ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 267/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 41 din 7 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1599/63/2006 s-a constatat nulă acțiunea reclamantei de C.N.I. C. SA București, sucursala I.O. Craiova împotriva pârâtei SC S.H. SRL Craiova reținând că reclamanta este lipsită de personalitate juridică, caz în care nu poate sta în nume propriu în proces. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond reclamanta a declarat apel, care, prin decizia nr. 100 din 24 aprilie 2007 a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, cu consecința desființării acestei sentințe și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.

La pronunțarea hotărârii de mai sus instanța de apel a reținut că prin delegația nr. 603 din 5 februarie 2007 aflată la fila 17 din dosarul de apel reclamanta a acționat ca mandatar al C.N.I. C. SA București, făcând așadar dovada calității sale procesuale active. Nemulțumită de soluția din apel, pârâta SC S.H. SRL Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul pârâtei s-a admis prin decizia nr. 1117 din 19 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care a modificat hotărârea instanței de apel și a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținându-se că s-au ignorat dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 și că s-a făcut o aplicare greșită a art. 43 C. proc.

civ. în condițiile în care s-a dat relevanță mandatului, fără a se verifica ceea ce este relevant în cauză, respectiv că cererea introductivă la instanță s-a făcut de sucursală în nume propriu. Împotriva acestei din urmă hotărâri C.N.I. C. SA București, sucursala I.O. Craiova, a formulat contestație în anulare, a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința respingerii acestuia și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Au fost invocate în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. și a susținut că soluția pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei greșeli materiale datorită neobservării faptului că prin delegația nr. 603 din 5 februarie 2007 compania mamă și-a însușit în totalitate actele efectuate de sucursală.

Asupra contestației în anulare de față: Art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Susținerea contestatoarei pe care și-a bazat contestația în anulare și care reclamă greșeala materială de a nu se fi luat în considerare de instanța de recurs delegația nr. 603 din 5 februarie 2007 este nefondată. Acest aspect a fost analizat în hotărârea de recurs, fila 41 din dosarul de recurs, fiind de fapt motivul pentru care recursul pârâtei s-a admis, s-a modificat hotărârea recurată și s-a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În consecință, această contestație în anulare evocă judecata pe fond a cauzei critica hotărârii instanței de recurs este nefondată și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de C.N.I. C. SA București împotriva deciziei nr. 1117 din 19 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.