ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr.

446/45/2008 reclamanții Municipiul Bârlad, prin primar și Consiliul Local al

municipiului Bârlad au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Economiei și SC A. SA Bârlad, prin lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L. Iași

nulitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria M 03 nr. 2623 emis la data de 15 februarie 1996 de

Ministerul Industriei și Resurselor pentru suprafața de 7000 mp teren situat în

Bârlad, județul Vaslui.

În susținerea cererii lor,

reclamanții au arătat că în anul 1994, pârâta SC A. SA Bârlad a întocmit

documentația în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor pe care le deținea cu titlu de folosință la acea

dată, ocazie cu care, reclamanții, în calitate de proprietari ai terenurilor

învecinate cu terenul societății, au semnat un proces-verbal de vecinătăți, atestând

delimitările terenului conform unei anexe – terenul aflat în litigiu nefiind

cuprinsă în documentația finală avizată de ei.

Ulterior obținerii certificatului de

atestare a dreptului de proprietate de către SC A. SA Bârlad, reclamanții au

constatat existența unor discrepanțe între suprafața de teren atestată de ei în

anexa 1 la documentație și suprafața înscrisă în certificatul a cărui nulitate

se solicită.

La data de 13 februarie 2007 a fost

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad cu privire la săvârșirea de

către reprezentanții SC A. SA a infracțiunilor prevăzute de art. 184, art. 291

și art. 248 alin. (1) C. pen.

Parchetul, prin rezoluția pronunțată

în data de 02 iulie 2007 în dosarul 638/P/2007 a constatat că numitul I.D., în

calitate de șef birou de investiții în cadrul SC A. SA Bârlad a modificat

cifrele de avizare a suprafeței de 12.382,4 mp consemnată de ing. L.F.,

reprezentantul reclamanților, în suprafață de 137.884,7 mp suprafață care nu

fusese trecută în mod eronat inițial la întocmirea schiței.

Reclamantele au susținut astfel, că

urmare a modificărilor efectuate de numitul I.D., s-a obținut includerea în

patrimoniul societății a unui teren în suprafață de 7000 mp pentru care nu au

fost prezentate acte doveditoare în faza avizării documentației.

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, constatând că pârâta SC A. SA a obținut certificatul

de atestare a dreptului de proprietate ca urmare a falsificării documentației,

fals constatat de către organele competente, prin sentința nr. 151/CA din 21

iulie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a constatat nulitatea

parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M 03 nr. 2623 emis la data de 15 februarie 1996 de Ministerul

Industriei și Resurselor pentru suprafața de 7000 mp teren situat în Bârlad, județul

Vaslui.

Împotriva acestei sentințe, a

formulat recurs pârâta SC A. SA Bârlad, prin lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L.

Iași pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 3, 7 și 9 C. proc. civ.

În baza art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. se invocă ca motiv de recurs faptul că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre cu încălcarea competenței instanței unei alte instanțe. Aceasta

deoarece, potrivit art. 184 C. proc. civ. competența soluționării presupusului

fals revenea judecătoriei și nu Curții de Apel Iași.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. privește faptul că sentința de fond cuprinde motive

contradictorii, fără a fi expuse în concret motivele care au format convingerea

instanței .

Iar în cauză raportul de expertiză

grafică efectuat în cauza penală este lovit de nulitate deoarece recurenta nu a

fost citată la efectuarea raportului de expertiză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. privește faptul că sentința atacată este dată cu aplicarea

greșită a legii în ceea ce privește respingerea excepției tardivității

formulări acțiuni.

În cauză se arată că a fost depășit

termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

privind contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în

condițiile în care certificatul în baza căruia a fost efectuată impunerea

fiscală a fost comunicat intimatului-pârât Municipiul Bârlad.

Se solicită admiterea recursului în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimații – pârâți au depus

concluzii scrise în ședința publică din 20 aprilie 2010 în care au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de

motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ. este nefondat.

În cauză sentința atacată este pronunțată

de instanța competentă Curtea de Apel Iași conform art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Nu poate fi reținută competența

materială a judecătoriei deoarece actul administrativ este emis de o autoritate

de nivel central respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor emis în favoarea recurentei-pârâte de către intimatul

Ministerului Economiei.

Faptul că a existat o plângere penală în

care s-a reclamat comiterea unui fals nu determină competența instanței de

drept comun în ceea ce privește soluționarea acțiunii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. Sentința atacată este motivată în fapt și

în drept de natură a fi exercitat controlul de legalitate de către instanța de

recurs.

Faptul că recurenta nu a fost citată cu

ocazia efectuării raportului de expertiză tehnică actelor efectuate în dosarul

penal nu determină îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. deoarece nu privește administrarea unei probe în dosarul de fond.

Faptul că prin sentința atacată s-a

reținut ca valabilă și utilă proba cu expertiza grafică efectuată în dosarul

penal nu infirmă temeinicia sentinței atacate ori condițiile în care expertiza

confirmă pe fond soluția contestată deoarece în parte certificatul de atestare

a dreptului de proprietate este nelegal emis pe motiv că în parte actele care

au stat la baza emiterii au fost falsificate prin modificarea suprafeței de

teren deținută de societatea recurentă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. este nefondat în cauză fiind respectate dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (7) din

același act normativ.

Intimatul-reclamant a contestat în parte

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în

favoarea recurentei în anul 1996, în calitate de terț vătămat, acțiunea și

plângerea prealabilă fiind formulate în termen în condițiile în care din actele

dosarului nu rezultă data comunicării actului , în raport de care urmează a fi apreciată

acțiunea ca fiind formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în

baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA Bârlad, prin lichidator judiciar M.R.L.S.P.R.L. Iași împotriva sentinței nr.

151 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.