ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 noiembrie 2007, reclamanta SC B.L.M. SA Bacău, prin administratorul special desemnat în baza Legii nr. 85/2006, Asociația salariaților și membrilor conducerii „B.”, a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P. a Județului Bacău la restituirea sumei de 2.422.929 lei, reprezentând accize plătite în plus pentru produsul bere și majorări de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 169 alin. (2) și (4) C. fisc. pentru aplicarea nivelului redus de accizare de 0,430 euro/1 hl bere plato, dar pârâta a refuzat nejustificat să-i aprobe practicarea acestui nivel de accizare în perioada 1 aprilie 2005 - 31 iulie 2007, stabilind obligația de a plăti în plus la bugetul de stat accize în sumă de 1.770.291 lei, calculate prin aplicarea nivelului majorat de accizare de 0,748 euro/ 1 hl bere plato.

În baza dispozițiilor art. 18 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 a fost introdus în cauză administratorul judiciar al societății reclamante, C.E.L. Iași, sucursala Bacău. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 15 din 11 aprilie 2008, prin care a respins acțiunea ca nefondată. Instanța de fond a reținut că numai pentru anul 2007 reclamanta a declarat și a dovedit că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 169 alin. (4) C. fisc.

pentru a beneficia de nivelul redus al accizelor pentru bere și din acest motiv, pârâta a și avizat favorabil cererea de compensare a datoriilor la bugetul de stat cu accizele plătite în plus în perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2007. Pentru anii 2005 și 2006, s-a constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a aproba cererea de compensare cu valoarea totală a accizelor plătite, întrucât în această perioadă accizele au fost calculate și plătite de reclamantă în conformitate cu propriile declarații date în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 179 alin. (3) lit. b) și respectiv, de art. 169 alin. (3) C. fisc., în ceea ce privește cantitatea de produse accizabile estimată a fi produsă în anul 2005 și ulterior, în anul 2006. Instanța de fond a avut în vedere că declarațiile reclamantei au fost în acord cu măsurile prevăzute în planul de reorganizare, în anexa nr. 10 la cererea de autorizare a antrepozitului fiscal făcându-se mențiunea expresă că estimarea producției de bere blondă pentru cele 12 luni ulterioare depunerii cererii de autorizare este cea prevăzută în planul de reorganizare întocmit în conformitate cu Legea nr. 65/1995.

Astfel, s-a reținut că la admiterea planului de reorganizare, a fost invocat ca argument favorabil reclamantei tocmai capacitatea de producție mai mare de 200.000 hl bere/an, contestată ulterior de aceasta în scopul de a beneficia de nivelul redus de accizare prevăzut de art. 169 C. fisc. pentru micii producători independenți de bere. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ. . În primul motiv de recurs, s-a susținut că au fost încălcate prevederile legale privind citarea părților, deoarece administratorul judiciar al recurentei, C.E.L.

Iași, sucursala Bacău, nu a fost citat la adresa indicată corect la termenul din 11 februarie 2008. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit conținutul adresei nr. 42453 din 10 octombrie 2007 prin care autoritatea intimată a avizat favorabil cele patru solicitări din cererea înregistrată sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007, inclusiv acelea referitoare la încadrarea în categoria micilor producători de bere pentru anii 2005 - 2006, la aplicarea nivelului redus de accizare și la compensarea accizelor plătite în plus cu datoriile fiscale restante pe care societatea le are față de bugetul de stat și care fac obiectul planului de reorganizare confirmat.

Recurenta a considerat că acest act administrativ a fost interpretat eronat de instanța de fond, în sensul că nu a fost analizat conținutul integral al răspunsului comunicat de intimată și din care rezultă avizarea favorabilă a cererilor de la pct. a și d privind aplicarea nivelului redus de accizare și recuperarea sumei de 1.141.795 lei, reprezentând accize calculate și plătite în plus pentru perioada anilor 2005 - 2006. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente. Recurenta a susținut neîntemeiat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura de citare a părților.

De altfel, recurenta nu a indicat prevederile legale pe care se întemeiază critica formulată, precum și probele doveditoare ale situației de fapt indicate în dezvoltarea motivelor de recurs. Recurenta, societate în reorganizare judiciară, a fost legal reprezentată în cauză de Asociația salariaților și membrilor conducerii „B.”, în calitate de administrator special, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 18 din Legea nr. 85/2006, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, să efectueze în numele și pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-și administreze activitatea și al cărui mandat se suspendă în cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, când conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. În cauză, recurenta nu a dovedit ridicarea dreptului său de administrare și conducerea activității comerciale de către administratorul judiciar/lichidator, astfel că nu se impunea citarea acestuia în calitate de reprezentant al debitorului.

Aceeași concluzie a fost exprimată și de către recurentă, legal reprezentată de administratorul special în ședința publică de la 14 ianuarie 2008, când s-a precizat că nu este necesară citarea administratorului judiciar în condițiile în care societatea are drept de administrare prin administratorul special ales de Adunarea generală extraordinară a acționarilor din data de 12 octombrie 2006. Critica formulată pe fondul pricinii este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale privind nivelul de accizare al producției de bere realizate de recurentă în perioada anilor 2005 - 2006. Prin adresa nr. 42453 din 10 octombrie 2007 intimata D.G.F.P.

a Județului Bacău a avizat favorabil cererea formulată de recurentă sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007 numai în ceea ce privește încadrarea ca mic producător de bere cu începere de la data de 1 ianuarie 2007, în concordanță cu declarația pe proprie răspundere nr. 96 din 12 ianuarie 2007 și cu nota de constatare din 28 septembrie 2007, semnată de reprezentanții societății. În mod neechivoc, avizul favorabil a fost exprimat de intimată numai pentru perioada de la 1 ianuarie 2007 și nu produce efecte retroactive pentru anii 2005 - 2006, în care accizele au fost calculate și plătite de recurentă în conformitate cu propriile declarații, în care s-a indicat o capacitate de producție mai mare de 200.000 hl bere/an.

Această capacitate de producție anuală rezultă și din anexa nr. 10 la cererea de autorizare a antrepozitului fiscal depusă la 12 ianuarie 2005 și în care s-a estimat pentru următoarele 12 luni o cantitate de bere blondă fabricată și comercializată de peste 200.000 hl bere/an, conform planului de reorganizare întocmit în baza Legii nr. 64/2005 și admis prin Încheierea din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov. Până la finele anului 2005 și respectiv, 2006, recurenta nu a depus declarații rectificative pentru valoarea accizelor datorate și nici nu a contestat raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 28 august 2006 de direcția intimată, în care s-au calculat pentru perioada iulie 2005 - mai 2006 accize în sumă de 1.129.956 lei, în conformitate cu declarația pe propria răspundere a proprietarului că berea produsă depășește o capacitate de producție anuală de 450.000 hl/an.

În consecință, nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.L.M. SA Bacău prin administrator special Asociația salariaților și membrilor conducerii „B.” Bacău și administrator judiciar M.N., împotriva sentinței civile nr. 15 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.