ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 982/2010

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

În soluționarea conflictului negativ de

competență, dintre Judecătoria Onești și Tribunalul Bacău, ivit cu ocazia

soluționării litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C.

SRL Cașin, având ca obiect întoarcere executare silită, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

70/CC din 16

octombrie 2008.

Prin sentința mai sus

menționată, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Onești, reținându-se că această judecătorie este competentă din

punct de vedere material să judece cererea de întoarcere a executării silite

formulate în cauză.

Prin Decizia nr. 1280

din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Cașin împotriva

sentinței civile nr. 70/CC din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei

soluții, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin hotărârea

recurată Curtea de Apel Bacău

a stabilit corect competența de soluționare a litigiului

dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C. SRL Cașin în favoarea

Judecătoriei Onești.

Aceasta întrucât

judecătoria a fost investită cu soluționarea unei cereri de întoarcere a

executării silite ce privea Dosarul de executare nr. 102/2004, cerere

reglementată de prevederile art. 401

1

-404

3

C. proc. civ.

Legea

procedurală cuprinde la art. 404

2

alin. (3) prevederea că, dacă

odată

cu desființarea titlului executoriu nu s-a luat și măsura restabilirii

situației anterioare

executării, se poate solicita de către cel îndreptățit restabilirea situației

anterioare la instanța judecătorească competentă potrivit legii. In situația

concretă din această cauză, instanța competentă este judecătoria așa cum prevăd

și dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc în competența

judecătoriei din circumscripția în care se face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel, competența în materie de întoarcere a executării

silite.

Concluzionând,

instanța de recurs a arătat că s-a stabilit corect competența de soluționare a

litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C. SRL Cașin, în

favoarea Judecătoriei Onești și a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.

Împotriva Deciziei

nr. 1280 din 5 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, SC C.C. SRL Cașin a formulat contestație în anulare, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și (2) și art. 318 alin. (1) și

(3) C. proc. civ. și solicitând admiterea contestației în anulare și

rejudecarea recursului.

Contestatoarea

susține astfel că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor

depuse la dosar și anume, a unei cereri de amânare a judecării cauzei, însoțită

de o adeverință medicală, ce atesta imposibilitatea de prezentare la termenul

din 5 mai 2009, formulate de administratorul Ș.C. al SC C.C. SRL Cașin.

Contestația în

anulare nu este fondată.

Asupra contestației

în anulare de față, se constată următoarele:

Motivul de

contestație prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în sensul că dezlegarea

dată pricinii de către instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale

are în vedere erori materiele evidente în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv,

anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și

altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea

fondului sau reaprecierea probelor.

Fiind vorba de un

text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată

extensiv și, drept urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de

judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare și reapreciere a

probelor administrate în cauză.

Prin critica adusă și

eventual circumscrisă de către contestatoare acestui motiv al căii de atac

promovate, nu este permis a se încerca a fi provocată o nouă judecată asupra

fondului pricinii, soluționat deja prin decizia instanței de recurs.

În raport de natura

cauzei, critica formulată de contestatoare nu poate fi circumscrisă nici

dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare și nici

dispozițiilor art. 317 C. proc. civ. - contestatoarea neformulând de altfel

nicio susținere în acest sens.

În speță,

contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii sale

de amânare a judecării cauzei, rezultând din această susținere că s-ar fi

săvârșit astfel o eroare materială ce se impune a fi corectată prin admiterea

contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea

recursului.

Din actele dosarului,

rezultă însă, în primul rând, că susținerea contestatoarei este eronată, întrucât

instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei cereri, atâta timp cât în

practicaua deciziei contestate s-a consemnat că instanța deliberând asupra

cererii a respins-o și a dat cuvântul intimatei (prezente) pe fondul cauzei

(fila 65 dosar recurs) - așa încât, în mod evident, nu se constată că ar fi

fost încălcat dreptul la apărare al contestatoarei, așa cum afirmă aceasta.

Pe de altă parte,

critica contestatoarei referitoare la respingerea greșită a cererii sale de

amânare a judecării cauzei nu se încadrează oricum în textele legale invocate,

mai sus menționate.

În consecință,

reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317-318 C. proc. civ.,

contestația în anulare formulată de SC C.C. SRL Comuna Cașin se va respinge, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Comuna Cașin împotriva Deciziei

nr. 1280 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.