ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4968/2010

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09 decembrie 2008 sub nr. 17856/180/2008, reclamanta P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P.C.A. și P.C., să se constate deschisă succesiunea defunctului C.P., cu ultimul domiciliu în Bacău, s jud. Bacău, să se constate calitatea părților de moștenitori, componența masei succesorale și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra acestei mase succesorale, cu stabilirea cuantumului pasivului succesoral la suma de 500 lei, constând în cheltuieli de înmormântare și primul parastas. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că masa succesorală de pe urma defunctului se compune din apartamentul nr. 13 situat în Bacău, jud. Bacău, o casă și un teren situate în jud. Neamț, precum și faptul că, în calitate de soție supraviețuitoare, deține o cotă de 5/8 din masa succesorală, iar pârâții, în calitate de descendenți, cota de 3/8 împreună.

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul cu nr. de mai sus la data de 07 mai 2009, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2, reținând că din certificatul de deces al defunctului a cărui succesiune se dezbate rezultă că ultimul domiciliu al acestuia a fost în raza teritorială a sectorului 2. La rândul ei, Judecătoria sector 2 a invocat excepția de necompetență teritorială și, prin sentința civilă nr. 406 din 18 ianuarie 2010 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul de competență și a sesizat instanța supremă pentru regulator de competență. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a apreciat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 14 pct. 2 C. proc.

civ. și faptul că ultimul domiciliu al defunctului a fost în raza Judecătoriei Bacău, fiind irelevantă în acest sens mențiunea de pe certificatul de deces, care vizează locul decesului, iar nu pe cel al ultimului domiciliu. Legal învestită, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că aparține competența soluționării cauzei Judecătoriei Bacău. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altora. În speță, ultimul domiciliu al defunctului a cărui succesiune se dezbate s-a aflat în Bacău, împrejurarea că în certificatul de deces apare menționat locul decesului în București, sectorul 2 fiind lipsită de relevanță.

În același certificat de deces este indicat domiciliul defunctului (în Bacău), mențiune care, coroborată cu răspunsul la interogatoriu al reclamantei (care a precizat că decesul a intervenit la Spitalul Fundeni din București) conduce la concluzia că ultimul domiciliu s-a aflat pe raza teritorială a Municipiului Bacău. În consecință, văzând dispozițiile art. 14 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și pe cele ale art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească instanța competentă în soluționarea pricinii ca fiind Judecătoria Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2010.