ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 noiembrie 2007,

reclamanta SC B.L.M. SA Bacău, prin administratorul special desemnat în baza

Legii nr. 85/2006, Asociația salariaților și membrilor conducerii „B.”, a

solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P. a Județului Bacău la restituirea sumei de

2.422.929 lei, reprezentând accize plătite în plus pentru produsul bere și

majorări de întârziere.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.

169 alin. (2) și (4) C. fisc. pentru aplicarea nivelului redus de accizare de

0,430 euro/1 hl bere plato, dar pârâta a refuzat nejustificat să-i aprobe

practicarea acestui nivel de accizare în perioada 1 aprilie 2005 - 31 iulie

2007, stabilind obligația de a plăti în plus la bugetul de stat accize în sumă

de 1.770.291 lei, calculate prin aplicarea nivelului majorat de accizare de

0,748 euro/ 1 hl bere plato.

În baza dispozițiilor art. 18

alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, la termenul de judecată din 14

ianuarie 2008 a fost introdus în cauză administratorul judiciar al societății

reclamante, C.E.L. Iași, sucursala Bacău.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 15

din 11 aprilie 2008, prin care a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța de fond a reținut

că numai pentru anul 2007 reclamanta a declarat și a dovedit că îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 169 alin. (4) C. fisc. pentru a beneficia de

nivelul redus al accizelor pentru bere și din acest motiv, pârâta a și avizat

favorabil cererea de compensare a datoriilor la bugetul de stat cu accizele

plătite în plus în perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2007.

Pentru anii 2005 și 2006,

s-a constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a aproba cererea

de compensare cu valoarea totală a accizelor plătite, întrucât în această

perioadă accizele au fost calculate și plătite de reclamantă în conformitate cu

propriile declarații date în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 179 alin.

(3) lit. b) și respectiv, de art. 169 alin. (3) C. fisc., în ceea ce privește

cantitatea de produse accizabile estimată a fi produsă în anul 2005 și

ulterior, în anul 2006.

Instanța de fond a avut în

vedere că declarațiile reclamantei au fost în acord cu măsurile prevăzute în

planul de reorganizare, în anexa nr. 10 la cererea de autorizare a

antrepozitului fiscal făcându-se mențiunea expresă că estimarea producției de

bere blondă pentru cele 12 luni ulterioare depunerii cererii de autorizare este

cea prevăzută în planul de reorganizare întocmit în conformitate cu Legea nr. 65/1995.

Astfel, s-a reținut că la

admiterea planului de reorganizare, a fost invocat ca argument favorabil

reclamantei tocmai capacitatea de producție mai mare de 200.000 hl bere/an,

contestată ulterior de aceasta în scopul de a beneficia de nivelul redus de

accizare prevăzut de art. 169 C. fisc. pentru micii producători independenți de

bere.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate în baza art.

304 pct. 5 și 8 C. proc. civ. .

În primul motiv de recurs,

s-a susținut că au fost încălcate prevederile legale privind citarea părților,

deoarece administratorul judiciar al recurentei, C.E.L. Iași, sucursala Bacău,

nu a fost citat la adresa indicată corect la termenul din 11 februarie 2008.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenta a susținut că instanța de fond a

interpretat greșit conținutul adresei nr. 42453 din 10 octombrie 2007 prin care

autoritatea intimată a avizat favorabil cele patru solicitări din cererea

înregistrată sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007, inclusiv acelea referitoare

la încadrarea în categoria micilor producători de bere pentru anii 2005 - 2006,

la aplicarea nivelului redus de accizare și la compensarea accizelor plătite în

plus cu datoriile fiscale restante pe care societatea le are față de bugetul de

stat și care fac obiectul planului de reorganizare confirmat.

Recurenta a considerat că

acest act administrativ a fost interpretat eronat de instanța de fond, în

sensul că nu a fost analizat conținutul integral al răspunsului comunicat de

intimată și din care rezultă avizarea favorabilă a cererilor de la pct. a și d

privind aplicarea nivelului redus de accizare și recuperarea sumei de 1.141.795

lei, reprezentând accize calculate și plătite în plus pentru perioada anilor

2005 - 2006.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Recurenta a susținut

neîntemeiat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor legale privind procedura de citare a părților.

De altfel, recurenta nu a

indicat prevederile legale pe care se întemeiază critica formulată, precum și

probele doveditoare ale situației de fapt indicate în dezvoltarea motivelor de

recurs.

Recurenta, societate în

reorganizare judiciară, a fost legal reprezentată în cauză de Asociația

salariaților și membrilor conducerii „B.”, în calitate de administrator

special, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Potrivit dispozițiilor art. 3

și art. 18 din Legea nr. 85/2006, administratorul special este reprezentantul desemnat

de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, să efectueze în

numele și pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de

procedură când debitorului i se permite să-și administreze activitatea și al

cărui mandat se suspendă în cazul ridicării dreptului de administrare al

debitorului, când conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar

sau de lichidator, după caz.

În cauză, recurenta nu a

dovedit ridicarea dreptului său de administrare și conducerea activității

comerciale de către administratorul judiciar/lichidator, astfel că nu se

impunea citarea acestuia în calitate de reprezentant al debitorului.

Aceeași concluzie a fost

exprimată și de către recurentă, legal reprezentată de administratorul special în

ședința publică de la 14 ianuarie 2008, când s-a precizat că nu este necesară

citarea administratorului judiciar în condițiile în care societatea are drept

de administrare prin administratorul special ales de Adunarea generală

extraordinară a acționarilor din data de 12 octombrie 2006.

Critica formulată pe fondul

pricinii este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că instanța de fond a

interpretat corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale privind

nivelul de accizare al producției de bere realizate de recurentă în perioada

anilor 2005 - 2006.

Prin adresa nr. 42453 din 10

octombrie 2007 intimata D.G.F.P. a Județului Bacău a avizat favorabil cererea

formulată de recurentă sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007 numai în ceea ce

privește încadrarea ca mic producător de bere cu începere de la data de 1

ianuarie 2007, în concordanță cu declarația pe proprie răspundere nr. 96 din 12

ianuarie 2007 și cu nota de constatare din 28 septembrie 2007, semnată de

reprezentanții societății.

În mod neechivoc, avizul

favorabil a fost exprimat de intimată numai pentru perioada de la 1 ianuarie

2007 și nu produce efecte retroactive pentru anii 2005 - 2006, în care accizele

au fost calculate și plătite de recurentă în conformitate cu propriile

declarații, în care s-a indicat o capacitate de producție mai mare de 200.000

hl bere/an.

Această capacitate de

producție anuală rezultă și din anexa nr. 10 la cererea de autorizare a

antrepozitului fiscal depusă la 12 ianuarie 2005 și în care s-a estimat pentru

următoarele 12 luni o cantitate de bere blondă fabricată și comercializată de

peste 200.000 hl bere/an, conform planului de reorganizare întocmit în baza

Legii nr. 64/2005 și admis prin Încheierea din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului

Brașov.

Până la finele anului 2005

și respectiv, 2006, recurenta nu a depus declarații rectificative pentru

valoarea accizelor datorate și nici nu a contestat raportul de inspecție

fiscală încheiat la data de 28 august 2006 de direcția intimată, în care s-au

calculat pentru perioada iulie 2005 - mai 2006 accize în sumă de 1.129.956 lei,

în conformitate cu declarația pe propria răspundere a proprietarului că berea

produsă depășește o capacitate de producție anuală de 450.000 hl/an.

În consecință, nu există

motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond

și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC B.L.M. SA Bacău prin administrator special Asociația salariaților și

membrilor conducerii „B.” Bacău și administrator judiciar M.N., împotriva

sentinței civile nr. 15 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.