ÎCCJ, decizie (scj.ro #199880)

Contestație împotriva deciziei medicale asupra capacității de muncă. Conflict negativ de competență. Instanța competentă teritorial să soluționeze cauza

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

contestație împotriva deciziei medicale asupra capacității de muncă

subunitate fără personalitate juridică

competență teritorială

sediul pârâtului

C. proc. civ., art. 135 alin. (1), (4)

Legea nr. 263/2010, art. 71 alin. (7), art. 131 alin. (5), art. 154 alin. (2)

Potrivit art. 71 alin. (7) din Legea nr. 263/2010, „Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă”.

În cazul

contestației împotriva deciziei medicale asupra capacității de muncă

competența teritorială este determinată de sediul pârâtei, respectiv de sediul comisiei medicale de contestații regională, care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, întrucât textul legal ce reglementează competența teritorială de soluționare a litigiilor privind asigurările sociale, respectiv art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu cuprinde în mod expres mențiuni referitoare la sediul principal sau secundar al pârâtului.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziții în sensul de a se avea în vedere sediul principal al pârâtului, nu poate fi acreditată ideea potrivit căreia contestarea deciziilor comisiilor medicale de contestații din toată țara (centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă) ar fi de competența doar a Tribunalului București, stabilirea competenței teritoriale exclusiv în raport de instanța de la sediul principal al pârâtului fiind de natură să provoace un dezechilibru semnificativ în activitatea de efectuare a actului de justiție la nivelul Tribunalului București, dar și să îngreuneze exercitarea dreptului de acces la justiție al persoanelor care nu au domiciliu în București și care înțeleg să conteste deciziile comisiilor medicale de contestații regionale.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027 din 4 mai 2022

Prin cererea înregistrată la 11 martie 2021 pe rolul Tribunalului Iași, sub număr de dosar x/99/2021, A. a formulat contestație împotriva Deciziei medicale nr. 185 din data de 22.01.2021 emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași.

Pârâta Casa Națională de Pensii Publice prin directorul executiv al Casei Județene de Pensii Iași a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 1420 din 20 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași în cauza nr. x/99/2021 s-a dispus  declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași, în favoarea Tribunalului București, Secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că reclamantul a contestat decizia medicală nr. 185 din 22.01.2021 și a chemat în judecată doar Casa Națională de Pensii Publice, iar potrivit art. 131 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, Casa Națională de Pensii Publice are în subordine Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, în subordinea căruia funcționează centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei Casa Națională de Pensii Publice.

Primind dosarul, Tribunalul București a reținut, în esență, că în mod eronat instanța care a dispus declinarea competenței a stabilit calitatea de pârâtă a Casei Naționale de Pensii Publice, câtă vreme reclamantul nu a chemat în judecată această pârâtă. De altfel, din analiza cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul nu a indicat numele/denumirea pârâtului deși era obligația sa, iar instanța de trimitere nu a procedat în mod corespunzător la regularizarea cererii de chemare în judecată cu privire la acest aspect, potrivit art. 194 lit. a) C. proc. civ., ci a stabilit în mod nejustificat din oficiu calitatea procesuală pasivă a Casei Naționale de Pensii Publice.

S-a apreciat că reclamantul a înțeles să învestească Tribunalul Iași cu cererea sa, întrucât în jurisdicția acestei instanțe se află sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Astfel, sediul unui dezmembrământ (Comisia Medicală de Contestații Iași) al Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă este însuși sediul acestei instituții (I.N.E.M.R.C.M.) în teritoriu, iar în raport cu prevederile art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, de vreme ce reclamantul a ales să se judece la instanța în circumscripția căreia se află sediul unei subunități (dezmembrământ) a pârâtului, instanței respective îi aparține competența de soluționare a pricinii.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 7844 din 12 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziei medicale nr. 185 din data de 22.01.2021 emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Medicală de Contestații Iași.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010: „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Art. 131 alin. (5) din același act normativ reglementează modul de organizare al Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă:  „CNPP are în subordine Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, denumit în continuare I.N.E.M.R.C.M., care este instituție publică cu personalitate juridică și autonomie științifică. În subordinea I.N.E.M.R.C.M. se înființează centre regionale de expertiză medicală a capacității de muncă.”

Potrivit art. 71 alin. 7 din Legea nr. 263/2010: „Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă”.

Raportat la obiectul acțiunii (contestație decizie medicală) și dispozițiile legale evocate se reține că, în speță, competența teritorială este determinată de sediul pârâtei, respectiv de sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași, care funcționează ca subunitate fără personalitate juridică în cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, întrucât textul legal ce reglementează competența teritorială de soluționare a litigiilor privind asigurările sociale, respectiv art. 154 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 nu cuprinde în mod expres mențiuni referitoare la sediul principal sau secundar al pârâtului.

Prin urmare, în lipsa unor dispoziții în sensul de a se avea în vedere sediul principal al pârâtului, nu poate fi acreditată ideea potrivit căreia contestarea deciziilor comisiilor medicale de contestații din toată țara (centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă) ar fi de competența doar a Tribunalului București, stabilirea competenței teritoriale exclusiv în raport de instanța de la sediul principal al pârâtului fiind de natură să provoace un dezechilibru semnificativ în activitatea de efectuare a actului de justiție la nivelul Tribunalului București, dar și să îngreuneze exercitarea dreptului de acces la justiție al persoanelor care nu au domiciliu în București și care înțeleg să conteste deciziile comisiilor medicale de contestații regionale.

Așa fiind, reclamantul A. în mod legal a înțeles să învestească Tribunalul Iași, întrucât în jurisdicția acestei instanțe se află sediul Comisiei Medicale de Contestații Iași, a cărei decizie medicală este contestată prin acțiunea dedusă judecății.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, Secția I civilă.