ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2450/2008

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25 septembrie 2007, P.I. personal și în calitate de administrator al SC C. SA Galați a solicitat anularea deciziei nr. 506, pronunțată de secția comercială, a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 februarie 2007 în Dosarul nr. 8552/44/2005, invocând ca temei de drept: art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a ținut cont de actele existente la dosar care atestau calitatea contestatorului de a fi reprezentant al societății SC C. SA și nu și-a exercitat controlul judiciar asupra legalității hotărârii atacate, întrucât anularea recursului s-a realizat fără o cercetare a fondului.

În vederea soluționării acestei cereri s-a atașat Dosarul secției comerciale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8552/44/2005, în care, la data de 2 februarie 2007, s-a pronunțat Decizia nr. 506, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul P.I. în nume propriu și s-a anulat recursul formulat de SC C. SA Galați, prin P.I., pentru lipsa calității sale de reprezentant legal al societății. Este de observat că prin contestația în anulare dedusă judecății a fost vizată atât prima cât și cea de a doua ipoteză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.

Cum contestația în anulare este o cale extraordinară de atac creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli formale în legătură cu examinarea recursului și cum aspectul invocat a fi greșeală materială se referă la o greșeală de judecată în aprecierea probelor pentru stabilirea calității de reprezentant, iar a doua ipoteză a art. 318 C. proc. civ. nu-și găsește justificare, față de soluția instanței de recurs ce atestă că recursul nu a fost cercetat în fond - situație evidențiată, de altfel, prin cererea dedusă judecății și prin evocarea prevederilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. ca temei de drept al acesteia, în considerarea acestui fapt - se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge contestația în anulare îndreptată împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie 2007, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție - și în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga contestatorul, în culpă procesuală, să plătească intimaților B.C., B.S. și B.V. cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii P.I. și SC C. SA Galați - prin P.I. împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 8552/44/2005. Obligă contestatorii să plătească intimaților B.C., B.S. și B.V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.