ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2450/2008

Asupra contestației

în anulare de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

acestei instanțe la data de 25 septembrie 2007, P.I. personal și în calitate de

administrator al

SC

C. SA Galați a solicitat anularea deciziei nr. 506, pronunțată de secția comercială,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 februarie 2007 în Dosarul nr.

8552/44/2005, invocând ca temei de drept: art. 317 alin. (2) și art. 318 C.

proc. civ.

În motivarea

contestației s-a

arătat, în esență, că instanța de recurs nu a ținut cont de actele existente la

dosar care atestau calitatea contestatorului de a fi reprezentant al societății

SC C. SA

și nu și-a exercitat controlul judiciar asupra legalității hotărârii atacate,

întrucât anularea recursului s-a realizat fără o cercetare a fondului.

În vederea

soluționării acestei cereri s-a atașat Dosarul secției comerciale, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 8552/44/2005, în care, la data de 2 februarie

2007, s-a pronunțat Decizia nr. 506, prin care s-a respins, ca inadmisibil,

recursul formulat de pârâtul

P.I. în nume propriu și s-a anulat recursul formulat de

SC C. SA Galați, prin

P.I.,

pentru lipsa calității sale de reprezentant legal al societății.

Este de observat că

prin contestația în anulare dedusă judecății a fost vizată atât prima cât și

cea de a doua ipoteză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care

hotărârea instanței de recurs poate fi atacată pe această cale când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare ori de casare.

Cum contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli

formale în legătură cu examinarea recursului și cum aspectul invocat a fi

greșeală materială se referă la o greșeală de judecată în aprecierea probelor

pentru stabilirea calității de reprezentant, iar a doua ipoteză a art. 318 C.

proc. civ. nu-și găsește justificare, față de soluția instanței de recurs ce

atestă că recursul nu a fost cercetat în fond - situație evidențiată, de

altfel, prin cererea dedusă judecății și prin evocarea prevederilor art. 317 alin.

(2) C. proc. civ. ca temei de drept al acesteia, în considerarea acestui fapt -

se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C.

proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

contestația în anulare îndreptată împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie

2007, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție -

și în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga contestatorul,

în culpă procesuală, să plătească intimaților B.C., B.S. și B.V. cheltuielile

de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat și dovedit

prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatorii P.I. și SC C. SA Galați - prin P.I.

împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 8552/44/2005.

Obligă contestatorii

să plătească intimaților B.C., B.S. și B.V. suma de 1.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

17

septembrie

2008.