ÎCCJ, decizie (scj.ro #83074)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83074) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere
în rezoluțiunea contractului de leasing formulată în cadrul unei acțiuni
având ca obiect contestație la executare. Competență
materială. Obligația disjungerii
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Competența instanțelor.
Index alfabetic:
competență materială
-
conflict negativ de competență
-
contestație la executare
-
contract de leasing
-
executare silită
-
rezoluțiune
C.
proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. a), art. 373 alin. (2), art. 400 alin. (1)
Competența
materială a soluționării contestației la executare
formulată împotriva formelor de executare silită aparține
judecătoriei, ca instanță de executare. Pentru capătul de
cerere completat ulterior și cu un petit având ca obiect rezoluțiunea
contractului de leasing care constituie titlul executoriu contestat (n.r. –
capăt de cerere disjuns), competența materială de
soluționare revine tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.
civ.
Secția
comercială, Decizia nr. 806 din 2 martie 2010
Prin
sentința civilă nr. 635 din 26 februarie 2009 pronunțată de
Judecătoria Onești s-a admis excepția necompetenței
materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a
cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului de leasing și
contestația la executare formulată de S.C. M.C. S.R.L.
Bârsănești, în favoarea Tribunalului Bacău, Secția
comercială.
Judecătoria
a reținut că S.C. M.C. a formulat în contradictoriu cu intimatele
S.C. G. & B.L. GMBH Viena Austria, B.E.J. P.V., CEC BANK, B.P. Onești,
Trezoreria, P.B. Bacău, B.T. Onești, C.E.B. Onești, BRD
Onești, Banka C. Onești contestație la executare împotriva
formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 18/2009, iar
printr-o precizare ulterioară a solicitat și rezoluțiunea
contractului de leasing încheiat cu S.C. G. & B.L. GMBH.
Acest
contract are o valoare de 390.000 Euro, adică superioară cuantumului
de 100.000 lei, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 2
pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a constatat că revine tribunalului
competența soluționării cauzei, sens în care Judecătoria
Onești a invocat din oficiu și a admis excepția
necompetenței materiale.
Sesizat astfel,
Tribunalul Bacău, Secția comercială și de contencios
administrativ, prin sentința civilă nr. 228/2009, a admis
excepția necompetenței materiale a instanței privind
soluționarea contestației la executare, și a dispus declinarea
competenței în favoarea Judecătoriei Onești și constatând
ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Curții
de Apel Bacău pentru soluționarea acestuia.
Prin
aceeași hotărâre s-a luat act de renunțarea contestatoarei la
susținerea excepției necompetenței materiale a instanței în
soluționarea capătului de cerere privind rezoluțiunea
contractului de leasing, care a fost disjuns.
Cu privire
la excepția necompetenței materiale în soluționarea
contestației la executare, tribunalul a arătat că potrivit art.
400 alin. (1) C. proc. civ. revine judecătoriei, ca instanță de
executare, competența materială a soluționării cauzei.
Curtea de
Apel Bacău, Secția comercială și de contencios
administrativ, prin sentința nr.13/2009, soluționând potrivit art. 22
alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competență, a stabilit
competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei
Onești, în considerarea dispozițiilor art. 400 alin. (1) și art.
373 alin. (2) C. proc. civ., contestația fiind formulată împotriva
unui înscris care nu este o hotărâre judecătorească.
Împotriva
acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea S.C. M.C. S.R.L.
Recurenta a
invocat faptul că sentința cuprinde motive contradictorii care nu
permit stabilirea limitelor învestirii Judecătoriei Onești, în condițiile
în care în cadrul contestației la executare, întemeiate în drept pe
dispozițiile art. 399 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-au invocat
și apărări de fond deoarece titlul executoriu contestat îl
reprezintă contractul de leasing.
Analizând
recursul formulat prin prisma motivelor invocate cu precizarea, că în
lipsa încadrării în drept a criticilor, Curtea, în conformitate cu
dispozițiile art. 306 alin. (3), a constatat că sunt incidente
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar recursul este nefondat.
Contestatoarea
S.C. M.C. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva formelor de
executare silită din dosarul execuțional nr. 18/2009, ulterior
completând această cerere și cu un petit având ca obiect
rezoluțiunea contractului de leasing care constituie titlul executoriu
contestat.
Deși în
considerentele sentinței nr. 635/2009, s-a reținut că pentru
acest din urmă capăt de cerere, competența materială de
soluționare a cauzei revine tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.
proc. civ., prin dispozitivul hotărârii, în contradicție cu motivarea
enunțată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare
a întregii cauze în favoarea Tribunalului Bacău.
Tribunalul
aplicând corect dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. potrivit
cărora contestația se introduce la instanța de executare, care
în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este judecătoria în
circumscripția căreia se face executarea, în speță
Judecătoria Onești, a disjuns capătul de cerere având ca obiect
contestația la executare, a cărei soluționare a fost
declinată în favoarea Judecătoriei Onești, de cel privind
rezoluțiunea contractului de leasing pe care l-a păstrat pentru
competentă soluționare, aceasta fiind și soluția
stabilită prin regulatorul de competență emis de Curtea de Apel
Bacău.
Rezultă
așadar, contrar celor susținute de recurentă, că prin
sentința recurată au fost clar stabilite limitele învestirii
instanțelor, în sensul că Judecătoria Onești este
competentă să soluționeze contestația la executare, iar
Tribunalul Bacău, cererea pentru rezoluțiunea contractului de
leasing, petit disjuns din cererea inițială.
În
consecință, recursul este nefondat și a fost respins ca atare în
conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.