ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4861/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1944 din 12 noiembrie 2009,

Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de

judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

În cauza dedusă judecății,

titlul executoriu îl reprezintă sentința nr. 695 din 02 iulie 2008 a Tribunalului

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâta

a fost obligată să prelungească valabilitatea autorizațiilor de funcționare din

30 mai 1996 și din 27 iulie 1995 pentru spațiile comerciale situate în Bacău,

strada R. aparținând societății reclamante, sau să elibereze alte autorizații de

funcționare - obligații de a face.

Rezultă, așadar, că aceste

categorii de hotărâri judecătorești, încadrându-se în excepțiile prevăzute la

art. 374 alin. (1) C. proc. civ., nu se supun învestirii cu formulă executorie,

acestea constituind titluri executorii prin efectul legii.

S-a reținut astfel de

către instanță că în cauza dedusă judecății titlul executoriu nu face parte din

categoria celor enumerate de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu privire

la care este prevăzută modalitatea în care se efectuează executarea silită.

Din moment ce pentru celelalte

titluri executorii, cum este și titlul dedus judecății, nu este prevăzută în Legea

nr. 554/2004 modalitatea de executare, instanța a apreciat că, în raport cu norma

de trimitere din art. 28 din textul de lege mai sus menționat, competența de soluționare

a cererii prin care o autoritate publică formulează contestație la executare împotriva

formelor de executare efectuate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă constituie o contestație la executare propriu

zisă în sensul dispozițiilor art. 399-405 C. proc. civ., astfel că, potrivit disp.

art. 373 și 400 C. proc. civ., competența de soluționare aparține instanței

de drept comun, respectiv judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul

organul de executare silită. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 1852 din 11 aprilie 2008.

Astfel, Tribunalul Suceava

a apreciat că instanța de executare este judecătoria, chiar dacă se pune în executare

o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță de Tribunal sau Curtea de

Apel, fiind vorba de o competență teritorială exclusivă.

Față de aceste considerente,

în baza art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Prin sentința civilă

nr. 3504 din 13 aprilie 2010 Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția

de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Bacău, a declinat competența

de soluționare a cererii de chemare în judecată - față de dispozitivul deciziei

civile nr. 15 din 13 ianuarie 2009 al Tribunalului Bacău, formulată de contestatorul

Municipiul Bacău, prin Primar și Primarul Municipiului Bacău, în contradictoriu

cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc F.G., SC B.P.C. SRL, prin procurator,

Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Bacău, D.G.F.P. Bacău,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și B.V., în favoarea Tribunalului Suceava

și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria a reținut că prin decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului

Bacău, îndreptată prin încheierea din 3 august 2009 s-a admis recursul formulat

de SC B.P.C. SRL, s-a casat sentința recurată și ca urmare a admiterii excepției

necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău s-a trimis cauza spre competentă soluționare

a fondului Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ, reținându-se în

motivare că necompetența Judecătoriei Bacău de a soluționa contestația la executare

este un motiv de casare, competentă în această situație fiind instanța de executare,

respectiv, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare se solicită conform

art. 400 C. proc. civ. - tribunalul (titlul executoriu fiind emis de Tribunalul

Suceava).

Prin sentința civilă

nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepția de necompetența

materială a Tribunalului Suceava și declinată competența în favoarea Judecătoriei

Bacău.

Prin decizia civilă

nr. 122 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava s-a respins recursul promovat

de SC B.P.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului

Suceava.

Având în vedere că prin

decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis excepția

de necompetență materială a Judecătoriei Bacău în soluționarea prezentei contestații

la executare și a fost desființată în întregime sentința civilă nr. 6155 din 5

octombrie 2007 și trimisă cauza spre competență soluționare Tribunalului Suceava,

iar prin sentința civilă nr. 1944 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a

admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava și declinată competența

în favoarea Judecătoriei Bacău, instanța a constatat că în speță s-a ivit un conflict

negativ de competență, Judecătoria Bacău neputând ignora niciuna din cele două hotărâri

ale instanțelor ierarhic superioare (Tribunalul Bacău și Tribunalul Suceava).

Față de aceste considerente,

întrucât atunci când două instanțe, se declară necompetente de a judeca aceeași

pricină există conflict negativ de competență, în temeiul art. 21 și 22 C.

proc. civ., instanța a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei

Bacău.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În art. 399 alin. (1)

C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea

nr. 459/2006, se prevede că „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui

act de executare se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin

executare", iar „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

,

se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire

la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în

care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească

un act de executare în condițiile prevăzute de lege".

Potrivit art. 400

alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și deși

nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alin. are în vedere contestația

la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța

competentă să soluționeze contestația la titlu.

Din coroborarea dispozițiilor

art. 400 alin. (1) cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că

instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea

nu prevede altfel, deci, în ceea ce privește competența soluționării contestației

la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei indiferent

că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă.

Art. 400 alin. (2) distinge

două situații:

lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o

hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat

hotărârea care se execută.

Așadar, dacă titlul îl

reprezintă o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta la acea instanță

care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită.

De asemenea, când titlul

emană de la un alt organ cu activitate jurisdicțională, acela va fi sesizat cu contestația

la titlu, indiferent de natura litigiului.

lămurirea înțelesului, întinderii său aplicării titlului executoriu care nu emană

de la un organ cu activitate jurisdicțională, art. 400 alin. (2) Teza a II-a C.

proc. civ. face trimitere la instanța de executare.

Cum această instanță este

întotdeauna judecătoria, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că aceasta

este competentă să judece în primă instanță contestația la titlu când titlul nu

emană de la un organ de jurisdicție.

Astfel fiind, pentru argumentele

arătate, Înalta Curte constată că, soluția Tribunalului Suceava de a declina competența

de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Bacău este corectă.

Prin urmare, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației

la executare în favoarea Judecătoriei Bacău

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Primăria Municipiului Bacău și pe Biroul Executorului

Judecătoresc C.F., SC B.P.C. SRL prin procurator B.V., Administrația Finanțelor

Publice - Trezoreria Municipiului Bacău, D.G.F.P. Bacău și Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.