ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5905/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 2392 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Iași, a respins contestația formulată

de M.Ș. împotriva dispoziției emise de Primarul Municipiului Bârlad, reținând că

dispoziția arătată a fost emisă în considerarea sentinței civile nr. 948/2008 a

Tribunalului Vaslui, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită

a reclamantului M.Ș. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul - teren

în suprafață de 760 m.p. situat în Bârlad, sintagma „imobilul-teren” fiind folosită

pentru a se evidenția faptul că măsurile reparatorii au privit doar terenul, nu

și construcția aflată pe acesta, pentru care, ca instanța să fi acordat măsuri reparatorii,

era necesar să se facă dovada demolării și a autorului ei.

Față de cele arătate,

Tribunalul a apreciat că dispoziția a fost emisă în mod legal, în conformitate cu

dispozițiile sentinței civile nr. 948/2008 a Tribunalului Vaslui.

Apelul declarat de reclamantul

M.Ș. împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă

nr. 20 din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și temeinicia

considerentelor primei instanțe.

S-a reținut, totodată,

că din adresa din 3 iulie 2002 emisă de Primăria Municipiului Bârlad rezultă că

în evidențele fiscale au figurat înscriși M.G. și B.S., în perioada 1966-1977 cu

un teren construit și neconstruit, în suprafață de 760 m.p., iar reclamantul, contrar

prevederilor art. 1179 C. civ. și art. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007, nu a produs

nici o probă din care să rezulte demolarea imobilului de către stat.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamantul, formulând critici de nelegalitate, neîncadrate în

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

s-a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că recurentul – reclamant

nu a făcut dovada că autorii săi nu au fost proprietarii imobilului ce a făcut obiectul

notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, la dosar aflându-se copia titlului

de proprietate încheiat în formă autentică, înscrisuri emise de Primăria Bârlad

care atestă deținerea în proprietate a imobilului compus din teren și construcție,

demolată ulterior preluării de către stat, precum și schițe din care rezultă compunerea

imobilului.

De asemenea, la dosar

există declarația pe proprie răspundere a reclamantului, în sensul că autorii săi

nu au primit nicio despăgubire pentru construcția demolată.

Ulterior anulării Deciziei

nr. 1552/2008 pe cale judecătorească, Primăria Bârlad avea obligația de a-l repune

pe reclamant în drepturile solicitate prin notificare, cu atât mai mult cu cât hotărârea

judecătorească este favorabilă nu numai din perspectiva restituirii terenului, ci

și a dezdăunării reclamantului pentru construcția demolată.

În hotărârea judecătorească,

termenul de „imobil” este folosit atât în sens de „teren”, cât și de „construcție”,

instanța constatând că imobilul a fost demolat, iar autorii reclamantului au fost

proprietarii acestuia, cât și ai terenului aferent.

La termenul de judecată

din 8 iulie 2011, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției

necompetenței materiale a Tribunalului de soluționare în primă instanță a cauzei,

dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație la executare.

Față de excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

După cum au reținut ambele

instanțe de fond în cauză, notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr.

10/2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 1552/2008 emisă de Primarul Municipiului

Bârlad, iar această dispoziție a fost anulată prin sentința civilă nr. 948 din

16 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin nerecurare.

În aplicarea acestei sentințe,

Primarul Municipiului Bârlad a emis o nouă dispoziție, din 3 aprilie 2009, împotriva

căreia reclamantul a formulat contestația de față.

Rezultă că reclamantul

a inițiat și epuizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, mai

mult, a exercitat și dreptul la formularea contestației prevăzute de art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce a fost soluționată prin hotărâre judecătorească

irevocabilă.

În aceste condiții, noua

dispoziție emisă de unitatea deținătoare nu are caracterul deciziei de soluționare

a notificării, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, împotriva căreia

reclamantul să poată formula contestația reglementată de art. 26 alin. (3) din același

act normativ, ci reprezintă un act de executare a sentinței civile nr. 948 din

16 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, ce poate fi cenzurat de către instanța

de judecată, sub aspectul legalității, exclusiv pe calea contestației la executare

prevăzute de art. 399 și următoarele C. proc. civ., pentru verificarea conformității

cu titlul executoriu în baza căruia a fost emis.

Dată fiind finalitatea

contestației formulate în cauză, respectiv anularea deciziei emise, în opinia reclamantului,

cu încălcarea titlului executoriu, urmează a se constata că s-a intenționat promovarea

unei contestații la executare propriu – zisă, ce se soluționează, în conformitate

cu dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., de către instanța de executare,

identificată în raport de prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., respectiv

judecătoria în circumscripția căreia are loc executarea. Pe acest temei, Judecătoria

Bârlad ar fi trebuit să soluționeze în primă instanță contestația de față, și nu

Tribunalul Vaslui, astfel cum s-a procedat în cauză.

Drept urmare, Înalta Curte

va admite excepția invocată din oficiu, cu consecința admiterii recursului, modificării

în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul M.Ș. împotriva

sentinței civile nr. 2392 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția civilă.

În aplicarea art. 297

alin. (2) teza I –a C. proc. civ., va anula sentința apelată și va trimite cauza

spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Bârlad.

Cu ocazia judecării cauzei,

se va avea în vedere și următorul aspect:

În motivarea în fapt a

contestației, reclamantul susține, pe de o parte, că decizia contestată ar fi trebuit

să se conformeze sentinței civile nr. 948 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului

Vaslui iar, pe de altă parte, că respectiva hotărâre judecătorească, prin care s-a

recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, vizează nu

numai terenul în suprafață de 760 m.p., astfel cum a interpretat unitatea deținătoare,

ci și construcția ce se afla pe teren la momentul preluării de către stat, reclamantului

cuvenindu-i-se despăgubiri și pentru această construcție, în prezent demolată.

Urmează ca instanța de

judecată să clarifice, după dezbaterea în contradictoriu a acestui aspect, dacă

reclamantul a intenționat, odată cu contestația la executare propriu – zisă, și

o contestație la titlu, respectiv pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu ori, considerând că titlul nu necesită nicio lămurire, urmărește

doar anularea dispoziției emise în baza acestuia.

În primul caz, în măsura

în care reclamantul înțelege să susțină în acest cadru procesual și o contestație

la titlu și nu intenționează formularea sa pe cale separată, se va da eficiență

dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competența de soluționare

în primă instanță a contestației la titlu aparține instanței care a pronunțat hotărârea

ce se execută.

Față de considerentele

deja expuse, Înalta Curte va admite recursul, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale a tribunalului de soluționare a cauzei în primă instanță.

Admite recursul declarat

de reclamantul M.Ș. împotriva deciziei nr. 20 din 19 februarie 2010 a Curții de

Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în tot decizia

în sensul că admite apelul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva sentinței civile

nr. 2392 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția civilă.

Anulează sentința apelată

și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Bârlad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 iulie 2011.