ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 februarie 2007  reclamanta

SC B.U.R. SA București a chemat în judecată M.F.P. - A.N.A.F., direcția

generală de soluționare a contestațiilor și autoritatea națională a vămilor, a

solicitând anularea Deciziei nr. 142 din 10 august 2006, anularea procesului

verbal de control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 și restituirea sumei de

140.436 RON, reprezentând T.V.A., cu dobânzile și penalitățile de întârziere

aferente.

În motivarea acțiunii

reclamanta arătă că, potrivit dispozițiilor fiscale în materie, nu se datorează

și nu trebuită plătită T.V.A. asupra sumei reprezentând contravaloarea

accizelor, la momentul importului de bere la cisterna plasată în regim

suspensiv de plata accizelor.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2134 din

12 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea, apreciind că reclamanta

nu se încadrează în condițiile de exonerare de la plata T.V.A. pe perioada verificată,

în raport de cerințele prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1844 din

22 decembrie 2003.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta SC H.R. SA București (fostă SC B.U.R. SA), susținând

în esență că potrivit dispozițiilor codului fiscal nu se datorează T.V.A.

asupra sumei reprezentând contravaloarea accizelor, la momentul importului de

bere, întrucât accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare la

momentul în care acciza devine exigibilă, adică la eliberarea spre consum.

Recurenta precizează că în

motivarea deciziei atacate se face mențiune că nu datorează T.V.A. aferent

accizei berii la momentul importului, ci la momentul în care berea este dată

spre consum, în final se respinge contestația și cu motivarea că până la

momentul controlului, societatea reclamantă eliberase deja berea spre consum.

În continuare recurenta

arată că a fost sancționată de autoritatea vamală pentru că nu a achitat T.V.A.

aferent berii importate la momentul efectuării importului și că a și achitat

T.V.A. aferent accizei pentru berea importată în momentul în care aceasta a

fost pusă în consum.

Altfel spus, deși pentru

berea respectivă la momentul controlului a fost achitat T.V.A. aferent accizei,

susține recurenta, a fost obligată prin procesul-verbal contestat să-l mai

plătească încă odată, dar și cu dobânzi și penalități de întârziere.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente.

Prin procesul-verbal de

control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor

s-a stabilit în sarcina SC B.U.R. SA creanțe în sumă de 140.436 lei

reprezentând T.V.A., dobânzi și penalități aferente T.V.A., pentru operațiunile

vamale de import derulate în perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2004, în

care plata accizei la birourile vamale a fost suspendată.

Obiectul de activitate al

societății constă în prelucrarea industrială și distribuirea de bere și malț în

baza autorizației de antrepozit fiscal eliberată la data de 19 decembrie 2003

de M.F.P.

Referitor la plata T.V.A. se

pune problema când ia naștere această datorie.

În cauză sunt incidente prevederile

art. 136, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora: „În

cazul unui import de bunuri T.V.A. devine exigibilă la data când se generează

drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislației vamale în

vigoare”.

Conform art. 157 alin. (2)

C. fisc. în vigoare în anul 2004, T.V.A. pentru importuri se plătește la organul

vamal.

Susținerea recurentei

potrivit căreia a achitat T.V.A nu poate fi reținută, atestarea fiscală din 21

septembrie 2004 eliberată A.N.A.F. care atestă ca nu avea datorii,

neconstituind o dovadă atâta timp cât textul citat precizează că T.V.A. se

achită la organul vamal.

Întrucât recurenta-reclamantă

nu a dovedit că a achitat T.V.A. sau că a obținut certificat de exonerare de plată

a T.V.A. direct de la organele vamale, potrivit dispozițiilor art. 157 alin.

(3) C. fisc., pentru a fi valabilă plata către Fisc, în mod corect instanța de

fond i-a respins acțiunea.

Pentru dobânzi A.N.A.F. a

desființat capitalul din procesul-verbal de control pentru recalculare,

întrucât s-a constatat că în mod greșit în acest act, accesoriile au fost

calculate de la data importului, în realitate ele trebuind să se calculeze de

la data punerii în consum.

Având în vedere cele mai sus

expuse se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC H.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 2134 din 12 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.