ÎCCJ, decizie (scj.ro #206206)

Conflict negativ de competență. Acțiune în anularea deciziei medicale emise de Comisia centrală expertiză medico-militară constituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale. Competență materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Acțiune în anulare

Decizie medicală

Act administrativ

Competență materială

Litigiu de contencios administrativ

C. proc. civ., art. 133 pct. 2 teza I, art. 135 alin. (2)

Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), lit. f),

art. 10 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza I

Legea nr. 82/2006

Legea nr. 346/2006, art. 1

Din economia dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17 mai 2016 rezultă că deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, fără a se stabili natura unor astfel de litigii.

Actele emise de către Comisiile centrale de expertiză medico-militară, care se constituie la nivelul Ministerului Apărării Naționale, ce reprezintă conform art. 1 din Legea nr. 346/2006 „organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activități în domeniul apărării țării”, fiind format din „structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora”, sunt acte administrative emise de o autoritate publică (Comisia de Expertiză medico-militară), în regim de putere publică, în vederea executării legii, respectiv, în executarea în concret, inclusiv a Legii nr. 82/2006, scopul fiind recunoașterea dreptului contestatorului la o indemnizație prevăzută de legea evocată.

Prin urmare, în cazul în care prin cererea de chemare în judecată se contestă astfel de acte competența materială de soluționare a cererii aparține instanței de contencios administrativ, respectiv curții de apel, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 974 din 26 aprilie 2023

La data de 11.08.2021 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă, cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul B., Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul C., Ministerul Apărării Naționale, U.M. (…) D., prin care a solicitat anularea Deciziei medicale nr. A1313/14/09.03.2021 emisă de Comisia de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul B. și a Deciziei nr. A6538/23.07.2021 emisă de Comisia Centrală de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul C.

Prin

întâmpinarea

formulată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale a fost invocată excepția necompetenței materiale și teritoriale și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 15.12.2021, contestatorul a depus o cerere precizatoare referitoare la plata în solidar a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciile aduse onoarei și demnității acestuia.

Prin sentința civilă nr. 9107/22.12.2021, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 87/F-CONT/15.06.2022, Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei soluții, s-a arătat că prevederile art. 8 ind. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2006 și art. 1 din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară se coroborează cu prevederile art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel încât obiectul prezentei cauze se încadrează în materia asigurărilor sociale.

Prin sentința civilă nr. 6690/2022 din 15 decembrie 2022, Tribunalul Argeș, Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că actele contestate în prezenta cauză sunt emise de către comisii ale căror atribuții sunt stabilite prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016.

Conform art. 13 alin. (3) din Regulament, deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.

Având în vedere definiția actului administrativ, așa cum rezultă din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat că actele contestate sunt acte administrative, respectiv sunt acte emise în mod unilateral cu caracter individual de către autorități publice, în regim de putere publică și sunt emise pentru a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, scopul fiind în cauză obținerea dreptului prevăzut de art. 8 ind. 2 din O.U.G. nr. 82/2006.

Pe de altă parte, prin prezenta acțiune se urmărește obținerea indemnizației lunare de invaliditate, prevăzute de art. 8 ind. 2 din O.U.G. nr. 82/2006 (art. 9 din Legea nr. 168/2020).

S-a arătat că Legea nr. 223/2015 reglementează pensiile militare de stat, iar, conform art. 14 din lege, în sistemul pensiilor militare de stat se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia de serviciu; b) pensia de invaliditate și c) pensia de urmaș.

Astfel, s-a constatat că în cauză nu se solicită sau pune în discuție vreuna dintre categoriile de pensie reglementate de Legea nr. 223/2015 pentru a fi incidente prevederile art. 99, 100 și 101 din Legea nr. 223/2015 invocate în hotărârea de declinare a competenței.

Drept urmare, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) teza II și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, completul de judecată, ce face parte din Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Argeș, a apreciat că nu este competent din punct de vedere material și funcțional să soluționeze prezenta cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Argeș, Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de interpretarea diferită a instanțelor aflate în conflict asupra obiectului cererii deduse judecății, respectiv dacă se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competența jurisdicției conflictelor de muncă și de asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul A. a contestat Decizia medicală nr. A1313/14/09.03.2021 emisă de Comisia de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul B. și Decizia nr. A6538/23.07.2021 emisă de Comisia Centrală de Expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul C.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal, ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Totodată, prin dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 s-a reglementat competența de soluționare a acestui tip de litigii, în primă instanță, în sarcina instanței de la domiciliul reclamantului: „reclamantul persoană fizică (...) se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.”

Înalta Curte arată că actele contestate în cauză sunt emise de anumite Comisii ale căror atribuții sunt stabilite prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016, în vigoare la 13 septembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 708 din 13 septembrie 2016.

Potrivit art. 13 alin. (3) din Regulament, deciziile medicale ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, fără a se stabili natura unor astfel de litigii.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004: „prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative.”

Înalta Curte reține că actele a căror anulare se solicită sunt acte administrative, emise de o autoritate publică (Comisia de Expertiză medico-militară), în regim de putere publică, în vederea executării legii, respectiv, în executarea în concret, inclusiv a Legii nr. 82/2006, scopul fiind recunoașterea dreptului contestatorului la o indemnizație prevăzută de legea evocată; or, față de împrejurarea că actele contestate au fost emise de către Comisiile centrale de expertiză medico-militară, care se constituie la nivelul Ministerului Apărării Naționale, ce reprezintă conform art. 1 din Legea nr. 346/2006 „organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activități în domeniul apărării țării”, fiind format din „structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora”, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii aparține instanței de contencios administrativ, respectiv curții de apel.

Totodată, se are în vedere că trimiterea făcută de reclamant la anularea actelor emise de comisiile medicale în scopul obținerii indemnizației lunare prevăzută în Capitolul III din O.G. nr. 82/2006 din partea Casei de Pensii E., nu poate atrage concluzia calificării cererii acestuia ca fiind o cerere în materia asigurărilor sociale.

Având în vedere prevederile legale mai sus amintite, obiectul principal al cererii de chemare în judecată (anularea deciziilor medicale), precum și rangul autorității emitente, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că este competentă material să soluționeze cauza Curtea de Apel Pitești.

Așa fiind, constatând că pricina de față vizează un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, în raport de art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.