ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Constanța, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Tulcea anularea Hotărârii nr. 5686 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și

constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, se arată că părinții săi au

fost obligați să-și stabilească domiciliul din Bulgaria în România, comuna

Baia, județul Tulcea, reclamantul născându-se la 13 aprilie 1944 în perioada de

refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 582

/

CA din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, instanța a admis acțiunea formulata, dispunând anularea Hotărârii nr. 5686/2006

emisă de C.J.P. Tulcea. Totodată instanța a constatat că reclamantul este

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor de la 1 iunie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat, familia

reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a încheierii

Tratatului de la Craiova din 1940, fiind strămutată din comuna Căzălgiclia,

județul Durostor, Bulgaria, în România, comuna Baia, județul Tulcea, iar reclamantul,

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze, dar

în perioada reglementată de art. l din O.G. nr. 105/1999, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile ca și familia sa, astfel că și acesta este îndrituit să

beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.

Tulcea criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând că intimatul nu era născut in anul 1940 când a avut loc schimbul de

populație intre Bulgaria si România pentru a susține ca a avut alt domiciliu și

fost obligat îl schimbe, iar că în anul 1944, în care acesta s-a născut, între

România si Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populații.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul

mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul persoanelor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare

concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil,

fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind condițiile vitrege

în care aceste persoane s-au născut.

Din probatoriul administrat în

cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul

reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să

beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în

conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că

instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind

nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 582

/

CA din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2007.