ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 69 din 12

iunie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta SC R.S. SRL,

în contradictoriu cu pârâta A.F.P. a municipiului Bacău, având ca obiect

suspendarea executării Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a constatat că prin Decizia nr. 8 emisă de pârâta A.F.P.

la data de 25 martie 2008 s-a decis atragerea răspunderii solidare a reclamantei

SC R.S. SRL Bacău pentru obligațiile restante de plată în cuantum de 1.087.306

lei ale debitoarei SC L.P.C. SRL Bacău.

Pentru a emite

această decizie, organul fiscal competent a avut în vedere următoarele

elemente: aceeași persoana care a avut calitatea de administrator al SC L.P.C. SRL,

M.G.V., a fost împuternicită să reprezinte cu puteri depline și SC R.S. SRL, că

în temeiul contractului de închiriere nr. 1 din 1 decembrie 2005 SC L.P.C. SRL

a închiriat reclamantei utilajele cu care își desfășura activitatea de

producție de încălțăminte, că debitoarea SC L.P.C. SRL a fost declarată

insolvabilă în condițiile Codului de procedură fiscală, și că aceasta,

indirect, a fost controlată de către reclamantă, care a desfășurat și

desfășoară efectiv aceeași activitate ca și debitoarea, având inclusiv

raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de

servicii ai acesteia; fată de toate aceste elemente s-a apreciat că între

starea de insolvabilitate a SC L.P.C. SRL și activitatea reclamantei a existat

legătură de cauzalitate fiind constatate astfel, întrunite condițiile prevăzute

de art. 176 și art. 27 alin. (2) C. proc. fisc.

A reținut

instanța că împotriva acestei decizii reclamanta, în temeiul art. 205 C. proc.

fisc. a formulat contestație administrativă, înregistrată la pârâtă sub nr. 45917

din 14 aprilie 2008; că anterior emiterii Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 A.F.P.

Bacău - activitatea de inspecție fiscală a instituit, în temeiul art. 129 C.

proc. fisc., prin Decizia nr. 150980 din 19 martie 2008, măsura asiguratorie a

popririi asupra disponibilităților bănești și asupra veniturilor reclamantei SC

R.S. SRL Bacău; că împotriva acestei decizii reclamanta a formulat, pe cale

separată, la data de 03. 04.2008, contestație la executare, în temeiul art. 129

alin. (11) și art. 172 din C. proc. fisc., prin care a solicitat anularea

deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, precum și suspendarea măsurii

asigurătorii a popririi până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

contestației; și că prin sentința civilă nr. 178 din 11 aprilie 2008 pronunțată

de Tribunalul Bacău a fost deschisă la cererea creditoarei A.F.P. Bacău,

procedura insolvenței debitoarei a SC L.P.C. SRL, administrator judiciar fiind

desemnat C.I.I.P.U.R.L. Bacău.

A constatat

astfel instanța de fond că reclamanta a făcut dovada formulării contestației

administrative, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 de sesizare în condițiile art. 7 din lege a autorității

publice care a emis actul a cărui suspendare se solicită, însă în privința

solicitării reclamantei de a se dispune încetarea măsurii asigurătorii a

popririi, o astfel de dovadă nu a fost făcută, constatând însă instanța că nici

nu putea fi făcută, dat fiind că poprirea nu a fost dispusă prin Decizia nr. 8

din 25 martie 2008, care urma să fie supusă controlului instanței de contencios

administrativ, ci printr-o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii. Or,

împotriva unei astfel de decizii și actelor prin care se aduce la îndeplinire

calea de atac este contestația la executare prevăzută de art. 172 C. proc.

fisc., cale pe care instanța a constatat că reclamanta a și urmat-o, și în

cadrul căreia a solicitat suspendarea executării măsurii popririi.

Asupra

condițiilor de fond impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

executării unui act administrativ unilateral, instanța a constatat că acestea

nu sunt întrunite.

Astfel, curtea

de apel a apreciat că în primul rând, în speță, lipsește argumentarea

reclamantei asupra existenței cazului justificat, instanța apreciind că doar

atunci când s-a referit la motivele pentru care a contestat pe cale

administrativă decizia de angajare a răspunderii solidare, reclamanta a

menționat că aceasta este nelegală întrucât nu a existat un control indirect

din partea sa asupra societății debitoare și că nu există vreo legătură

cauzalitate între insolvabilitatea SC L.P.C. SRL și activitatea sa. Referirile

asupra existenței cazului bine justificat făcute ulterior de reclamantă, prin concluziile

scrise, n-au fost reținute, instanța considerând că pe de o parte, acestea

depășeau cu mult susținerile făcute în condiții de contradictorialitate, si pe

de altă parte, presupunând cercetarea în profunzime a fondului.

Asupra

condiției pagubei iminente instanța a constat că deși reclamanta a făcut dovada

faptului că începând cu luna martie 2008 are datorii la bugetul de stat, la

furnizorii de servicii și utilități și la proprietarii spațiului și ai

bunurilor închiriate, nu se poate reține faptul că executarea Deciziei nr. 8

din 25 martie 2008 i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu de înlăturat în

ipoteza anulării deciziei, având în vedere că, în această ipoteză, reclamanta

ar putea solicita în temeiul art. 117 C. proc. fisc., restituirea sumelor

executate. Mai mult, instanța a considerat că neîndeplinirea în cauză a

condiției existenței cazului bine justificat, lipsește de semnificație faptul

dovedit de reclamantă.

î

mpotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL Bacău, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate și susținând în esență, următoarele

critici:

i

nstanța

de fond a încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările

și completările ulterioare, dispunând respingerea cererii de suspendare a

executării actului administrativ fiscal deși cerințele legale erau îndeplinite,

respectiv atât cazul bine justificat cât și iminența producerii unei pagube.

S-a reținut în

mod greșit de către Curtea de Apel că, sub aspectul cazului justificat,

reclamanta nu a arătat motivul pentru care instanța investită cu suspendarea

executării ar trebui să o dispună iar, considerentele pentru care s-a formulat

contestația administrativă, nu le poate reține pentru că presupune cercetarea

în profunzime a fondului cauzei.

Recurenta arată

că a motivat cererea de suspendare atât în privința cazului bine justificat cât

și a pagubei iminente.

În privința

cazului bine justificat care nu implică cercetarea în profunzime a fondului

cauzei, se motivează de recurentă că îndoiala serioasă în privința legalității

actului administrativ este determinată de faptul că s-a considerat de către

autoritatea fiscală că o persoană cu atribuții administrative este responsabilă

de presupusul control exercitat de către reclamantă asupra SC L.P.C. SRL deși

voința socială a unei persoane juridice se formează de către organul de

deliberare, care este adunarea generală a asociaților (art. 70 si următoarele

din Legea nr.

31/1990);

decizia de

antrenare a răspunderii în solidar nu este motivată, enumerându-se doar

condițiile prevăzute de art. 27 C. fisc.; pentru a se considera îndeplinite

condițiile legale de antrenare a răspunderii in solidar s-a presupus

reaua-credință a reclamantei-recurente și s-a echivalat o simplă posibilitate

cu certitudinea ce ar fi permis luarea măsurii.

Referitor la

cea de-a două cerință și anume prevenirea unei pagube iminente, SC R.S. SRL

arată că este în momentul de față in situația de a solicita Tribunalului Bacău

deschiderea procedurii insolvenței.

Plata unei sume

de circa 300.000 euro reprezentând datoria unei alte societăți, ar dezechilibra

orice societate medie ca mărime, cum este și societatea recurentă care

până la momentul luării

măsurii asigurătorii și a deciziei de angajare a răspunderii în solidar era

stabilă financiar, a plătit la zi contribuțiile către stat și datoriile către

salariați și furnizori.

Intimata A.F.P.

a municipiului Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului și menținerea

s

entinței

civile nr. 69 pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 12 iunie 2008, ca fiind

legală și temeinică.

Recursul este

nefondat.

Potrivit

prevederilor ar.215 alin. (2) C. proc. fisc. republicat, instanța competentă

poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 14

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis

actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea

executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Art. 2 alin. (1)

lit. t) definește cazurile bine justificate ca fiind

acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o

îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, art.

2 alin. (1) lit. ș) definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Astfel, pentru

suspendarea executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea

cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine

justificat se analizează prin prisma abuzului evident al autorității emitente

sau încălcarea flagrantă a legii.

Recurenta a

invocat aspecte comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat,

cât și cererii de suspendare a aceluiași act.

Motivele

invocate se referă la fondul cauzei și nu justifică cererea de suspendare, iar

referirile făcute prin concluziile scrise, nu au fost analizate întrucât se încălca

principiul contradictorialității.

Motivele pentru

care recurenta apreciază existența unui caz bine justificat comune cu cele

pentru care a formulat contestația administrativă, se referă la îndeplinirea

condițiilor pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat

insolvabil conform art. 176 C. proc. fisc., ceea ce presupune așa cum s-a

reținut de prima instanță, verificarea în profunzime a fondului cauzei, în

privința raportului juridic, conform prevederilor art. 27 alin. (2) C. proc.

fisc., dispoziții ce reprezintă termenul juridic al Deciziei nr. 8 din 25

martie 2008 emisă de intimata-pârâtă.

Nici condiția

prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, în condițiile în care

însuși cuantumul ridicat al sumei în discuție conform Deciziei nr. 8/2008 prin

care s-a decis atragerea răspunderii solidare a recurentei pentru obligațiile

restante în cuantum de 1.087.306 lei ale debitoarei SC L.P.C. SRL Bacău, nu

este suficient prin el însuși pentru dovedirea pagubei iminente.

De altfel, este

de observat că prima instanță a reținut faptul că recurenta-reclamantă a produs

dovezi că începând cu luna martie 2008, are datorii la bugetul de stat și

furnizori, însă cererea de suspendare s-a respins în principal pentru

inexistența cazului bine justificat, iar art. 14 din legea contenciosului administrativ

prevede îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, cazul bine justificat și

iminența producerii pagubei.

Așa fiind,

criticile formulate împotriva hotărârii recurate sunt nefondate.

În temeiul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., teza a

11-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R.S. SRL Bacău împotriva sentinței civile nr. 69 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.