ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5905/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2392 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Iași, a respins contestația formulată de M.Ș. împotriva dispoziției emise de Primarul Municipiului Bârlad, reținând că dispoziția arătată a fost emisă în considerarea sentinței civile nr. 948/2008 a Tribunalului Vaslui, prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului M.Ș. la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul - teren în suprafață de 760 m.p. situat în Bârlad, sintagma „imobilul-teren” fiind folosită pentru a se evidenția faptul că măsurile reparatorii au privit doar terenul, nu și construcția aflată pe acesta, pentru care, ca instanța să fi acordat măsuri reparatorii, era necesar să se facă dovada demolării și a autorului ei.

Față de cele arătate, Tribunalul a apreciat că dispoziția a fost emisă în mod legal, în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 948/2008 a Tribunalului Vaslui. Apelul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 20 din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe. S-a reținut, totodată, că din adresa din 3 iulie 2002 emisă de Primăria Municipiului Bârlad rezultă că în evidențele fiscale au figurat înscriși M.G. și B.S., în perioada 1966-1977 cu un teren construit și neconstruit, în suprafață de 760 m.p., iar reclamantul, contrar prevederilor art. 1179 C. civ.

și art. 1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007, nu a produs nici o probă din care să rezulte demolarea imobilului de către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, formulând critici de nelegalitate, neîncadrate în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că recurentul – reclamant nu a făcut dovada că autorii săi nu au fost proprietarii imobilului ce a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, la dosar aflându-se copia titlului de proprietate încheiat în formă autentică, înscrisuri emise de Primăria Bârlad care atestă deținerea în proprietate a imobilului compus din teren și construcție, demolată ulterior preluării de către stat, precum și schițe din care rezultă compunerea imobilului.

De asemenea, la dosar există declarația pe proprie răspundere a reclamantului, în sensul că autorii săi nu au primit nicio despăgubire pentru construcția demolată. Ulterior anulării Deciziei nr. 1552/2008 pe cale judecătorească, Primăria Bârlad avea obligația de a-l repune pe reclamant în drepturile solicitate prin notificare, cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească este favorabilă nu numai din perspectiva restituirii terenului, ci și a dezdăunării reclamantului pentru construcția demolată. În hotărârea judecătorească, termenul de „imobil” este folosit atât în sens de „teren”, cât și de „construcție”, instanța constatând că imobilul a fost demolat, iar autorii reclamantului au fost proprietarii acestuia, cât și ai terenului aferent.

La termenul de judecată din 8 iulie 2011, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului de soluționare în primă instanță a cauzei, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație la executare. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: După cum au reținut ambele instanțe de fond în cauză, notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 1552/2008 emisă de Primarul Municipiului Bârlad, iar această dispoziție a fost anulată prin sentința civilă nr. 948 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin nerecurare. În aplicarea acestei sentințe, Primarul Municipiului Bârlad a emis o nouă dispoziție, din 3 aprilie 2009, împotriva căreia reclamantul a formulat contestația de față.

Rezultă că reclamantul a inițiat și epuizat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, mai mult, a exercitat și dreptul la formularea contestației prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce a fost soluționată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În aceste condiții, noua dispoziție emisă de unitatea deținătoare nu are caracterul deciziei de soluționare a notificării, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, împotriva căreia reclamantul să poată formula contestația reglementată de art. 26 alin. (3) din același act normativ, ci reprezintă un act de executare a sentinței civile nr. 948 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, ce poate fi cenzurat de către instanța de judecată, sub aspectul legalității, exclusiv pe calea contestației la executare prevăzute de art. 399 și următoarele C. proc.

civ., pentru verificarea conformității cu titlul executoriu în baza căruia a fost emis. Dată fiind finalitatea contestației formulate în cauză, respectiv anularea deciziei emise, în opinia reclamantului, cu încălcarea titlului executoriu, urmează a se constata că s-a intenționat promovarea unei contestații la executare propriu – zisă, ce se soluționează, în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., de către instanța de executare, identificată în raport de prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripția căreia are loc executarea. Pe acest temei, Judecătoria Bârlad ar fi trebuit să soluționeze în primă instanță contestația de față, și nu Tribunalul Vaslui, astfel cum s-a procedat în cauză.

Drept urmare, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu, cu consecința admiterii recursului, modificării în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția civilă. În aplicarea art. 297 alin. (2) teza I –a C. proc. civ., va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Bârlad.

Cu ocazia judecării cauzei, se va avea în vedere și următorul aspect: În motivarea în fapt a contestației, reclamantul susține, pe de o parte, că decizia contestată ar fi trebuit să se conformeze sentinței civile nr. 948 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui iar, pe de altă parte, că respectiva hotărâre judecătorească, prin care s-a recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, vizează nu numai terenul în suprafață de 760 m.p., astfel cum a interpretat unitatea deținătoare, ci și construcția ce se afla pe teren la momentul preluării de către stat, reclamantului cuvenindu-i-se despăgubiri și pentru această construcție, în prezent demolată.

Urmează ca instanța de judecată să clarifice, după dezbaterea în contradictoriu a acestui aspect, dacă reclamantul a intenționat, odată cu contestația la executare propriu – zisă, și o contestație la titlu, respectiv pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ori, considerând că titlul nu necesită nicio lămurire, urmărește doar anularea dispoziției emise în baza acestuia. În primul caz, în măsura în care reclamantul înțelege să susțină în acest cadru procesual și o contestație la titlu și nu intenționează formularea sa pe cale separată, se va da eficiență dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competența de soluționare în primă instanță a contestației la titlu aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Față de considerentele deja expuse, Înalta Curte va admite recursul, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a tribunalului de soluționare a cauzei în primă instanță. Admite recursul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva deciziei nr. 20 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în tot decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția civilă. Anulează sentința apelată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Bârlad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2011.