ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 martie 2007, S.T., S.C., S.G. și Ș.C. au chemat în judecată SC A.B. SA, SC A.M.I.

SRL Iași, solicitând: - anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 iunie 2001, pentru terenul în suprafață de 6.300 mp, emis în favoarea primei pârâte; - anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2001 emis în favoarea aceleiași societăți comerciale pentru terenul în suprafață de 2.588,77 mp; - anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 196 din 26 ianuarie 2007, încheiat între cele două societăți comerciale pârâte; - sistarea lucrărilor de construcție începute pe terenul situat în xxx; - obligarea pârâtelor să le lase în deplină posesie terenul situat în xxx în suprafață de 6.300 mp, precum și terenul situat în xxx, care le aparțin în baza titlului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 53/ CA din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, investită ca urmare a declinării competenței, dispusă de Judecătoria Iași, a respins primul capăt de cerere ca prematur formulat. De asemenea a disjuns judecarea și s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Iași cu privire la celelalte capete de cerere. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că reclamanții nu au înțeles să urmeze procedura instituită de legislația în vigoare, adresându-se direct instanței de judecată cu acțiunea pentru anularea celor două acte administrative. Că, certificatul invocat de reclamanți nu are legătură cu obiectul acțiunii în contencios administrativ și nici nu face dovada exercitării de către aceștia a plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții S.T., S.C., S.G. și Ș.C. Recurenții au susținut că în mod greșit curtea de apel a respins primul capăt de cerere pe baza unei excepții, deoarece din probele cu înscrisuri administrate în cauză rezultă că ei au efectuat procedura administrativă prealabilă. Astfel, cu adresa din 23 aprilie 2007 emisă de M.A.D.R. li s-a comunicat faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2002 nu poate fi desființat de către organul emitent deoarece a intrat în circuitul civil, iar anularea se dispune exclusiv de către instanțele judecătorești competente. Cu privire la celălalt certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, recurenții au făcut dovada că pentru suprafața de 2.588,77 mp.

de teren au cerut desființarea actului, fiind real însă faptul că din eroare în adresa M.A.D.R. s-a menționat un alt număr de certificat care nu privește terenul în litigiu. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare. Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, prin sentința recurată, instanța de fond a respins ca prematur formulat capătul de cerere principal, având ca obiect solicitarea reclamanților pentru anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 iunie 2001 și, respectiv din 20 iunie 2001 emise de pârâtul M.A.A.P. în favoarea pârâtei SC A.B. SA. Contrar celor reținute în considerentele sentinței, la dosarul cauzei au fost depuse de către reclamanți, adresele din 23 aprilie 2007 și din 23 februarie 2007, emise de M.A.D.R.

care confirmă apărarea acestora privind exercitarea acțiunii administrative prealabile. Adresele respective se referă fără echivoc la cererea reclamanților pentru revocarea celor două certificate și sunt anterioare datei de sesizare a instanței cu acțiunea pentru anularea lor. În consecință, acțiunea în contencios administrativ nu trebuia respinsă ca prematur formulată. Ea este însă, tardiv introdusă în raport cu data emiterii actelor administrative individuale supuse controlului jurisdicțional, precum și cu data intabulării dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtei SC A.B. SA.

În cadrul răspunsului la întâmpinare, reclamanții au menționat faptul că această operațiune s-a realizat în anii 2005 - 2006 (fila nr. 12 din dosarul curții de apel), iar din întâmpinarea intimatei - pârâte, formulată în recurs, rezultă că cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor au fost intabulate la data de 7 iulie 2005 și respectiv, la 23 martie 2006, conform încheierilor O.C.P.I. Iași nr. 17734 și nr. 8970 (filele nr. 69-70 ale dosarului de recurs). Prin emiterea acelor încheieri și intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei mai sus menționate a fost realizată publicitatea titlurilor de proprietate și opozabilitatea lor față de terți. Tot atunci a început să curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.

Ținând seama de această împrejurare și de data sesizării instanței de judecată (9 martie 2007), Înalta Curte constată că acțiunea în anulare formulată de reclamanți este tardiv introdusă. În consecință, pentru argumentele expuse în cele ce preced, care substituie motivarea din sentință, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.T., S.C., S.G. și de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 53 din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.