ÎCCJ, decizie (scj.ro #82975)

Conflict negativ de competență între secțiile aceleiași instanțe. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor Index alfabetic: competență funcțională - conflict negativ de competență C. proc. civ., art. 1-4, art. 20 pct. 2 Legea nr. 304/2004, art. 36 alin. (3) Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași cauză. În stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele, organizarea internă a fiecărei instanțe prin împărțirea în secții specializate neconducând la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor care funcționează în cadrul unei instanțe.

În aceste condiții, conflictul negativ de competență apare numai dacă două instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeași cauză, iar nu în cazul în care două secții ale aceleiași instanțe, prin încheieri, s-au declarat necompetente. Secția comercială, Decizia nr. 347 din 26 ianuarie 2011 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții S.F.D., P.M., S.I., C.T.M., T.M., S.B.M. și S.D.M., în contradictoriu cu pârâții P.M., M.L.D., P.O.I., P.I. și SC „ASIGURARE-REASIGURARE A.” SA, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor pensii de întreținere, a daunelor materiale și a daunelor morale ca urmare a unui accident de circulație.

Prin sentința civilă nr. 804/2010, Judecătoria Rădăuți a admis excepția prematurității introducerii cererii și a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând că art. 720 1 C. proc. civ. stabilește că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul trebuie să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, stabilind și modalitatea de realizare a acestei concilieri și cum în cauză această condiție nu a fost îndeplinită, a fost respinsă acțiunea ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, iar, prin încheierea din 28 mai 2010, Secția civilă a Tribunalului Suceava a trimis cauza pre competentă soluționare la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, iar această din urmă instanță, prin încheierea din 30 iunie 2010, a admis excepția de necompetență funcțională a Secției și a trimis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Rădăuți, la Secția civilă a Tribunalului Suceava și a sesizat Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu conflictul de competență ivit între cele două secții ale Tribunalului Suceava.

Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 56/2010, a respins cererea de sesizare pentru soluționarea conflictului de competență ivit între Secția civilă și Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului Suceava, reținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 5019/2010 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea, spre competentă soluționare, Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât a constatat că litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ în reglementarea Legii nr. 554/2004, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ. și ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, astfel că, pricina a fost înregistrată din eroare pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal.

(…) Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii sesizării Tribunalului Suceava pentru soluționarea conflictului de competență si trimiterea recursului spre soluționare Tribunalului Suceava, Secția civilă. Critica adusă sentinței atacate se referă, în esență, la faptul că Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 20 pct. 2 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ., considerând că admiterea excepției de necompetență trebuia pronunțată printr-o hotărâre de declinare a competenței în sensul de sentință sau dispoziție și că aceste articole trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 255 alin. (2) din același cod, care stabilesc că hotărâri sunt și încheierile instanței.

Analizând critica adusă sentinței atacate, Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamanților să fie respins, pentru următoarele considerente : Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași cauză. În raport de dispozițiile legale mai sus-evocate, Înalta Curte a analizat dacă hotărârile sunt pronunțate de două instanțe, în sensul stabilit de Codul de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 1-4 C. proc. civ., instanțele judecătorești sunt Judecătoriile, Tribunalele, Curțile de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții separate pentru cauze civile și respectiv pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, această normă nefiind numai una de organizare judecătorească, ci și una de competență materială procesuală, în funcție de natura cauzei deduse judecății, competența materială funcțională referindu-se, într-adevăr, la nivelul instanței (judecătorie, tribunal, curte de apel). Această interpretare este singura posibilă, fiind pe deplin acceptat faptul că o normă legală trebuie interpretată în sensul în care ea își produce efectele. Prin urmare, dacă la nivelul unei instanțe există o secție sau complet specializat ( iar la nivelul Tribunalului Suceava există atât secție civilă cât și secție comercială contencios administrativ și fiscal) o cauză de anumită natură trebuie repartizată la secția (sau completul specializat) corespunzător naturii litigiului dedus judecății.

Examinând textele enunțate se constată că în stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar organizarea internă a fiecărei instanțe, prin împărțirea în secții specializate, nu conduce la apariția unor noi instanțe, respectiv a secțiilor care funcționează în cadrul unei instanțe. În aceste condiții, conflictul negativ de competență apare numai dacă două instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeași cauză, ori în speța de față, prin încheieri s-au declarat necompetente două secții ale aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Suceava, situație în care, pe cale administrativă, trebuia să se stabilească secția căreia îi revine competența de a soluționa dosarul, întrucât, între secțiile aceleiași instanțe nu există conflict negativ de competență.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul reclamanților.