G. nr. 4.

În motivarea cererii se precizează că, în

urma verificărilor efectuate de către Serviciul Cadastru al CN C.F. CFR SA -

regionala CF București, a rezultat că, Certificatul de Atestare a Dreptului de

Proprietate asupra terenului, seria M09 nr. 0308 din 22 iulie 1994, a cărui

anulare, în parte, o cere, a fost eliberat de Ministerul Transporturilor cu

încălcarea metodologiei de aplicare a H.G. nr. 834/1991, în sensul că

documentația care a stat la baza emiterii acestui certificat pentru terenul

prevăzut la pct. 4 în anexă, respectiv Filiala mixtă 91, Calea Griviței nr. 4,

nu a fost conformă cu cea prevăzută de acest act normativ, adică nu au cuprins

procesele-verbale de vecinătate cu vecinii reali, între care și CN C.F.

"CFR" SA, regionala C.F. București.

Se mai arată că certificatul a fost emis cu

încălcarea Legii nr. 15/1990, în sensul că terenul în discuție s-a aflat tot

timpul în patrimoniul CN C.F. "CFR" SA, astfel că terenul

funcționează în cartea funciară încă din anul 1948, în baza procesului-verbal

nr. 73996/1940, motiv pentru care la 20 martie 2003 M.L.P.T.L a emis

Certificatul Seria M09 nr. 0874 prin care atestă CN CF "CFR" SA

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 227.179,21 mp.

suprafață în care este cuprins și terenul din C.G. nr. 6B (fost nr. 4) sector

6, în suprafață de 8364,23 mp și asupra căruia SC E.S.I. SRL avea un drept de

proprietate.

Prin întâmpinare CN C.F. "CFR" SA

Regionala București, a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea,

susținând că Societatea de Construcții "CCCF" SA, neîndeplinind

procedura prealabilă cerută la art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Transporturilor, pe cale de

excepție a invocat excepția tardivității plângerii prealabile, tardivității

introducerii acțiunii și excepția lipsei de interes.

Prin Sentința civilă nr. 4461 din 10

noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția privind inadmisibilitatea cererii

reconvenționale formulate de SC "CCCF" SA în contradictoriu cu CN

C.F. "CFR" SA Regionala București și în consecință a respins ca

inadmisibilă cererea reconvențională formulată de SC "CCCF" SA prin

administrator judiciar A.L. IPURL față de Ministerul Transporturilor, CN C.F.

"CFR" SA Regionala București și SC E.S.I. SRL.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că data la care pârâta-reclamantă Societatea de Construcții

"CCCF" SA a luat la cunoștință despre existența certificatului de

proprietate asupra terenului în discuție, este 27 ianuarie 2010 când a fost

citată în această cauză (astfel cum singura recunoaștere în cuprinsul plângerii

sale nr. 543 din 7 aprilie 2010) iar plângerea prealabilă prevăzută la art. 7

(1) din Legea nr. 554/2004 a fost adresată autorității emitente - Ministerul

Transporturilor abia în data de 7 aprilie 2010, cu adresa nr. 543 din 07

aprilie 2010.

Ca atare, s-a constatat că termenul de 30 de

zile a fost depășit, întrucât de la data de 27 ianuarie 2010 (data când a luat

la cunoștință) până la data de 7 aprilie 2010 (data când a formulat plângerea

prealabilă) au trecut un număr de 68 de zile.

Împotriva hotărârii instanței de fond,

reclamanta CN de C.F. "CFR" SA Regionala București și pârâta

Societatea de Construcții Căi de Comunicații "CCCF" București SA au

declarat recurs.

Societatea de Construcții Căi de Comunicații

"CCCF" București SA, prin motivele de recurs, arată că se află sub

incidența legii insolvenței, potrivit Sentinței comerciale nr. 2193 din 09

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială,

fiind legal citată, prin administrator judiciar pentru termenul din data de 27

mai 2010.

Citația afișată la data de 27 ianuarie 2010,

emisă pentru Societatea de Construcții CCCF București SA nu a avut atașat

niciun act, motiv pentru care s-a solicitat eliberarea de copii xerox de pe

întregul dosar, la termenul din data de 17 martie 2010 s-a solicitat citarea

prin administratorul judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 87 pct 5 C. proc.

civ. potrivit cărora cei supuși procedurii reorganizării judiciare vor fi

citați prin administratorul judiciar.

În raport de acest aspect, recurenta

consideră că în mod greșit instanța a considerat că Societatea de Construcții

CCCF București SA a luat la cunoștință de existența certificatului seria M09 nr.

0874 din 20 februarie 2003, la data de 27 ianuarie 2010.

Se mai arată că prin sentința atacată

instanța s-a pronunțat numai asupra excepției inadmisibilității cererii

reconvenționale formulate de Societatea de Construcții CCCF București SA, dar

nu s-a pronunțat cu privire la cererea cu care a fost inițial sesizată, cea

formulată de CN C.F. CFR SA.

CN C.F. "CFR" SA Regionala

București, în motivarea recursului, a solicitat admiterea recursului său,

casarea, în parte, a hotărârii atacate, doar în ceea ce privește nesoluționarea

cererii și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea judecării cererii

și menținerea hotărârii atacate în privința soluției pronunțate față de cererea

reconvențională formulată de SC "CCCF" SA.

Examinând cauza și sentința recurată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta

Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să

solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se

poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta

există."

Potrivit art. 7 alin. (3) din aceeași lege

"Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a

luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului

de 6 luni prevăzut la alin. (7)."

Alin. (7) al acestui articol prevede că

"Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate

introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1),

dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni

este termen de prescripție."

Înalta Curte constată că instanța de fond nu

a analizat dacă au existat motive temeinice pentru care plângerea prealabilă a

fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța de control judiciar

constată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvențională ca

inadmisibilă, din moment ce din actele dosarului rezultă că s-a luat la

cunoștință de actul administrativ atacat la data de 27 ianuarie 2010, iar

plângerea prealabilă a fost formulată în termenul de 6 luni, respectiv 7

aprilie 2010.

În ceea ce privește motivul de recurs

potrivit căruia instanța nu s-a pronunțat pe cererea principală, Înalta Curte

constată că acesta este neîntemeiat și nu poate fi primit, deoarece obiectul

cauzei de față îl formează cererea reconvențională disjunsă prin Încheierea de

ședință din 27 mai 2009.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va

casa.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Societatea de

Construcții Căi de Comunicații "CCCF" București SA prin lichidator

judiciar A.L. IPURL și de CN C.F. "CFR" SA Regionala București,

împotriva Sentinței civile nr. 4461 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București , secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai

2012.

Procesat

de GGC - GV