ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 267/2009

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 7 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1599/63/2006 s-a constatat nulă

acțiunea reclamantei de C.N.I. C. SA București, sucursala I.O. Craiova

împotriva pârâtei SC S.H. SRL Craiova reținând că reclamanta este lipsită de

personalitate juridică, caz în care nu poate sta în nume propriu în proces.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond reclamanta a declarat apel, care, prin decizia nr. 100 din 24

aprilie 2007 a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, cu

consecința desființării acestei sentințe și trimiterea cauzei la instanța de

fond spre rejudecare.

La pronunțarea hotărârii de mai sus instanța de apel a reținut că prin

delegația nr. 603 din 5 februarie 2007 aflată la fila 17 din dosarul de apel

reclamanta a acționat ca mandatar al C.N.I. C. SA București, făcând așadar

dovada calității sale procesuale active.

Nemulțumită de soluția din apel, pârâta SC S.H. SRL Craiova a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul pârâtei s-a admis prin decizia nr. 1117 din 19 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, care a modificat

hotărârea instanței de apel și a respins ca nefondat apelul reclamantei,

reținându-se că s-au ignorat dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 și

că s-a făcut o aplicare greșită a art. 43 C. proc. civ. în condițiile în care

s-a dat relevanță mandatului, fără a se verifica ceea ce este relevant în

cauză, respectiv că cererea introductivă la instanță s-a făcut de sucursală în

nume propriu.

Împotriva acestei din urmă hotărâri C.N.I. C. SA București, sucursala I.O.

Craiova, a formulat contestație în anulare, a solicitat admiterea acesteia,

anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința respingerii

acestuia și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Au fost invocate în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. și a

susținut că soluția pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei greșeli

materiale datorită neobservării faptului că prin delegația nr. 603 din 5

februarie 2007 compania mamă și-a însușit în totalitate actele efectuate de

sucursală.

Asupra contestației în anulare de față:

Art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau casare.

Susținerea contestatoarei pe care și-a bazat contestația în anulare și

care reclamă greșeala materială de a nu se fi luat în considerare de instanța

de recurs delegația nr. 603 din 5 februarie 2007 este nefondată.

Acest aspect a fost analizat în hotărârea de recurs, fila 41 din dosarul

de recurs, fiind de fapt motivul pentru care recursul pârâtei s-a admis, s-a

modificat hotărârea recurată și s-a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În consecință, această contestație în anulare evocă judecata pe fond a

cauzei critica hotărârii instanței de recurs este nefondată și se va respinge

ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de C.N.I. C. SA București împotriva deciziei nr. 1117 din

19 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2009.