ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

R.S. SRL Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor

Publice Bacău prin D.G.F.P. Bacău, anularea deciziilor nr. 16 din 14 mai 2008

și nr. 8 din 25 martie 2008 emise de A.F.P. Bacău și ridicarea popririi

instituită prin decizia nr. 15980 din 19 martie 2008.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că deciziile contestate sunt nelegale, nefiind îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 27 C. proc. civ.; nu a existat și nu există un

control direct sau indirect exercitat de SC R.S. SRL asupra debitoarei L.P.C. SRL;

împrejurarea că SC R.S. are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate din foștii

angajați ai SC L.P.C. SRL nu poate constitui un factor ce a determinat starea

de insolvabilitate a societății debitoare; la data de 31 decembrie 2005 L.P.C. era

deja într-o situație dificilă, datorând la bugetul de stat 500.312 lei, astfel

că preluarea angajaților și închirierea utilajelor nu au fost de natură a

diminua veniturile sau bunurile urmăribile ale debitoarei.

Prin întâmpinare Administrația

Finanțelor Publice a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi.

Prin sentința nr. 19 din 6 februarie

2009 Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe în ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea popririi instituită

prin decizia nr. 150980/2008, a disjuns acest capăt de cerere, declinându-și

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău; a admis în parte

acțiunea și a anulat deciziile nr. 8 din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008

emise de A.F.P. Bacău, în sensul înlăturării răspunderii reclamantei pentru

obligațiile fiscale ale SC L.P.C. SRL.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de Administrația Finanțelor Publice Bacău a fost admis de Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009.

A fost casată sentința atacată și

trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că în litigiile

având ca obiect angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 27 C. proc.

fisc., în practica Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal,

s-a reținut că prin necitarea în proces a societății comerciale care a fost

declarată insolvabilă și pentru ale cărei obligații de plată restante se

angajează răspunderea solidară, sunt încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. întrucât reclamanta este vătămată în dreptul său de a se apăra față

de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă întrucât nu a figurat ca

parte în proces.

La rejudecare, cauza a fost

înregistrată la data de 27 iulie 2009.

Prin cererea formulată la data de 12

noiembrie 2009, reclamanta SC R.S. SRL a precizat că înțelege să cheme în

judecată și SC L.P.C. SRL Bacău, prin lichidator judiciar C.I.I.P.U.R.L. Bacău.

La data de 26 noiembrie 2009 C.I.I.P.U.R.L.

Bacău, în calitate de lichidator judiciar al SC L.P.C. SRL Bacău, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL și excepția lipsei

calității procesuale a SC R.S. SRL.

Prin încheierea din 10 decembrie 2009

s-a dispus introducerea și citarea în cauză a administratorului judiciar al

reclamantei I.E. I.P.U.R.L. Bacău.

Prin întâmpinarea depusă pentru

termenul din 21 ianuarie 2010, A.F.P. Bacău a invocat excepția lipsei calității

administratorului statutar al SC R.S. SRL de a reprezenta societatea.

Prin sentința nr. 10 din 4 februarie

2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și în consecință a declinat

competența de soluționare a capătului de cerere privind ridicarea popririi

instituită prin decizia nr. 150980 din 19 martie 2008, în favoarea Judecătoriei

Bacău, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată și, pe cale de

consecință, a anulat deciziile nr. 16 din 14 mai 2008 și nr. 8 din 25 martie 2008

emise de A.F.P. Bacău.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active, instanța a constatat că acțiunea a fost formulată

la 26 noiembrie 2008, iar completarea acțiunii sub aspectul părților a fost

făcută la data de 12 noiembrie 2009, moment la care nu era deschisă însă

procedura de insolvență.

A mai reținut instanța că prin

sentința nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 prin care Tribunalul Bacău a dispus

deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC R.S. SRL Bacău a

fost păstrat dreptul de administrare al debitoarei sub supravegherea

administratorului judiciar.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL Bacău, instanța a reținut că este

obligată să respecte ceea ce s-a statuat prin decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009

de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că SC L.P.C. SRL a fost administrată de M.G.V. până la 15 iunie

2006, iar de la această dată de M.G., iar conform contractului de închiriere

nr. 1 din 1 decembrie 2005 SC L.P.C. SRL a închiriat SC R.S. SRL utilaje, iar

împotriva acestei ultime societăți s-a deschis procedura insolvenței prin

sentința civilă nr. 1273 din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.

După ce, prin somația nr. 78135 din

6 octombrie 2005 SC L.P.C. SRL a fost somată de organele fiscale să-și achite

obligațiile bugetare, această societate a închiriat utilajele cu care desfășura

activitatea de producție încălțăminte, iar odată cu închirierea, la 1 decembrie

2005, au fost transferați și muncitorii care lucrau pe aceste utilaje, așa cum

rezultă din situația contractelor de muncă înregistrate la I.T.M. Bacău.

În anul 2004 administrator al SC

L.P.C. SRL a fost desemnată M.G.V. și în timp ce avea această calitate, a fost împuternicită

de către asociații societății reclamante SC R.S. SRL cu puteri depline și

nelimitate să reprezinte societatea în fața oricărei persoane fizice sau

juridice, a altor autorități, să îndeplinească toate actele și formalitățile

necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL, putând, între altele, să încheie

și să semneze contracte de muncă pentru angajarea de personal.

Organul fiscal a reținut că SC R.S. SRL

controlează indirect activitatea debitoarei SC L.P.C. SRL pornind de la această

ultimă împrejurare, dar instanța de fond a considerat că nu rezultă un control

indirect exercitat de SC R.S. SRL asupra SC L.P.C. SRL pentru că art. 27 alin. (3

C. proc. fisc. definește controlul indirect ca fiind activitatea prin care o

persoană exercitată controlul prin una sau mai multe persoane.

Față de aceste dispoziții, instanța

de fond a apreciat că chiar dacă s-ar accepta că M.G. ar fi avut putere de

decizie în cadrul SC R.S. SRL, ea nu avea niciun drept de administrare la SC

L.P.C. SRL, calitatea sa de administrator la această din urmă societatea

încetând la 15 iunie 2006, iar la cealaltă societate nu avea putere de decizie

sau control, atribuții care nu aparțin administratorului ci adunării generale a

asociaților, care este singurul organ de conducere al societății.

S-a arătat, de către instanța de

fond, că nu este îndeplinită nici condiția reglementată la lit. c pentru că

cerința este ca persoana juridică să aibă raporturi de muncă cu jumătate din

salariați, chiar dacă o mare parte din angajați SC R.S. SRL au fost salariați

ai SC L.P.C. SRL deoarece din analiza textului rezultă că pentru a fi antrenată

răspunderea este necesar ca în mod concomitent atât persoana juridică căreia i

se atrage răspunderea cât și debitoarea să aibă raporturi de muncă cu jumătate

din angajați, că textul are în vedere situația în care o parte din angajați

figurează pe statele de plată ale unei societăți, însă în realitate desfășoară

activitatea la o altă societate.

Această concluzie a rezultat din

faptul că textul nu folosește timpul trecut, așa cum a făcut-o la lit. b) „au

avut sau au raporturi contractuale cu debitorul”.

Pentru că nu ar fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., instanța de fond a

anulat deciziile contestate.

Împotriva sentinței civile nr. 10

din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs C.I.I.P.U.R.L.,

în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C.L.P. C. SRL Bacău și

Administrația Finanțelor Publice Bacău

I. În recursul declarat de C.I.

I.P.U.R.L. se critică soluția instanței de fond pentru modul de soluționare a

excepției lipsei calității procesuale active a SC R.S. SRL prin administratorii

săi a excepției lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL.

- Referitor la excepția lipsei

calității procesuale active a SC R.S. SRL, se consideră că în mod eronat

instanța de fond a reținut că administratorii statului au calitate procesuală

pentru că, potrivit Legii nr. 31/1990, capacitatea de a reprezenta societatea

revine administratorului societății, respectiv M.G.

- În privința SC L.P.C. SRL se arată

că acțiunea în anulare are ca obiect actele fiscale emise de Administrația

Finanțelor Publice Bacău astfel că această societate nu poate avea calitate

procesuală pasivă.

- Pe fondul cauzei, se critică

soluția instanței de fond deoarece sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea

răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabile:

a) starea de insolvabilitate a fost

declarată conform art. 176 C. proc. fisc.;

b) SC R.S. SRL Bacău controlează

indirect pe SC L.P.C. SRL întrucât aceeași persoană este mandată să conducă

activitatea la SC R.S. SRL Bacău;

c) SC R.S. SRL Bacău desfășoară

efectiv aceeași activitate cu debitoarea, respectiv fabricarea încălțămintei;

d) SC R.S. SRL Bacău are raporturi

de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații debitoarei S.C.L.P. C. SRL;

e) între starea de insolvabilitate a

societății debitoare S.C.L.P. C. SRL și SC R.S. SRL Bacău există legătură de

cauzalitate.

Sunt considerate greșite susținerile

instanței de fond privind „controlul indirect” deoarece M.G.V. a fost

administrator la SC L.P.C. SRL până la 15 iunie 2006 și desfășura activitate și

la SC R.S. SRL din data de 17 decembrie 2005, respectiv a îndeplinit atribuții importante

la cele două societăți concomitent mai mult de 6 luni, perioadă în care a încheiat

și contractul de închiriere de utilaje către SC R.S. SRL Bacău aflate în

proprietatea S.C.L.P. C. SRL iar aceasta și-a încetat activitatea prin închirierea

singurelor bunuri în stare de funcționare și preluarea salariaților.

Este apreciată drept eronată

interpretarea dată de către instanța de fond privind îndeplinirea condiției

prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. deoarece textul nu cere ca

o parte din angajați să figureze pe statele de plată ale unei societăți, dar în

realitate să desfășoare activitatea la o altă societate, iar timpul prezent

folosit de text subliniază caracterul imperativ al acestuia.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței și respingerea contestației ca nefondată, menținând deciziile nr. 8

din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008.

II. În recursul declarat de

Administrația Finanțelor Publice Bacău se arată că instanța de fond a respins

greșit excepția lipsei calității de reprezentare a administratorilor statutari

având în vedere faptul că la data de 13 noiembrie 2009 prin sentința nr. 1273

s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și s-a numit

administrator judiciar I.E. I.P.U.R.L., iar cererea de chemare în judecată nu a

fost formulată de administratorul judiciar al SC R.S. SRL Bacău sau de

administratorul special.

Pe fondul cauzei, se apreciază că

sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul

declarat insolvabil, respectiv cele prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C.

proc. fisc., dar și cele ale art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca

legală a deciziilor nr. 8 din 25 martie 2008 și nr. 16 din 14 mai 2008.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile

declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că motivele de

recurs sunt identice:

- Soluția instanței de fond

referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.P.C. SRL

Bacău este legală deoarece a fost pronunțată ținând seama de dispozițiile art. 315

alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței

de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar prin

Decizia nr. 3648 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți s-a dispus introducerea în

cauză a SC L.P.C. SRL Bacău.

- În mod legal a fost respinsă și

excepția lipsei calității procesuale active a SC R.S. SRL și a lipsei calității

de reprezentant deoarece la momentul introducerii acțiunii societatea nu se

afla în insolvență, iar ulterior, chiar dacă s-a dispus deschiderea procedurii

insolvenței, s-a păstrat dreptul de administrare, sub supravegherea

administratorului judiciar, care a și fost citat în cauză.

- Pe fondul cauzei, soluția

instanței de fond a fost dacă cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Organele fiscale au dispus, prin

Decizia nr. 8 din 25 martie 2008, antrenarea răspunderii solidare a SC R.S. SRL

Bacău cu debitoarea declarată insolvabilă SC L.P.C. SRL Bacău, pentru că a

controlat indirect debitoarea, a desfășurat și desfășoară efectiv aceeași

activitate ca și aceasta, are raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre

angajații debitoarei, iar contestația administrativă împotriva acestei decizii

a fost respinsă prin decizia nr. 16 din 14 mai 2008.

Instanța de fond a anulat aceste

decizii considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

antrenarea răspunderii solidare, dar cu această soluție a nesocotit

dispozițiile legale aplicabile.

Potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) C.

proc. fisc. „persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil

în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent, dacă, direct sau

indirect, controlează, este controlată sau se află sub controlul comun cu

debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități

ca și debitorul și dacă are raporturi de muncă sau civile de prestări de

servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului”.

Pentru a se dispune angajarea

răspunderii solidare conform acestui text, trebuie îndeplinite următoarele

condiții:

insolvent un debitor, conform Codului de procedură fiscală;

este antrenată să controleze, direct sau indirect, debitorul, sau să fie sub

același control comun cu debitorul;

este angajată să desfășoare efectiv aceeași activitate sau aceleași activități

cu debitorul;

muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații

sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Urmează a se verifica dacă în speță

aceste condiții sunt sau nu îndeplinite.

a) Prima condiție este îndeplinită

în cauză pentru că încă din anul 2005, așa cum au reținut organele fiscale dar

și instanța de fond, s-a început executarea silită a debitoarei SC C. SRL Bacău

prin emiterea de somații de plată, înființarea de sechestru (2006) dar bunurile

nu au putut fi valorificate la licitație, iar la 20 martie 2008, conform art. 176

C. proc. fisc., s-a constatat starea de insolvabilitate a acestei societăți,

iar prin sentința civilă nr. 178 din 11 aprilie 20087 a Tribunalului Bacău s-a

dispus deschiderea procedurii insolvenței;

b) Condiția controlului indirect al

societății debitoare de către societatea reclamantă este dovedită în cauză

deoarece SC L.P.C. SRL Bacău a avut ca administrator pe M.G.V., dar în aceeași

perioadă (2005 – iunie 2006) aceeași persoană avea procură specială să

reprezinte societatea și asociații în fața oricăror persoane fizice și

juridice, a autorităților, să îndeplinească toate actele și formalitățile

necesare unei bune organizări a SC R.S. SRL Bacău.

Deci, în calitate de administrator

al firmei debitoare SC L.P.C. SRL, M.G.V. a închiriat societății reclamante SC

R.S. SRL utilajele societății și a încheiat contracte de muncă cu angajații

societății debitoare care și-au continuat activitatea în cadrul societății

reclamante.

Instanța de fond nu a reținut

îndeplinirea acestei condiții deoarece M.G. nu a deținut calitatea de

administrator la SC R.S. SRL, nu a avut puterea de decizie.

Aceste susțineri sunt nefondate

pentru că, așa cum rezultă din procura dată acesteia, putea semna și completa

în numele administratorului societății toate cererile și declarațiile pe

proprie răspundere, trebuia să facă toate demersurile necesare în vederea

autorizării activităților desfășurate de către SC R.S. SRL la punctul de lucru,

fiind împuternicită cu puteri depline și nelimitate pentru buna organizare a

activității societății, a putut semna contractele de muncă pentru angajarea de

personal.

Toate acestea dovedesc că a existat

un control indirect al SC R.S. SRL asupra societății debitoare pentru că acea

persoană, în timp ce era administrator la societatea debitoare era și persoana

împuternicită cu puteri depline pentru buna desfășurare a activității SC R.S. SRL

Bacău.

c) Activitatea desfășurată de ambele

societăți este aceeași – fabricarea de încălțăminte, astfel că și această

condiție este îndeplinită;

d) Referitor la cea de-a patra

condiție, în speță este și ea îndeplinită pentru că cel puțin jumătate din

angajații societății debitoare au devenit angajații societății reclamante.

Sintagma folosită de lege este: „are

raporturi de muncă cu cel puțin jumătate din angajații debitorului”, dar

aceasta nu poate fi interpretată că este îndeplinită condiția numai dacă

raporturile de muncă ar fi încheiate cu una din societăți, iar prestarea muncii

să se facă în favoarea celeilalte.

Este suficient pentru a fi aplicabil

acest text, ca societatea a cărei răspundere solidară este antrenată să fi

preluat cel puțin jumătate din angajații societății debitoare.

Acest fapt este dovedit în cauză că

cel puțin jumătate dintre angajații societății debitoare au încheiat, după

închirierea utilajelor, contracte de muncă cu societatea reclamantă, fapt

necontestat.

Nu poate fi invocat ca argument în

sprijinul interpretării date de instanța de fond faptul că verbul nu este

folosit la timpul trecut pentru că folosirea verbului la timpul prezent are

tocmai rolul de a sublinia caracterul imperativ al normei, iar referirile la

forma art. 27 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. sunt numai la teza finală, fără a

se indica faptul că prima teză verbul este folosit la timpul prezent „are

raporturi comerciale”.

Fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc., actele contestate sunt

legale și temeinice.

De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, vor fi admise

recursurile, va fi modificată sentința atacată și respinsă cererea reclamantei

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC L.P.C. SRL

prin lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. Bacău și Administrația Finanțelor

Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 10 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea reclamantei SC R.S. SRL Bacău, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.