ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.S. SRL Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău prin D.G.F.P. Bacău, anularea deciziilor nr. 16 din 14 mai 2008 și nr. 8 din 25 martie 2008 emise de A.F.P. Bacău și ridicarea popririi instituită prin decizia nr. 15980 din 19 martie 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deciziile contestate sunt nelegale, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 27 C. proc. civ.; nu a existat și nu există un control direct sau indirect exercitat de SC R.S.

SRL asupra debitoarei L.P.C. SRL; împrejurarea că SC R.S. are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate din foștii angajați ai SC L.P.C. SRL nu poate constitui un factor ce a determinat starea de insolvabilitate a societății debitoare; la data de 31 decembrie 2005 L.P.C. era deja într-o situație dificilă, datorând la bugetul de stat 500.312 lei, astfel că preluarea angajaților și închirierea utilajelor nu au fost de natură a diminua veniturile sau bunurile urmăribile ale debitoarei. Prin întâmpinare Administrația Finanțelor Publice a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi.

Prin sentința nr. 19 din 6 februarie 2009 Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea popririi instituită prin decizia nr. 150980/2008, a disjuns acest capăt de cerere, declinându-și competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău; a admis în parte acțiunea și a anulat deciziile nr. 8 din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008 emise de A.F.P. Bacău, în sensul înlăturării răspunderii reclamantei pentru obligațiile fiscale ale SC L.P.C. SRL. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de Administrația Finanțelor Publice Bacău a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009. A fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că în litigiile având ca obiect angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 27 C. proc.

fisc., în practica Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că prin necitarea în proces a societății comerciale care a fost declarată insolvabilă și pentru ale cărei obligații de plată restante se angajează răspunderea solidară, sunt încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât reclamanta este vătămată în dreptul său de a se apăra față de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă întrucât nu a figurat ca parte în proces. La rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 27 iulie 2009. Prin cererea formulată la data de 12 noiembrie 2009, reclamanta SC R.S. SRL a precizat că înțelege să cheme în judecată și SC L.P.C. SRL Bacău, prin lichidator judiciar C.I.I.P.U.R.L.

Bacău. La data de 26 noiembrie 2009 C.I.I.P.U.R.L. Bacău, în calitate de lichidator judiciar al SC L.P.C. SRL Bacău, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL și excepția lipsei calității procesuale a SC R.S. SRL. Prin încheierea din 10 decembrie 2009 s-a dispus introducerea și citarea în cauză a administratorului judiciar al reclamantei I.E. I.P.U.R.L. Bacău. Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 21 ianuarie 2010, A.F.P. Bacău a invocat excepția lipsei calității administratorului statutar al SC R.S. SRL de a reprezenta societatea. 2. Soluția instanței de fond.

Prin sentința nr. 10 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și în consecință a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind ridicarea popririi instituită prin decizia nr. 150980 din 19 martie 2008, în favoarea Judecătoriei Bacău, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată și, pe cale de consecință, a anulat deciziile nr. 16 din 14 mai 2008 și nr. 8 din 25 martie 2008 emise de A.F.P. Bacău. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a constatat că acțiunea a fost formulată la 26 noiembrie 2008, iar completarea acțiunii sub aspectul părților a fost făcută la data de 12 noiembrie 2009, moment la care nu era deschisă însă procedura de insolvență.

A mai reținut instanța că prin sentința nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 prin care Tribunalul Bacău a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC R.S. SRL Bacău a fost păstrat dreptul de administrare al debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL Bacău, instanța a reținut că este obligată să respecte ceea ce s-a statuat prin decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că SC L.P.C. SRL a fost administrată de M.G.V. până la 15 iunie 2006, iar de la această dată de M.G., iar conform contractului de închiriere nr. 1 din 1 decembrie 2005 SC L.P.C.

SRL a închiriat SC R.S. SRL utilaje, iar împotriva acestei ultime societăți s-a deschis procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău. După ce, prin somația nr. 78135 din 6 octombrie 2005 SC L.P.C. SRL a fost somată de organele fiscale să-și achite obligațiile bugetare, această societate a închiriat utilajele cu care desfășura activitatea de producție încălțăminte, iar odată cu închirierea, la 1 decembrie 2005, au fost transferați și muncitorii care lucrau pe aceste utilaje, așa cum rezultă din situația contractelor de muncă înregistrate la I.T.M. Bacău. În anul 2004 administrator al SC L.P.C. SRL a fost desemnată M.G.V. și în timp ce avea această calitate, a fost împuternicită de către asociații societății reclamante SC R.S.

SRL cu puteri depline și nelimitate să reprezinte societatea în fața oricărei persoane fizice sau juridice, a altor autorități, să îndeplinească toate actele și formalitățile necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL, putând, între altele, să încheie și să semneze contracte de muncă pentru angajarea de personal. Organul fiscal a reținut că SC R.S. SRL controlează indirect activitatea debitoarei SC L.P.C. SRL pornind de la această ultimă împrejurare, dar instanța de fond a considerat că nu rezultă un control indirect exercitat de SC R.S. SRL asupra SC L.P.C. SRL pentru că art. 27 alin. (3 C. proc. fisc. definește controlul indirect ca fiind activitatea prin care o persoană exercitată controlul prin una sau mai multe persoane.

Față de aceste dispoziții, instanța de fond a apreciat că chiar dacă s-ar accepta că M.G. ar fi avut putere de decizie în cadrul SC R.S. SRL, ea nu avea niciun drept de administrare la SC L.P.C. SRL, calitatea sa de administrator la această din urmă societatea încetând la 15 iunie 2006, iar la cealaltă societate nu avea putere de decizie sau control, atribuții care nu aparțin administratorului ci adunării generale a asociaților, care este singurul organ de conducere al societății. S-a arătat, de către instanța de fond, că nu este îndeplinită nici condiția reglementată la lit. c pentru că cerința este ca persoana juridică să aibă raporturi de muncă cu jumătate din salariați, chiar dacă o mare parte din angajați SC R.S.

SRL au fost salariați ai SC L.P.C. SRL deoarece din analiza textului rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea este necesar ca în mod concomitent atât persoana juridică căreia i se atrage răspunderea cât și debitoarea să aibă raporturi de muncă cu jumătate din angajați, că textul are în vedere situația în care o parte din angajați figurează pe statele de plată ale unei societăți, însă în realitate desfășoară activitatea la o altă societate. Această concluzie a rezultat din faptul că textul nu folosește timpul trecut, așa cum a făcut-o la lit. b) „au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul”. Pentru că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., instanța de fond a anulat deciziile contestate.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței civile nr. 10 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs C.I.I.P.U.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C.L.P. C. SRL Bacău și Administrația Finanțelor Publice Bacău I. În recursul declarat de C.I. I.P.U.R.L. se critică soluția instanței de fond pentru modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a SC R.S. SRL prin administratorii săi a excepției lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL. - Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a SC R.S. SRL, se consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că administratorii statului au calitate procesuală pentru că, potrivit Legii nr. 31/1990, capacitatea de a reprezenta societatea revine administratorului societății, respectiv M.G.

- În privința SC L.P.C. SRL se arată că acțiunea în anulare are ca obiect actele fiscale emise de Administrația Finanțelor Publice Bacău astfel că această societate nu poate avea calitate procesuală pasivă. - Pe fondul cauzei, se critică soluția instanței de fond deoarece sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabile: a) starea de insolvabilitate a fost declarată conform art. 176 C. proc. fisc.; b) SC R.S. SRL Bacău controlează indirect pe SC L.P.C. SRL întrucât aceeași persoană este mandată să conducă activitatea la SC R.S. SRL Bacău; c) SC R.S. SRL Bacău desfășoară efectiv aceeași activitate cu debitoarea, respectiv fabricarea încălțămintei; d) SC R.S.

SRL Bacău are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații debitoarei S.C.L.P. C. SRL; e) între starea de insolvabilitate a societății debitoare S.C.L.P. C. SRL și SC R.S. SRL Bacău există legătură de cauzalitate. Sunt considerate greșite susținerile instanței de fond privind „controlul indirect” deoarece M.G.V. a fost administrator la SC L.P.C. SRL până la 15 iunie 2006 și desfășura activitate și la SC R.S. SRL din data de 17 decembrie 2005, respectiv a îndeplinit atribuții importante la cele două societăți concomitent mai mult de 6 luni, perioadă în care a încheiat și contractul de închiriere de utilaje către SC R.S. SRL Bacău aflate în proprietatea S.C.L.P. C. SRL iar aceasta și-a încetat activitatea prin închirierea singurelor bunuri în stare de funcționare și preluarea salariaților.

Este apreciată drept eronată interpretarea dată de către instanța de fond privind îndeplinirea condiției prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. deoarece textul nu cere ca o parte din angajați să figureze pe statele de plată ale unei societăți, dar în realitate să desfășoare activitatea la o altă societate, iar timpul prezent folosit de text subliniază caracterul imperativ al acestuia. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea contestației ca nefondată, menținând deciziile nr. 8 din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008. II. În recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Bacău se arată că instanța de fond a respins greșit excepția lipsei calității de reprezentare a administratorilor statutari având în vedere faptul că la data de 13 noiembrie 2009 prin sentința nr. 1273 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și s-a numit administrator judiciar I.E.

I.P.U.R.L., iar cererea de chemare în judecată nu a fost formulată de administratorul judiciar al SC R.S. SRL Bacău sau de administratorul special. Pe fondul cauzei, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, respectiv cele prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., dar și cele ale art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală a deciziilor nr. 8 din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că motivele de recurs sunt identice: - Soluția instanței de fond referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C.

SRL Bacău este legală deoarece a fost pronunțată ținând seama de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar prin Decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți s-a dispus introducerea în cauză a SC L.P.C. SRL Bacău. - În mod legal a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active a SC R.S. SRL și a lipsei calității de reprezentant deoarece la momentul introducerii acțiunii societatea nu se afla în insolvență, iar ulterior, chiar dacă s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, s-a păstrat dreptul de administrare, sub supravegherea administratorului judiciar, care a și fost citat în cauză.

- Pe fondul cauzei, soluția instanței de fond a fost dacă cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Organele fiscale au dispus, prin Decizia nr. 8 din 25 martie 2008, antrenarea răspunderii solidare a SC R.S. SRL Bacău cu debitoarea declarată insolvabilă SC L.P.C. SRL Bacău, pentru că a controlat indirect debitoarea, a desfășurat și desfășoară efectiv aceeași activitate ca și aceasta, are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații debitoarei, iar contestația administrativă împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr. 16 din 14 mai 2008. Instanța de fond a anulat aceste decizii considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii solidare, dar cu această soluție a nesocotit dispozițiile legale aplicabile.

Potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. „persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent, dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub controlul comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului”.

Pentru a se dispune angajarea răspunderii solidare conform acestui text, trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. să se declare insolvabil sau insolvent un debitor, conform Codului de procedură fiscală; 2. persoana juridică a cărei răspundere este antrenată să controleze, direct sau indirect, debitorul, sau să fie sub același control comun cu debitorul; 3. societatea a cărei răspundere este angajată să desfășoare efectiv aceeași activitate sau aceleași activități cu debitorul; 4. societatea să aibă raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului. Urmează a se verifica dacă în speță aceste condiții sunt sau nu îndeplinite.

a) Prima condiție este îndeplinită în cauză pentru că încă din anul 2005, așa cum au reținut organele fiscale dar și instanța de fond, s-a început executarea silită a debitoarei SC C. SRL Bacău prin emiterea de somații de plată, înființarea de sechestru (2006) dar bunurile nu au putut fi valorificate la licitație, iar la 20 martie 2008, conform art. 176 C. proc. fisc., s-a constatat starea de insolvabilitate a acestei societăți, iar prin sentința civilă nr. 178 din 11 aprilie 20087 a Tribunalului Bacău s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței; b) Condiția controlului indirect al societății debitoare de către societatea reclamantă este dovedită în cauză deoarece SC L.P.C.

SRL Bacău a avut ca administrator pe M.G.V., dar în aceeași perioadă (2005 – iunie 2006) aceeași persoană avea procură specială să reprezinte societatea și asociații în fața oricăror persoane fizice și juridice, a autorităților, să îndeplinească toate actele și formalitățile necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL Bacău. Deci, în calitate de administrator al firmei debitoare SC L.P.C. SRL, M.G.V. a închiriat societății reclamante SC R.S. SRL utilajele societății și a încheiat contracte de muncă cu angajații societății debitoare care și-au continuat activitatea în cadrul societății reclamante. Instanța de fond nu a reținut îndeplinirea acestei condiții deoarece M.G. nu a deținut calitatea de administrator la SC R.S.

SRL, nu a avut puterea de decizie. Aceste susțineri sunt nefondate pentru că, așa cum rezultă din procura dată acesteia, putea semna și completa în numele administratorului societății toate cererile și declarațiile pe proprie răspundere, trebuia să facă toate demersurile necesare în vederea autorizării activităților desfășurate de către SC R.S. SRL la punctul de lucru, fiind împuternicită cu puteri depline și nelimitate pentru buna organizare a activității societății, a putut semna contractele de muncă pentru angajarea de personal. Toate acestea dovedesc că a existat un control indirect al SC R.S. SRL asupra societății debitoare pentru că acea persoană, în timp ce era administrator la societatea debitoare era și persoana împuternicită cu puteri depline pentru buna desfășurare a activității SC R.S.

SRL Bacău. c) Activitatea desfășurată de ambele societăți este aceeași – fabricarea de încălțăminte, astfel că și această condiție este îndeplinită; d) Referitor la cea de-a patra condiție, în speță este și ea îndeplinită pentru că cel puțin jumătate din angajații societății debitoare au devenit angajații societății reclamante. Sintagma folosită de lege este: „are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate din angajații debitorului”, dar aceasta nu poate fi interpretată că este îndeplinită condiția numai dacă raporturile de muncă ar fi încheiate cu una din societăți, iar prestarea muncii să se facă în favoarea celeilalte. Este suficient pentru a fi aplicabil acest text, ca societatea a cărei răspundere solidară este antrenată să fi preluat cel puțin jumătate din angajații societății debitoare.

Acest fapt este dovedit în cauză că cel puțin jumătate dintre angajații societății debitoare au încheiat, după închirierea utilajelor, contracte de muncă cu societatea reclamantă, fapt necontestat. Nu poate fi invocat ca argument în sprijinul interpretării date de instanța de fond faptul că verbul nu este folosit la timpul trecut pentru că folosirea verbului la timpul prezent are tocmai rolul de a sublinia caracterul imperativ al normei, iar referirile la forma art. 27 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. sunt numai la teza finală, fără a se indica faptul că prima teză verbul este folosit la timpul prezent „are raporturi comerciale”. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc.

fisc., actele contestate sunt legale și temeinice. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința atacată și respinsă cererea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC L.P.C. SRL prin lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. Bacău și Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 10 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC R.S. SRL Bacău, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.