ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la data de 5 decembrie 2008, reclamanta C.E. i-a chemat în judecată pe pârâții C.D. și P.M.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctei C.E. și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au constituit patrimoniul antecesoarei părților. Prin sentința civilă nr. 322 din 14 ianuarie 2009, Judecătoria sector 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, dispunând declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reținând că ultimul domiciliu al antecesoarei părților a fost în Baia Mare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 14 C. proc.

civ. Dispozițiile acestei hotărâri au fost menținute prin decizia civilă nr. 931R din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.E. împotriva acestei hotărâri. Astfel învestită, Judecătoria Baia Mare a dispus, prin sentința civilă nr. 1550 din 16 februarie 2010, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Această instanță a reținut că domiciliul defunctei C.A., decedată la data de 12 iunie 2008, este în București, sector 5, sens în care au fost invocate mențiunile cuprinse în dispoziția nr. 2327/2009, emisă de primarul localității, constând în rectificarea unor rubrici din actele de stare civilă privind-o pe defunctă, una dintre acestea constituind-o ultimul domiciliu al defunctei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.M.F., care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare și trimiterea dosarului spre competentă soluționare acestei instanțe. Soluționând recursul, Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin decizia nr. 688 R din 7 iulie 2010, a admis recursul pârâtului și a modificat în parte sentința, în sensul că a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sector 5 București și Judecătoria Baia Mare. În temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. S-a reținut că Judecătoria Baia Mare nu a constatat existența incidentului procedural evocat și nu a dat eficiență dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., motiv pentru care, în raport de această împrejurare, dar și de faptul că tribunalul, ca instanță de recurs, nu are competența de a pronunța regulatorul de competență, a procedat în sensul celor consemnate în dispozitivul hotărârii. Referitor la conflictul negativ de competență, cu soluționarea căruia a fost investită această instanță, Înalta Curte constată următoarele: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existența conflictului negativ de competentă, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce; cel puțin una dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă. Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema a două instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, ci a unei declinări de competență, cea a Judecătoriei Baia Mare, prin sentința civilă nr. 1550 din 16 februarie 2010, în conflict cu o hotărâre irevocabilă, decizia civilă nr. 931 R din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care s-a stabilit, în urma respingerii recursului, că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Judecătoria Baia Mare.

În consecință, există o hotărâre irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare și o hotărâre devenită irevocabilă, prin care această din urmă instanță s-a declarat necompetentă să judece pricina, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a cărei necompetență fusese deja stabilită de instanța de recurs. Impasul procedural la care s-a ajuns cu privire la competența de soluționare a cauzei a fost creat de Judecătoria Baia Mare, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii pronunțate în recurs, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 și art. 1201 alin. (2) C. civ., a cărei legalitate a fost cenzurată de instanța de trimitere.

Judecătoria Baia Mare a încălcat și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Or, în speță, Tribunalul București, ca instanță de recurs, dezlegase problema de drept a competenței de soluționare a cauzei, menționând că aceasta trebuie stabilită în favoarea Judecătoriei Baia Mare, în considerarea ultimului domiciliu al antecesoarei părților, care a fost în Baia Mare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ. În acest context procesual, Tribunalul Maramureș nu mai putea constata conflictul negativ de competență, nefiind întrunite cerințele legale pentru existența acestuia.

În consecință, competența de soluționare a cauzei, fiind stabilită printr-o decizie irevocabilă, se impune cu forță obligatorie instanței de trimitere, în sens contrar, ajungându-se ca, prin pronunțarea unui regulator de competență, să se admită teza „recursului la recurs”, ceea ce este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând inexistenta unui veritabil conflict negativ de competență, Judecătoria Baia Mare, ca instanță de trimitere, va trebui să se conformeze primei decizii irevocabile, decizia civilă nr. 931 R din 8 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care s-a tranșat, în mod irevocabil, competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii, astfel încât Înalta Curte va respinge sesizarea Tribunalului Maramureș, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea Tribunalului Maramureș, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2011.