ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 9 martie 2007, S.T., S.C., S.G. și Ș.C. au

chemat în judecată SC A.B. SA, SC A.M.I. SRL Iași, solicitând:

- anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25

iunie 2001, pentru terenul în suprafață de 6.300 mp, emis în favoarea primei

pârâte;

- anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2001 emis

în favoarea aceleiași societăți comerciale pentru terenul în suprafață de 2.588,77

mp;

- anularea contractului de

vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 196 din 26 ianuarie 2007, încheiat

între cele două societăți comerciale pârâte;

- sistarea lucrărilor de

construcție începute pe terenul situat în xxx;

- obligarea pârâtelor să le

lase în deplină posesie terenul situat în xxx în suprafață de 6.300 mp, precum

și terenul situat în xxx, care le aparțin în baza titlului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 53/

CA din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, investită ca urmare a declinării competenței, dispusă de Judecătoria

Iași, a respins primul capăt de cerere ca prematur formulat.

De asemenea a disjuns

judecarea și s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Iași cu privire la

celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această

hotărâre, curtea a reținut că reclamanții nu au înțeles să urmeze procedura

instituită de legislația în vigoare, adresându-se direct instanței de judecată

cu acțiunea pentru anularea celor două acte administrative. Că, certificatul

invocat de reclamanți nu are legătură cu obiectul acțiunii în contencios

administrativ și nici nu face dovada exercitării de către aceștia a plângerii

prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamanții S.T., S.C., S.G. și Ș.C.

Recurenții au susținut că în

mod greșit curtea de apel a respins primul capăt de cerere pe baza unei

excepții, deoarece din probele cu înscrisuri administrate în cauză rezultă că

ei au efectuat procedura administrativă prealabilă.

Astfel, cu adresa din 23

aprilie 2007 emisă de M.A.D.R. li s-a comunicat faptul că certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2002 nu

poate fi desființat de către organul emitent deoarece a intrat în circuitul

civil, iar anularea se dispune exclusiv de către instanțele judecătorești

competente.

Cu privire la celălalt

certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor,

recurenții au făcut dovada că pentru suprafața de 2.588,77 mp. de teren au

cerut desființarea actului, fiind real însă faptul că din eroare în adresa M.A.D.R.

s-a menționat un alt număr de certificat care nu privește terenul în litigiu.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Așa cum s-a arătat cu

prilejul expunerii rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, prin sentința

recurată, instanța de fond a respins ca prematur formulat capătul de cerere

principal, având ca obiect solicitarea reclamanților pentru anularea certificatelor

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 iunie 2001 și,

respectiv din 20 iunie 2001 emise de pârâtul M.A.A.P. în favoarea pârâtei SC A.B.

SA.

Contrar celor reținute în

considerentele sentinței, la dosarul cauzei au fost depuse de către reclamanți,

adresele din 23 aprilie 2007 și din 23 februarie 2007, emise de M.A.D.R. care

confirmă apărarea acestora privind exercitarea acțiunii administrative

prealabile.

Adresele respective se

referă fără echivoc la cererea reclamanților pentru revocarea celor două

certificate și sunt anterioare datei de sesizare a instanței cu acțiunea pentru

anularea lor.

În consecință, acțiunea în

contencios administrativ nu trebuia respinsă ca prematur formulată.

Ea este însă, tardiv

introdusă în raport cu data emiterii actelor administrative individuale supuse

controlului jurisdicțional, precum și cu data intabulării dreptului de

proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtei SC A.B. SA.

În cadrul răspunsului la

întâmpinare, reclamanții au menționat faptul că această operațiune s-a realizat

în anii 2005 - 2006 (fila nr. 12 din dosarul curții de apel), iar din

întâmpinarea intimatei - pârâte, formulată în recurs, rezultă că cele două

certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor au fost

intabulate la data de 7 iulie 2005 și respectiv, la 23 martie 2006, conform

încheierilor O.C.P.I. Iași nr. 17734 și nr. 8970 (filele nr. 69-70 ale

dosarului de recurs).

Prin emiterea acelor

încheieri și intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei mai sus

menționate a fost realizată publicitatea titlurilor de proprietate și

opozabilitatea lor față de terți.

Tot atunci a început să

curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru

introducerea acțiunii în contencios administrativ.

Ținând seama de această

împrejurare și de data sesizării instanței de judecată (9 martie 2007), Înalta

Curte constată că acțiunea în anulare formulată de reclamanți este tardiv

introdusă.

În consecință, pentru

argumentele expuse în cele ce preced, care substituie motivarea din sentință,

urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.T., S.C., S.G. și de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 53 din 17 martie

2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 mai 2009.