ÎCCJ, decizie (scj.ro #82975)

Conflict

negativ de competență între secțiile aceleiași

instanțe. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept

procesual civil. Competența instanțelor

Index

alfabetic: competență funcțională

-

conflict negativ de competență

C. proc. civ., art. 1-4, art. 20 pct. 2

Legea nr. 304/2004, art. 36 alin. (3)

Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a

judeca aceeași cauză.

În stabilirea competenței după materie se au în vedere

instanțele, organizarea internă a fiecărei instanțe prin

împărțirea în secții specializate neconducând la apariția

unor noi instanțe, respectiv a secțiilor care funcționează

în cadrul unei instanțe.

În aceste condiții, conflictul negativ de

competență apare numai dacă două instanțe, prin

hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca

aceeași cauză, iar nu în cazul în care două secții ale

aceleiași instanțe, prin încheieri, s-au declarat necompetente.

Secția

comercială, Decizia nr. 347 din 26 ianuarie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Rădăuți, reclamanții S.F.D., P.M., S.I., C.T.M., T.M.,

S.B.M. și S.D.M., în contradictoriu cu pârâții P.M., M.L.D., P.O.I.,

P.I. și SC „ASIGURARE-REASIGURARE A.” SA, au solicitat obligarea

pârâților, în solidar, la plata unor pensii de întreținere, a

daunelor materiale și a daunelor morale ca urmare a unui accident de

circulație.

Prin sentința civilă nr. 804/2010, Judecătoria

Rădăuți a admis excepția prematurității

introducerii cererii și a respins acțiunea formulată de

reclamanți, reținând că art. 720

1

C. proc. civ. stabilește că în procesele și cererile în materie

comercială evaluabile în bani înainte de introducerea cererii de chemare

în judecată reclamantul trebuie să încerce soluționarea

litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, stabilind

și modalitatea de realizare a acestei concilieri și cum în cauză

această condiție nu a fost îndeplinită, a fost respinsă

acțiunea ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

reclamanții, iar, prin încheierea din 28 mai 2010, Secția civilă

a Tribunalului Suceava a trimis cauza pre competentă soluționare la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava,

iar această din urmă instanță, prin încheierea din 30 iunie

2010, a admis excepția de necompetență funcțională a

Secției și a trimis recursul declarat de reclamanți împotriva

sentinței civile pronunțate de Judecătoria

Rădăuți, la Secția civilă a Tribunalului Suceava

și a sesizat Curtea de Apel Suceava, Secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, cu conflictul de competență

ivit între cele două secții ale Tribunalului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 56/2010, a

respins cererea de sesizare pentru soluționarea conflictului de

competență ivit între Secția civilă și Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului

Suceava,  reținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 20

pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel

Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

au declarat recurs reclamanții, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 5019/2010 a

dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea, spre

competentă soluționare, Secției Comerciale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, întrucât a constatat că litigiul nu

se circumscrie contenciosului administrativ în reglementarea Legii nr.

554/2004, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 998 și art. 999 C. civ. și ale Legii nr. 136/1995 privind

asigurările și reasigurările în România, astfel că, pricina

a fost înregistrată din eroare pe rolul Secției de contencios

administrativ și fiscal. (…)

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamanții au solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii

sesizării Tribunalului Suceava pentru soluționarea conflictului de

competență si trimiterea recursului spre soluționare

Tribunalului Suceava, Secția civilă.

Critica adusă sentinței atacate se referă, în

esență, la faptul că Secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a dat o interpretare

greșită dispozițiilor art. 20 pct. 2 și art. 158 alin. (3)

C. proc. civ., considerând că admiterea excepției de

necompetență trebuia pronunțată printr-o hotărâre de

declinare a competenței în sensul de sentință sau

dispoziție și că aceste articole trebuiau coroborate cu

dispozițiile art. 255 alin. (2)  din același cod, care stabilesc

că hotărâri sunt și încheierile instanței.

Analizând critica adusă sentinței atacate, Înalta

Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca recursul

reclamanților să fie respins, pentru următoarele considerente :

Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a

judeca aceeași cauză.

În raport de dispozițiile legale mai sus-evocate, Înalta

Curte a analizat dacă hotărârile sunt pronunțate de două

instanțe, în sensul stabilit de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 1-4 C. proc. civ., instanțele judecătorești sunt Judecătoriile, Tribunalele,

Curțile de Apel și Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul

tribunalelor funcționează secții separate pentru cauze civile

și respectiv pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,

această normă nefiind numai una de organizare

judecătorească, ci și una de competență materială

procesuală, în funcție de natura cauzei deduse judecății,

competența materială funcțională referindu-se,

într-adevăr, la nivelul instanței (judecătorie, tribunal, curte

de apel).

Această interpretare este singura posibilă, fiind pe

deplin acceptat faptul că o normă legală trebuie

interpretată în sensul în care ea își produce efectele.

Prin urmare, dacă la nivelul unei instanțe există

o secție sau complet specializat ( iar la nivelul Tribunalului Suceava

există atât secție civilă cât și secție

comercială contencios administrativ și fiscal) o cauză de

anumită natură trebuie repartizată la secția (sau completul

specializat) corespunzător naturii litigiului dedus judecății.

Examinând textele enunțate se constată că în

stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele,

astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar organizarea

internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în

secții specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv

a secțiilor care funcționează în cadrul unei instanțe.

În aceste condiții, conflictul negativ de

competență apare numai dacă două instanțe, prin

hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca

aceeași cauză, ori în speța de față, prin încheieri

s-au declarat necompetente două secții ale aceleiași

instanțe, respectiv Tribunalul Suceava, situație în care, pe cale

administrativă, trebuia să se stabilească secția

căreia îi revine competența de a soluționa dosarul, întrucât,

între secțiile aceleiași instanțe nu există conflict

negativ de competență.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., a respins ca nefondat recursul reclamanților.