ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 februarie 2007 reclamanta SC B.U.R. SA București a chemat în judecată M.F.P. - A.N.A.F., direcția generală de soluționare a contestațiilor și autoritatea națională a vămilor, a solicitând anularea Deciziei nr. 142 din 10 august 2006, anularea procesului verbal de control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 și restituirea sumei de 140.436 RON, reprezentând T.V.A., cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente. În motivarea acțiunii reclamanta arătă că, potrivit dispozițiilor fiscale în materie, nu se datorează și nu trebuită plătită T.V.A. asupra sumei reprezentând contravaloarea accizelor, la momentul importului de bere la cisterna plasată în regim suspensiv de plata accizelor.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2134 din 12 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea, apreciind că reclamanta nu se încadrează în condițiile de exonerare de la plata T.V.A. pe perioada verificată, în raport de cerințele prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1844 din 22 decembrie 2003. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC H.R. SA București (fostă SC B.U.R. SA), susținând în esență că potrivit dispozițiilor codului fiscal nu se datorează T.V.A. asupra sumei reprezentând contravaloarea accizelor, la momentul importului de bere, întrucât accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare la momentul în care acciza devine exigibilă, adică la eliberarea spre consum.

Recurenta precizează că în motivarea deciziei atacate se face mențiune că nu datorează T.V.A. aferent accizei berii la momentul importului, ci la momentul în care berea este dată spre consum, în final se respinge contestația și cu motivarea că până la momentul controlului, societatea reclamantă eliberase deja berea spre consum. În continuare recurenta arată că a fost sancționată de autoritatea vamală pentru că nu a achitat T.V.A. aferent berii importate la momentul efectuării importului și că a și achitat T.V.A. aferent accizei pentru berea importată în momentul în care aceasta a fost pusă în consum. Altfel spus, deși pentru berea respectivă la momentul controlului a fost achitat T.V.A. aferent accizei, susține recurenta, a fost obligată prin procesul-verbal contestat să-l mai plătească încă odată, dar și cu dobânzi și penalități de întârziere.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Prin procesul-verbal de control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor s-a stabilit în sarcina SC B.U.R. SA creanțe în sumă de 140.436 lei reprezentând T.V.A., dobânzi și penalități aferente T.V.A., pentru operațiunile vamale de import derulate în perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2004, în care plata accizei la birourile vamale a fost suspendată. Obiectul de activitate al societății constă în prelucrarea industrială și distribuirea de bere și malț în baza autorizației de antrepozit fiscal eliberată la data de 19 decembrie 2003 de M.F.P. Referitor la plata T.V.A. se pune problema când ia naștere această datorie.

În cauză sunt incidente prevederile art. 136, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora: „În cazul unui import de bunuri T.V.A. devine exigibilă la data când se generează drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislației vamale în vigoare”. Conform art. 157 alin. (2) C. fisc. în vigoare în anul 2004, T.V.A. pentru importuri se plătește la organul vamal. Susținerea recurentei potrivit căreia a achitat T.V.A nu poate fi reținută, atestarea fiscală din 21 septembrie 2004 eliberată A.N.A.F. care atestă ca nu avea datorii, neconstituind o dovadă atâta timp cât textul citat precizează că T.V.A. se achită la organul vamal. Întrucât recurenta-reclamantă nu a dovedit că a achitat T.V.A.

sau că a obținut certificat de exonerare de plată a T.V.A. direct de la organele vamale, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. (3) C. fisc., pentru a fi valabilă plata către Fisc, în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea. Pentru dobânzi A.N.A.F. a desființat capitalul din procesul-verbal de control pentru recalculare, întrucât s-a constatat că în mod greșit în acest act, accesoriile au fost calculate de la data importului, în realitate ele trebuind să se calculeze de la data punerii în consum. Având în vedere cele mai sus expuse se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC H.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 2134 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.