ÎCCJ, decizie (scj.ro #83074)

Cerere în rezoluțiunea contractului de leasing formulată în cadrul unei acțiuni având ca obiect contestație la executare. Competență materială. Obligația disjungerii Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor. Index alfabetic: competență materială - conflict negativ de competență - contestație la executare - contract de leasing - executare silită - rezoluțiune C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. a), art. 373 alin. (2), art. 400 alin. (1) Competența materială a soluționării contestației la executare formulată împotriva formelor de executare silită aparține judecătoriei, ca instanță de executare. Pentru capătul de cerere completat ulterior și cu un petit având ca obiect rezoluțiunea contractului de leasing care constituie titlul executoriu contestat (n.r.

– capăt de cerere disjuns), competența materială de soluționare revine tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Secția comercială, Decizia nr. 806 din 2 martie 2010 Prin sentința civilă nr. 635 din 26 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Onești s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului de leasing și contestația la executare formulată de S.C. M.C. S.R.L. Bârsănești, în favoarea Tribunalului Bacău, Secția comercială. Judecătoria a reținut că S.C. M.C. a formulat în contradictoriu cu intimatele S.C. G. & B.L. GMBH Viena Austria, B.E.J. P.V., CEC BANK, B.P. Onești, Trezoreria, P.B.

Bacău, B.T. Onești, C.E.B. Onești, BRD Onești, Banka C. Onești contestație la executare împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 18/2009, iar printr-o precizare ulterioară a solicitat și rezoluțiunea contractului de leasing încheiat cu S.C. G. & B.L. GMBH. Acest contract are o valoare de 390.000 Euro, adică superioară cuantumului de 100.000 lei, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a constatat că revine tribunalului competența soluționării cauzei, sens în care Judecătoria Onești a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței materiale.

Sesizat astfel, Tribunalul Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 228/2009, a admis excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea contestației la executare, și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Onești și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel Bacău pentru soluționarea acestuia. Prin aceeași hotărâre s-a luat act de renunțarea contestatoarei la susținerea excepției necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de leasing, care a fost disjuns. Cu privire la excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare, tribunalul a arătat că potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. revine judecătoriei, ca instanță de executare, competența materială a soluționării cauzei. Curtea de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.13/2009, soluționând potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competență, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, în considerarea dispozițiilor art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., contestația fiind formulată împotriva unui înscris care nu este o hotărâre judecătorească. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea S.C. M.C. S.R.L. Recurenta a invocat faptul că sentința cuprinde motive contradictorii care nu permit stabilirea limitelor învestirii Judecătoriei Onești, în condițiile în care în cadrul contestației la executare, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 399 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., s-au invocat și apărări de fond deoarece titlul executoriu contestat îl reprezintă contractul de leasing. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate cu precizarea, că în lipsa încadrării în drept a criticilor, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (3), a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar recursul este nefondat. Contestatoarea S.C. M.C. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 18/2009, ulterior completând această cerere și cu un petit având ca obiect rezoluțiunea contractului de leasing care constituie titlul executoriu contestat. Deși în considerentele sentinței nr. 635/2009, s-a reținut că pentru acest din urmă capăt de cerere, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., prin dispozitivul hotărârii, în contradicție cu motivarea enunțată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a întregii cauze în favoarea Tribunalului Bacău. Tribunalul aplicând corect dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, care în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în speță Judecătoria Onești, a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestația la executare, a cărei soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Onești, de cel privind rezoluțiunea contractului de leasing pe care l-a păstrat pentru competentă soluționare, aceasta fiind și soluția stabilită prin regulatorul de competență emis de Curtea de Apel Bacău.

Rezultă așadar, contrar celor susținute de recurentă, că prin sentința recurată au fost clar stabilite limitele învestirii instanțelor, în sensul că Judecătoria Onești este competentă să soluționeze contestația la executare, iar Tribunalul Bacău, cererea pentru rezoluțiunea contractului de leasing, petit disjuns din cererea inițială. În consecință, recursul este nefondat și a fost respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.