ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 635 din 26 februarie

2009 pronunțată în Dosarul nr. 634/270/2009 al Judecătoriei Onești s-a admis

excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului de leasing și contestația

la executare formulată de SC M.C. SRL Bârsănești, în favoarea Tribunalului

Bacău, secția comercială.

Pentru a pronunța

această soluție, judecătoria, a reținut că SC M.C. SRL a formulat în

contradictoriu cu intimatele SC G.B.L.G.M.B.H. SRL Viena Austria, Biroul

Executorului Judecătoresc P.V., C.E.C. Bank Onești, B.P. Onești, Trezoreria Onești,

P. Bank Bacău, Banca T. Onești, C.E.B. Onești, B.R.D. Onești, Banka C. Onești

contestație la executare împotriva formelor de executare silită din Dosarul execuțional

nr. 18/2009, iar printr-o precizare ulterioară a solicitat și rezoluțiunea

contractului de leasing încheiat cu SC B.L.G.M.B.H. SRL.

Acest contract are o

valoare de 390.000 euro, adică superioară cuantumului de 100.000 lei, motiv

pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., s-a constatat că revine tribunalului competența soluționării cauzei, sens

în care Judecătoria Onești a invocat din oficiu și a admis excepția

necompetenței materiale.

Sesizat astfel,

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 228 din 17 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1587/110/2009,

a admis excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea

contestației la executare, și a dispus declinarea competenței în favoarea

Judecătoriei Onești și constatând ivit conflictul negativ de competență a

înaintat dosarul Curții de Apel Bacău pentru soluționarea acestuia.

Prin aceeași hotărâre

s-a luat act de renunțarea contestatoarei la susținerea excepției necompetenței

materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere privind rezoluțiunea

contractului de leasing, care a fost disjuns și s-a stabilit termen de judecată

la 23 septembrie 2009.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare,

tribunalul a arătat că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. revine

judecătoriei, ca instanță de executare, competența materială a soluționării

cauzei.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 13 din 7

octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 483/32/2009, soluționând potrivit art.

22 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competență, a stabilit

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, în considerarea

dispozițiilor art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

contestația fiind formulată împotriva unui înscris care nu este o hotărâre

judecătorească.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs contestatoarea SC M.C. SRL.

În dezvoltarea

criticilor, recurenta invocă faptul că sentința cuprinde motive contradictorii

care nu permit stabilirea limitelor învestirii Judecătoriei Onești, în

condițiile în care în cadrul contestației la executare, întemeiate în drept pe

dispozițiile art. 399 pct. 1 și 3 C. proc. civ., s-au invocat și apărări de

fond deoarece titlul executoriu contestat îl reprezintă contractul de leasing.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate cu precizarea, că în lipsa încadrării

în drept a criticilor, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3),

constată că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar

recursul este nefondat.

În Dosarul nr. 634/270/2009

al Judecătoriei Onești, contestatoarea SC M.C. SRL a formulat contestație la

executare împotriva formelor de executare silită din Dosarul execuțional nr. 18/2009,

ulterior completând această cerere și cu un petit având ca obiect rezoluțiunea

contractului de leasing care constituie titlul executoriu contestat.

Deși în considerentele

sentinței nr. 635/2009, se reține că pentru acest din urmă capăt de cerere,

competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului potrivit art. 2

pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin dispozitivul hotărârii, în contradicție cu

motivarea enunțată se dispune declinarea competenței de soluționare a întregii

cauze în favoarea Tribunalului Bacău.

Tribunalul aplicând

corect dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora

contestația se introduce la instanța de executare, care în sensul art. 373 alin.

(2) C. proc. civ. este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea,

în speță Judecătoria Onești, a disjuns capătul de cerere având ca obiect

contestația la executare, a cărei soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei

Onești, de cel privind rezoluțiunea contractului de leasing pe care l-a păstrat

pentru competentă soluționare, aceasta fiind și soluția stabilită prin

regulatorul de competență emis de Curtea de Apel Bacău.

Rezultă așadar,

contrar celor susținute de recurentă, că prin sentința recurată au fost clar

stabilite limitele învestirii instanțelor, în sensul că Judecătoria Onești este

competentă să soluționeze contestația la executare, iar Tribunalul Bacău, cererea

pentru rezoluțiunea contractului de leasing, petit dispus din cererea inițială.

În consecință,

recursul este nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC M.C. SRL Bârsănești împotriva sentinței nr. 13/CC/2009

din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2010.