ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentinței nr. 37 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Suceava, secția

civilă, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe D.V. și C.A.S.

Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărârea, instanța a

reținut că aplicabile în speța dedusă judecății sunt prevederile Legii nr. 19/2000

referitoare la competența de soluționare a contestației la executare, art. 155 alin.

(1) lit. b) raportat la art. 154 din actul normativ, prevăzând că acestea sunt

soluționate de secțiile de asigurări sociale sau, după caz, de completele

specializate.

S-a mai reținut că în cadrul Tribunalului Suceava,

completele specializate în această materie sunt constituite în cadrul secției civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.V.,

criticând soluția pronunțată prin prisma art. 304 pct. 4, pct. 8 și pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

A susținut recurenta că o cale de atac exercitată

împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie într-o cauză ce se judecă

după regulile Codului de Procedură Fiscală, fiind un litigiu de natură fiscală

și nicidecum civilă, este de competența secției fiscale/comerciale a

tribunalului, sens în care dispun și prevederile art. 172 din actul normativ

invocat.

S-a mai arătat că în raport cu Decizia nr. XV din

2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite,

competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Recursul este tardiv declarat.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel.

Textul de lege mai sus

enunțat stabilește termenul de recurs de drept comun, admițând posibilitatea

existenței unor termene de recurs speciale.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de

consiliu, fără citarea părților, hotărârea fiind supusă recursului în termen de

5 zile de la comunicare, cu excepția celei pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție, care este irevocabilă.

Așadar, în speța dedusă judecății, termenul de recurs este

cel prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termen special de recurs și nu

cel prevăzut de art. 301 teza I din același act normativ.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că

reclamantei D.V. i-a fost comunicată hotărârea recurată la data de 3 septembrie

2009, recursul fiind declarat la 18 septembrie 2009.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la data comunicării,

rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen.

Având în vedere natura imperativă a termenului

prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii

părții din dreptul de a mai exercita recursul, în conformitate cu dispozițiile art.

103 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul

imperativ prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Curtea urmează să dea eficiență

dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună în sensul

respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.V., împotriva sentinței

nr. 37 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.