ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele F.D.A.V. și U.E.M., au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții: A.F.P. Onești, SC U. SRL Onești, C.N.C.M.

și M.S.G., anularea Deciziei 1 din 29 mai 2009 emisă de pârâta A.F.P. Onești și

suspendarea efectelor deciziei până la soluționarea cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că începând cu data de 7 octombrie 2008 au

cesionat în totalitate părțile sociale ale societății în număr de 17.658 către

numiții C.N.C.M. și M.S.G., iar în calitate de administrator unic a fost numita

M.S.G. (act adițional la actul constitutiv al societății, Încheiere nr. 6807

din 10.102.2008 al judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Bacău în Dosar nr. 34325

din 7 octombrie 2008). În conformitate cu acest act adițional atât asociații

cât și noul administrator al societății si-au asumat răspunderea și pentru

pasivul societății, astfel încât la momentul emiterii Deciziei nr. 1 din 29 mai

2009 nu mai puteau răspunde pentru nici un fel de datorie a societății si nici

pentru așa zisa stare de insolvabilitate a acesteia.

La termenul din 19

ianuarie 2010 reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a Curții

de Apel Bacău.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.

32 din 9 martie 2010 a respins excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel Bacău, a respins cererea reclamantelor de suspendare a executării Deciziei

nr. 1 din 29 mai 2009 emisă de A.F.P. Onești, precum și acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamante, având ca obiect contestație act

administrativ fiscal, precum și cererea de suspendare a executării Deciziei nr.

1 din 29 mai 2009.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția necompetenței

materiale a instanței de a soluționa cauza că, întrucât pârât este M.F.P. – A.N.A.F.

și nu S.C.E.S. din cadrul A.F.P. Onești, competența materială de soluționare

revine Curții de Apel și nu Tribunalului.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că, prin Decizia nr. 1 din 29 mai 2009, A.F.P. Onești, în urma

controlului efectuat, a constatat că împotriva SC U. SRL Onești, în cadrul

procedurii de executare silită conform prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală, au fost întocmite mai multe forme de executare

silită (titluri executori, somații, popriri). Din studierea dosarelor fiscale a

rezultat că reclamantele F.D.A.V. și U.E.M., administratori ai SC U. SRL se fac

răspunzătoare de provocarea insolvabilității societății, prin înstrăinarea cu

rea-credință de bunuri aparținând agentului economic.

Referitor la capătul

de cerere privind suspendarea executării, apărătorul reclamanților a arătat că

nu poate să achite cauțiunea, astfel că, instanța de fond a respins cererea de

suspendare a executării Deciziei nr. 1 din 29 mai 2009.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamantele F.D.A.V. și U.E.M., criticând sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au

susținut, în esență, că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare asupra

obiectului dedus judecății, întrucât nu a luat în considerare faptul că prin „Precizări”

la acțiunea inițială, a dedus instanței spre competentă soluționare o

contestație împotriva Deciziei nr. 1 din 19 august 2009 și nu asupra Deciziei nr.

1 din 29 mai 2009.

Prin cel de al doilea

motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra

excepției lipsei calități de debitor a contestatorilor, contrar dispozițiilor art.

137 C. proc. civ.

S-a mai susținut de

către recurente că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de

probă, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În cauză, contestația

a fost formulată de reclamante împotriva măsurilor dispuse de organele de

executare, consemnate în decizia privind atragerea răspunderii solidare cu

debitoarea SC U. SRL nr. 1 din 29 mai 2009, iar obiectul contestației îl

constituie suma de 111.468 lei, reprezentând obligații fiscale restante, din

care 74.196 lei debite și 37.272 lei, obligații accesorii.

Cum cuantumul sumei

reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în

speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței

de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art.

3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond

în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al

contribuției contestate de reclamantă.

î

n cazul în care

litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii

ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se

recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu

prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Așadar, indiferent de

poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a

autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care

se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond

numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.

Față de cele arătate,

raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va

casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de F.D.A.V. și U.E.M. împotriva Sentinței civile nr. 32 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.