ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 69 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta SC R.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.P. a municipiului Bacău, având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 emisă de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că prin Decizia nr. 8 emisă de pârâta A.F.P. la data de 25 martie 2008 s-a decis atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC R.S. SRL Bacău pentru obligațiile restante de plată în cuantum de 1.087.306 lei ale debitoarei SC L.P.C. SRL Bacău.

Pentru a emite această decizie, organul fiscal competent a avut în vedere următoarele elemente: aceeași persoana care a avut calitatea de administrator al SC L.P.C. SRL, M.G.V., a fost împuternicită să reprezinte cu puteri depline și SC R.S. SRL, că în temeiul contractului de închiriere nr. 1 din 1 decembrie 2005 SC L.P.C. SRL a închiriat reclamantei utilajele cu care își desfășura activitatea de producție de încălțăminte, că debitoarea SC L.P.C. SRL a fost declarată insolvabilă în condițiile Codului de procedură fiscală, și că aceasta, indirect, a fost controlată de către reclamantă, care a desfășurat și desfășoară efectiv aceeași activitate ca și debitoarea, având inclusiv raporturi de muncă cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai acesteia; fată de toate aceste elemente s-a apreciat că între starea de insolvabilitate a SC L.P.C.

SRL și activitatea reclamantei a existat legătură de cauzalitate fiind constatate astfel, întrunite condițiile prevăzute de art. 176 și art. 27 alin. (2) C. proc. fisc. A reținut instanța că împotriva acestei decizii reclamanta, în temeiul art. 205 C. proc. fisc. a formulat contestație administrativă, înregistrată la pârâtă sub nr. 45917 din 14 aprilie 2008; că anterior emiterii Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 A.F.P. Bacău - activitatea de inspecție fiscală a instituit, în temeiul art. 129 C. proc. fisc., prin Decizia nr. 150980 din 19 martie 2008, măsura asiguratorie a popririi asupra disponibilităților bănești și asupra veniturilor reclamantei SC R.S. SRL Bacău; că împotriva acestei decizii reclamanta a formulat, pe cale separată, la data de 03. 04.2008, contestație la executare, în temeiul art. 129 alin. (11) și art. 172 din C. proc.

fisc., prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, precum și suspendarea măsurii asigurătorii a popririi până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației; și că prin sentința civilă nr. 178 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost deschisă la cererea creditoarei A.F.P. Bacău, procedura insolvenței debitoarei a SC L.P.C. SRL, administrator judiciar fiind desemnat C.I.I.P.U.R.L. Bacău.

A constatat astfel instanța de fond că reclamanta a făcut dovada formulării contestației administrative, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de sesizare în condițiile art. 7 din lege a autorității publice care a emis actul a cărui suspendare se solicită, însă în privința solicitării reclamantei de a se dispune încetarea măsurii asigurătorii a popririi, o astfel de dovadă nu a fost făcută, constatând însă instanța că nici nu putea fi făcută, dat fiind că poprirea nu a fost dispusă prin Decizia nr. 8 din 25 martie 2008, care urma să fie supusă controlului instanței de contencios administrativ, ci printr-o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii.

Or, împotriva unei astfel de decizii și actelor prin care se aduce la îndeplinire calea de atac este contestația la executare prevăzută de art. 172 C. proc. fisc., cale pe care instanța a constatat că reclamanta a și urmat-o, și în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării măsurii popririi. Asupra condițiilor de fond impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral, instanța a constatat că acestea nu sunt întrunite. Astfel, curtea de apel a apreciat că în primul rând, în speță, lipsește argumentarea reclamantei asupra existenței cazului justificat, instanța apreciind că doar atunci când s-a referit la motivele pentru care a contestat pe cale administrativă decizia de angajare a răspunderii solidare, reclamanta a menționat că aceasta este nelegală întrucât nu a existat un control indirect din partea sa asupra societății debitoare și că nu există vreo legătură cauzalitate între insolvabilitatea SC L.P.C.

SRL și activitatea sa. Referirile asupra existenței cazului bine justificat făcute ulterior de reclamantă, prin concluziile scrise, n-au fost reținute, instanța considerând că pe de o parte, acestea depășeau cu mult susținerile făcute în condiții de contradictorialitate, si pe de altă parte, presupunând cercetarea în profunzime a fondului. Asupra condiției pagubei iminente instanța a constat că deși reclamanta a făcut dovada faptului că începând cu luna martie 2008 are datorii la bugetul de stat, la furnizorii de servicii și utilități și la proprietarii spațiului și ai bunurilor închiriate, nu se poate reține faptul că executarea Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării deciziei, având în vedere că, în această ipoteză, reclamanta ar putea solicita în temeiul art. 117 C. proc.

fisc., restituirea sumelor executate. Mai mult, instanța a considerat că neîndeplinirea în cauză a condiției existenței cazului bine justificat, lipsește de semnificație faptul dovedit de reclamantă. î mpotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL Bacău, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și susținând în esență, următoarele critici: i nstanța de fond a încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, dispunând respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal deși cerințele legale erau îndeplinite, respectiv atât cazul bine justificat cât și iminența producerii unei pagube.

S-a reținut în mod greșit de către Curtea de Apel că, sub aspectul cazului justificat, reclamanta nu a arătat motivul pentru care instanța investită cu suspendarea executării ar trebui să o dispună iar, considerentele pentru care s-a formulat contestația administrativă, nu le poate reține pentru că presupune cercetarea în profunzime a fondului cauzei. Recurenta arată că a motivat cererea de suspendare atât în privința cazului bine justificat cât și a pagubei iminente. În privința cazului bine justificat care nu implică cercetarea în profunzime a fondului cauzei, se motivează de recurentă că îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ este determinată de faptul că s-a considerat de către autoritatea fiscală că o persoană cu atribuții administrative este responsabilă de presupusul control exercitat de către reclamantă asupra SC L.P.C.

SRL deși voința socială a unei persoane juridice se formează de către organul de deliberare, care este adunarea generală a asociaților (art. 70 si următoarele din Legea nr. 31/1990); decizia de antrenare a răspunderii în solidar nu este motivată, enumerându-se doar condițiile prevăzute de art. 27 C. fisc.; pentru a se considera îndeplinite condițiile legale de antrenare a răspunderii in solidar s-a presupus reaua-credință a reclamantei-recurente și s-a echivalat o simplă posibilitate cu certitudinea ce ar fi permis luarea măsurii. Referitor la cea de-a două cerință și anume prevenirea unei pagube iminente, SC R.S. SRL arată că este în momentul de față in situația de a solicita Tribunalului Bacău deschiderea procedurii insolvenței.

Plata unei sume de circa 300.000 euro reprezentând datoria unei alte societăți, ar dezechilibra orice societate medie ca mărime, cum este și societatea recurentă care până la momentul luării măsurii asigurătorii și a deciziei de angajare a răspunderii în solidar era stabilă financiar, a plătit la zi contribuțiile către stat și datoriile către salariați și furnizori. Intimata A.F.P. a municipiului Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea s entinței civile nr. 69 pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 12 iunie 2008, ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor ar.215 alin. (2) C. proc. fisc. republicat, instanța competentă poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Art. 2 alin. (1) lit. t) definește cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. ș) definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Astfel, pentru suspendarea executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cazul bine justificat se analizează prin prisma abuzului evident al autorității emitente sau încălcarea flagrantă a legii. Recurenta a invocat aspecte comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat, cât și cererii de suspendare a aceluiași act. Motivele invocate se referă la fondul cauzei și nu justifică cererea de suspendare, iar referirile făcute prin concluziile scrise, nu au fost analizate întrucât se încălca principiul contradictorialității. Motivele pentru care recurenta apreciază existența unui caz bine justificat comune cu cele pentru care a formulat contestația administrativă, se referă la îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil conform art. 176 C. proc.

fisc., ceea ce presupune așa cum s-a reținut de prima instanță, verificarea în profunzime a fondului cauzei, în privința raportului juridic, conform prevederilor art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., dispoziții ce reprezintă termenul juridic al Deciziei nr. 8 din 25 martie 2008 emisă de intimata-pârâtă. Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, în condițiile în care însuși cuantumul ridicat al sumei în discuție conform Deciziei nr. 8/2008 prin care s-a decis atragerea răspunderii solidare a recurentei pentru obligațiile restante în cuantum de 1.087.306 lei ale debitoarei SC L.P.C. SRL Bacău, nu este suficient prin el însuși pentru dovedirea pagubei iminente.

De altfel, este de observat că prima instanță a reținut faptul că recurenta-reclamantă a produs dovezi că începând cu luna martie 2008, are datorii la bugetul de stat și furnizori, însă cererea de suspendare s-a respins în principal pentru inexistența cazului bine justificat, iar art. 14 din legea contenciosului administrativ prevede îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, cazul bine justificat și iminența producerii pagubei. Așa fiind, criticile formulate împotriva hotărârii recurate sunt nefondate. În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., teza a 11-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL Bacău împotriva sentinței civile nr. 69 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.