ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4968/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4968/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin plângerea înregistrată

la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București sub nr. 22590 din 10

iunie 2009, petentul E.D. a solicitat radierea notării din cartea funciară dispusă

prin încheierea nr. 182784 din 14 aprilie 2009 și rectificarea fișei bunului imobil

cu nr. cadastral AA, dosar nr. 29489/2000, strada P.I. în sensul diminuării suprafeței

de 6.588 m.p. cu 392 m.p., suprafață ce este deținută de proprietarii imobilului

din strada C.

b) Invocarea excepției

de nelegalitate

La data de 14 iulie 2009

petentul E.D. a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M nr. P din 03 aprilie 1995, emis de Ministerul Industriilor,

pentru suprafața de 6.588 m.p. în favoarea SC E. SA, în temeiul prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Calitatea procesuală și

interesul în invocarea excepției de nelegalitate au fost justificate de petent prin

faptul că îi este afectat dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit prin

contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2008, situat în București, strada

C. (fostă stradă P.I.), prin documentația cadastrală nr. AA, pentru suprafața de

6.588 m.p., care are la bază Certificatul de atestare a dreptului de proprietate

seria M nr. P din 03 aprilie 1995.

În motivarea excepției

de nelegalitate s-a arătat că, din actele puse la dispoziție de SC E. SA rezultă

că terenul în suprafață de 6.588 m.p., menționat în certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, ar fi fost dobândit în baza Decretului de expropriere nr. 126

din 27 aprilie 1976, cu scopul construirii unei școli profesionale de pe lângă întreprinderea

E. SA, că acest scop nu a fost niciodată atins, întrucât școala profesională nu

a fost construită, decretul de expropriere nefiind pus în aplicare.

S-a susținut că nelegalitatea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate este confirmată și de faptul

că, ulterior, a fost emis un alt decret, respectiv Decretul nr. 45/1986, prin care

au fost expropriate mai multe suprafețe de teren ce aparțineau unor persoane fizice,

în vederea construirii unor blocuri de locuințe.

Petentul a precizat că

acest decret a produs efecte juridice prin construirea în zonă a unor blocuri, că

în baza Legii nr. 18/1991 terenurile rămase libere au fost restituite foștilor proprietari

sau moștenitorilor acestora.

În privința cererii de

atribuire a numărului cadastral s-a arătat că SC E. SA a omis să menționeze că,

prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, certificatul de atestare

a dreptului de proprietate nu mai este valabil pentru suprafața înscrisă și că s-a

statuat faptul că Decretul nr. 126/1976 invocat nu a produs efecte juridice.

În acest sens, s-a făcut

trimitere la decizia civilă nr. 530 din 27 martie 2008, irevocabilă, pronunțată

de Curtea de Apel București și sentința civilă nr. 310/1999, irevocabilă, pronunțată

de aceeași instanță.

Petentul a susținut că

SC E. SA se prevalează, prin fals și uz de fals, de prevederile Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți

comerciale și cu rea-credință omite să arate că nu era îndreptățită la eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nefiind îndeplinite dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 15/1990, în condițiile în care terenul nu făcea parte din

patrimoniul societății.

În drept, au fost invocate

dispozițiile Constituției României, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 15/1990 și Decretului

nr. 126/1976.

Prin încheierea pronunțată

la data de 14 iulie 2009, Judecătoria sectorului 5 București a dispus suspendarea

judecății cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea soluționării

excepției de nelegalitate, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 7229/302/2009.

c) Întâmpinarea depusă

în cauză

Prin întâmpinarea formulată

la data de 22 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Economiei a invocat excepția de

inadmisibilitate a cererii reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ,

excepția de prematuritate și excepția de tardivitate a cererii reclamantului privind

nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

seria M nr. P din 03 aprilie 1995.

Cu privire la excepția

de nelegalitate a actului administrativ, pârâtul a arătat că prevederile Legii

nr. 554/2004 pot fi aplicate numai actelor administrative unilaterale individuale

emise după intrarea în vigoare a acestui act normativ, că dreptul de a invoca excepția

de nelegalitate a unui act administrativ unilateral poate fi exercitat numai dacă

dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris, iar reclamantul a invocat nelegalitatea

unui act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. P fiind emis

la data de 03 aprilie 1995.

Referitor la netemeinicia

excepției de nelegalitate, ca urmare a înlăturării aplicării în cauză a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, și ale

art. II alin. (2) Teza finală din Legea nr. 262/2007, pârâtul Ministerul Economiei

a învederat instanței că, după pronunțarea Deciziilor nr. 404/2008, nr. 425/2008

și nr. 426/2008 de către Curtea Constituțională, prin care s-au respins excepțiile

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

și ale art. II alin. (2) și art. III din Legea nr. 262/2007, Înalta Curte de Casație

și Justiție a recurs la aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție

și în realizarea rolului ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător

convențional și comunitar, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la Jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale

art. II alin. (2) Teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ

individual emis anterior Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă astăzi,

pe calea excepției de nelegalitate.

Excepția de prematuritate

invocată de pârât a fost motivată pe nerespectarea procedurii administrative prealabile

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar și de art. 5 din Legea

nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii actului.

Pârâta SC E. SA a formulat

întâmpinare la data de 29 septembrie 2009, prin care a invocat excepția tardivității

excepției de nelegalitate, prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004 și ale

deciziei nr. 2786 din 08 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin care Înalta Curte a înlăturat dispozițiile din legea contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea

fără limită de timp, pe cale incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor

administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale,

convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor

fundamentale ale omului.

Pârâta SC E. SA a mai

invocat excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția lipsei calității

procesuale active a acestuia în formularea acțiunii pentru întreaga suprafață de

teren cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

La data de 01

octombrie 2009, pârâta SC E. SA a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statutului (A.V.A.S.) , solicitând obligarea acesteia,

să restituie valoarea bunului imobil situat în strada P.I., bun imobil aflat în

patrimoniul SC E. SA la data reorganizării în temeiul Legii nr. 15/1990, asupra

căruia are atestat dreptul de proprietate conform Certificatului seria M nr. P

din 03 aprilie 1995, teren inclus în capitalul social la data privatizării SC E.

SA, la valoarea stabilită în cadrul expertizei administrate.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 23 octombrie 2009, reclamantul a invocat excepția inadmisibilității și

excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, iar pe fond, a solicitat

disjungerea cererii și trimiterea acesteia la instanța competentă, Tribunalul București,

secția comercială.

d) Sentința primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 652 din 4 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate,

excepția tardivității și excepția prematurității, invocate de pârâtul Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; a respins excepția tardivității excepției

de nelegalitate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale

active, invocate de pârâta SC E. SA.; a respins excepția de necompetență materială

și teritorială a instanței, excepția nulității cererii de chemare în garanție, excepția

lipsei calității procesuale active a SC E. SA, invocate de chemata în garanție Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.).; a respins excepția prematurității

invocată de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului; a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul E.D., cu domiciliul

ales în București, strada C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA), și SC E. SA, ca neîntemeiată; a admis

excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant

și de chemata în garanție; a respins cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta SC E. SA în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, ca inadmisibilă; a respins excepția de netimbrare a cererii

de chemare în garanție, invocată de reclamant și chemata în garanție.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a apreciat că excepțiile invocate sunt nefondate.

Cu privire la inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate s-a reținut că aceasta poate fi invocată și pentru actele

administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, așa cum

rezultă din Decizia nr. 702/2008 a Curții Constituționale.

Referitor la excepția

tardivității și excepția prematurității, invocate de pârâtul Ministerul Economiei,

Curtea a arătat că se face trimitere la dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 11

alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează

obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile anterior sesizării instanței cu

acțiunea în anularea unui act administrativ individual, precum și la termenul de

promovare a acestei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ.

Or, în cauză, instanța

este învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, în conformitate cu

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care nu sunt incidente dispozițiile

legale la care pârâtul Ministerul Economiei face referire în susținerea celor două

excepții.

Relativ la excepția tardivității

excepției de nelegalitate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului E.D., invocate de pârâta SC E. SA, Curtea de Apel

a reținut că nu sunt întemeiate, având în vedere, pe de o parte, faptul că aspectele

prezentate în susținerea excepției tardivității au relevanță sub aspectul temeiniciei

excepției de nelegalitate, iar pe de altă parte, faptul că excepția de nelegalitate

a fost invocată de reclamantul E.D., care are calitatea de parte interesată în litigiul

având ca obiect radierea notării din cartea funciară, în care s-a invocat excepția

de nelegalitate și în care s-a solicitat diminuarea suprafeței de 6.588 m.p. cu

392 m.p., suprafața ce este deținută de reclamant în proprietate potrivit contractului

de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2008.

Referitor la cererea de

chemare în garanție s-a arătat că aceasta este o cerere incidentală, iar soluționarea

acesteia revine instanței competente să judece cererea principală, potrivit

art. 17 C. proc. civ., în speță, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, instanța competentă material și teritorial în soluționarea

excepției de nelegalitate.

S-a precizat în hotărârea

primei instanțe că cererea de chemare în garanție poate fi formulată de oricare

dintre părțile din proces, reclamantul până la închiderea dezbaterilor, înaintea

primei instanțe, iar pârâtul o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima

zi de înfățișare.

În speță, cererea de chemare

în garanție a fost formulată de SC E. SA, care are calitatea de pârâtă în litigiul

dedus judecății, astfel că are legitimare procesuală activă în promovarea unei cereri

de chemare în garanție.

S-a apreciat că nu poate

fi reținută excepția prematurității cererii de chemare în garanție, întrucât dispozițiile

art. 720

1

C. proc. civ., invocate de chemata în garanție nu sunt incidente

în cauză.

În ceea ce privește excepția

de netimbrare a cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și chemata

în garanție, Curtea a susținut că este neîntemeiată întrucât cererea a fost legal

timbrată cu taxă de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar în valoare de

0,3 RON; conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările

și completările ulterioare.

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și de chemata

în garanție, Curtea a considerat că este întemeiată, având în vedere dispozițiile

art. 60 - 63 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că cererea de chemare

în garanție poate fi promovată în fața instanței învestită cu fondul pricinii, iar

nu în cadrul procesual instituit de dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta SC E. SA.

Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o

împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, întrucât această

autoritate, ca instituție implicată în procesul de privatizare are obligația de

a repara prejudiciile cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea

către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, potrivit art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997.

Analiza motivului de recurs

Excepția de nelegalitate

a unui act administrativ reprezintă un mijloc de apărare într-un proces, consecința

admiterii acestei excepții fiind înlăturarea respectivului act la soluționarea litigiului

de fond.

Excepția de nelegalitate

poate fi invocată de orice parte în proces.

În cauza prezentă, excepția

a fost ridicată de reclamantă, iar prima instanță a respins această excepție.

Recurenta a avut calitatea

de pârât, ori prin soluția pronunțată nu a suferit un prejudiciu.

În cadrul procedurii speciale,

a excepției de nelegalitate controlul judiciar se limitează exclusiv la cercetarea

legalității actului administrativ.

Alte cereri, care au legătură

cu fondul litigiului se soluționează de instanțele învestite cu judecarea fondului

cauzei.

Cererea de chemare în

garanție privește dreptul uneia dintre părțile în litigiul de fond de a chema în

judecată o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în situația în

care ar cădea în pretenții.

Ori, în cazul soluționării

excepției de nelegalitate nu se soluționează fondul pricinii, ci numai se constată

legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ, prin această excepție.

Se invocă ilegalitatea

actului pe care se sprijină susținerile părții adverse.

Soluționarea cererii de

chemare în garanție constituie prerogativa instanței de fond, pentru că numai în

litigiul de fond una dintre părți poate cădea în pretenții, așa cum rezultă din

prevederile art. 60 C. proc. civ.

De asemenea, trebuie precizat

că potrivit art. 63 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în garanție se judecă

odată cu cererea principală, ori excepția de nelegalitate nu este o cerere principală,

ci un mijloc de apărare.

În consecință, motivul

de recurs este nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E. SA București, împotriva sentinței civile nr. 652 din 4 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.