ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1594/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 14 din 9 aprilie 2008, Administrația finanțelor publice a Municipiului Bacău a stabilit răspunderea solidară a administratorilor M.G. și M.G.V. de la SC I.P.C. SRL Bacău pentru obligația de plată restantă în cuantum de 1.086.306 lei, la care se vor adăuga dobânzile de întârziere până la achitarea integrală a sumei respective. Cu cererea înregistrată la data de 5 mai 2008, M.G.V. a solicitat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării acelei decizii până la pronunțarea instanței de fond asupra litigiului administrativ-fiscal dintre părți. Recurenta a invocat starea de insolvență a societății comerciale și faptul că procedura specială instituită de lege este în curs de desfășurare.

De asemenea, a arătat că împotriva deciziei nr. 14 din 9 aprilie 2008 a formulat contestație, pentru motive reale de nelegalitate și condițiile privind existența cazului bine justificat și a prejudiciului grav ce s-ar produce prin aplicarea actului administrativ sunt îndeplinite. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 66 din 3 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare. Instanța a reținut că în cauză nu au fost invocate apărări referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. a) și b), art. 28 C. proc. fisc., pe de o parte, iar pe de altă parte, din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate înregistrat la nr. 43696 din 20 martie 2008, rezultă că debitoarea SC L.P.C.

SRL Bacău nu figurează cu alte bunuri decât cele sechestrate la data de 7 august 2008 și care nu au putut fi valorificate. În sfârșit, curtea de apel a reținut „înstrăinarea prin închirierea bunurilor către SC R.S. SRL Bacău de către societatea comercială al cărei administrator era reclamanta, împrejurare care creează aparența unei provocări a stării de insolvabilitate, cu rea credință. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M.G.V. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ deoarece toate activitățile întreprinse în calitate de administrator al societății comerciale au avut caracter legal, fără a urmări în vreun fel starea de insolvabilitate.

Că, organul fiscal a stabilit răspunderea sa solidară pentru întregul debit al societății și a ignorat împrejurarea că deschiderea procedurii falimentului s-a realizat la data de 11 aprilie 2008, urmând deci, ca în acest cadru să se clarifice atât cauzele care au provocat starea de insolvență, cât și persoanele răspunzătoare. Criticile sunt întemeiate. Procedura de insolvență a debitoarei SC L.P.C. SRL este în adevăr, în curs de desfășurare și potrivit reglementări instituite de Legea nr. 85/2006, intimata-pârâtă D.G.F.P. Bacău are posibilitatea de a-și înscrie creanța la masa credală, alături de ceilalți creditori, astfel încât să se asigure caracterul concursual, de egalitate și pentru aceștia.

Cu alte cuvinte, executarea creanței, în condițiile în care s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului principal se face cu respectarea procedurii prevăzută de legea specială mai sus menționată. Potrivit art. 36 din lege, odată cu deschiderea procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, urmând deci, ca în cadrul aceleiași proceduri, să fie întreprinse demersurile necesare pentru recuperarea creanțelor societății. Deși aspectele mai sus arătate au fost invocate de reclamantă în sprijinul cererii sale de suspendare a actului administrativ, ele au fost înlăturate de prima instanță cu o motivare inexactă și neconvingătoare.

Este de altfel, semnificativ faptul că ulterior pronunțării sentinței recurate, aceeași instanță de fond prin sentința nr. 18 din 6 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta M.G.V. și a anulat în parte deciziile nr. 14 din 9 aprilie 2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău, precum și decizia nr. 18 din 22 mai 2008, în sensul exonerării reclamantei de obligațiile stabilite. Hotărârea a fost depusă ca act nou în recurs și ea confirmă justețea apărărilor reclamantei. Așa fiind și considerând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul. Pe cale de consecință va fi modificată sentința în sensul admiterii cererii formulată de reclamantă și suspendării executării actului administrativ contestat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.G.V., împotriva sentinței nr. 66 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta M.G.V. Suspendă executarea deciziei nr. 14 din 9 aprilie 2008 emisă de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.