ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4861/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1944 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut următoarele: În cauza dedusă judecății, titlul executoriu îl reprezintă sentința nr. 695 din 02 iulie 2008 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâta a fost obligată să prelungească valabilitatea autorizațiilor de funcționare din 30 mai 1996 și din 27 iulie 1995 pentru spațiile comerciale situate în Bacău, strada R. aparținând societății reclamante, sau să elibereze alte autorizații de funcționare - obligații de a face.

Rezultă, așadar, că aceste categorii de hotărâri judecătorești, încadrându-se în excepțiile prevăzute la art. 374 alin. (1) C. proc. civ., nu se supun învestirii cu formulă executorie, acestea constituind titluri executorii prin efectul legii. S-a reținut astfel de către instanță că în cauza dedusă judecății titlul executoriu nu face parte din categoria celor enumerate de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu privire la care este prevăzută modalitatea în care se efectuează executarea silită.

Din moment ce pentru celelalte titluri executorii, cum este și titlul dedus judecății, nu este prevăzută în Legea nr. 554/2004 modalitatea de executare, instanța a apreciat că, în raport cu norma de trimitere din art. 28 din textul de lege mai sus menționat, competența de soluționare a cererii prin care o autoritate publică formulează contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă constituie o contestație la executare propriu zisă în sensul dispozițiilor art. 399-405 C. proc. civ., astfel că, potrivit disp. art. 373 și 400 C. proc. civ., competența de soluționare aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul organul de executare silită.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1852 din 11 aprilie 2008. Astfel, Tribunalul Suceava a apreciat că instanța de executare este judecătoria, chiar dacă se pune în executare o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță de Tribunal sau Curtea de Apel, fiind vorba de o competență teritorială exclusivă. Față de aceste considerente, în baza art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Prin sentința civilă nr. 3504 din 13 aprilie 2010 Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Bacău, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată - față de dispozitivul deciziei civile nr. 15 din 13 ianuarie 2009 al Tribunalului Bacău, formulată de contestatorul Municipiul Bacău, prin Primar și Primarul Municipiului Bacău, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc F.G., SC B.P.C. SRL, prin procurator, Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Bacău, D.G.F.P. Bacău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și B.V., în favoarea Tribunalului Suceava și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că prin decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Bacău, îndreptată prin încheierea din 3 august 2009 s-a admis recursul formulat de SC B.P.C. SRL, s-a casat sentința recurată și ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău s-a trimis cauza spre competentă soluționare a fondului Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ, reținându-se în motivare că necompetența Judecătoriei Bacău de a soluționa contestația la executare este un motiv de casare, competentă în această situație fiind instanța de executare, respectiv, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare se solicită conform art. 400 C. proc.

civ. - tribunalul (titlul executoriu fiind emis de Tribunalul Suceava). Prin sentința civilă nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepția de necompetența materială a Tribunalului Suceava și declinată competența în favoarea Judecătoriei Bacău. Prin decizia civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava s-a respins recursul promovat de SC B.P.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.

Având în vedere că prin decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Bacău în soluționarea prezentei contestații la executare și a fost desființată în întregime sentința civilă nr. 6155 din 5 octombrie 2007 și trimisă cauza spre competență soluționare Tribunalului Suceava, iar prin sentința civilă nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava și declinată competența în favoarea Judecătoriei Bacău, instanța a constatat că în speță s-a ivit un conflict negativ de competență, Judecătoria Bacău neputând ignora niciuna din cele două hotărâri ale instanțelor ierarhic superioare (Tribunalul Bacău și Tribunalul Suceava).

Față de aceste considerente, întrucât atunci când două instanțe, se declară necompetente de a judeca aceeași pricină există conflict negativ de competență, în temeiul art. 21 și 22 C. proc. civ., instanța a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bacău. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede că „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare", iar „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 , se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege". Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alin. are în vedere contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu.

Din coroborarea dispozițiilor art. 400 alin. (1) cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, deci, în ceea ce privește competența soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă. Art. 400 alin. (2) distinge două situații: 1. Atunci când se cere lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se execută.

Așadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta la acea instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită. De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate jurisdicțională, acela va fi sesizat cu contestația la titlu, indiferent de natura litigiului. 2. Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii său aplicării titlului executoriu care nu emană de la un organ cu activitate jurisdicțională, art. 400 alin. (2) Teza a II-a C. proc. civ. face trimitere la instanța de executare. Cum această instanță este întotdeauna judecătoria, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că aceasta este competentă să judece în primă instanță contestația la titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicție.

Astfel fiind, pentru argumentele arătate, Înalta Curte constată că, soluția Tribunalului Suceava de a declina competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Bacău este corectă. Prin urmare, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Bacău .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Primăria Municipiului Bacău și pe Biroul Executorului Judecătoresc C.F., SC B.P.C. SRL prin procurator B.V., Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Bacău, D.G.F.P. Bacău și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.