ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea formulată la data de 17 ianuarie 2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a I-a civilă, asigurări sociale și litigii de muncă, reclamanta C.V.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 3004/2010 emise de C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. Constanța și a Deciziei nr. 2340/2001 emise de I.N.E.R.C.M., precum și a deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.

2. Hotărârea primei instanței aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 2132 din 14 iunie 2012, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta C.V.M., în contradictoriu cu pârâții C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. și I.N.E.R.C.M. în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că d ecizia contestată de reclamantă este emisă de o autoritate publică centrală – I.N.E.M.R.C.M. și, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Constanța.

3. Hotărârea celei de–a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 435/CA din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie o contestație îndreptată împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 9 septembrie 2011, emisă de I.N.E.R.C.M., împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 26 octombrie 2010, emisă de Medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul C.N.P.

– Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Constanța, precum și împotriva deciziei de respingere a contestației (depusă de reclamantă împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 9 septembrie 2011). Față de dispozițiile art. 71 și art. 153 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și având în vedere obiectul contestației, Curtea a constatat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, secția de asigurări sociale. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. După cum rezultă din lucările dosarului, reclamanta C.V.M. a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea Deciziei nr. 3004/2010 emisă de C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. Constanța și a Deciziei nr. 2340/2001 emisă de I.N.E.R.C.M., precum și a deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.

Având în vedere obiectul contestației, Înalta Curte reține că, în soluționarea litigiului, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum corect a apreciat Curtea de Apel Constanța. Conform art. 71 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „(3). În urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și emite decizia medicală asupra capacității de muncă. (6). Decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., după caz. (7). Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și I.N.E.M.R.C.M. (8). Contestația prevăzută la alin. (6) se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. decizia emisă în soluționarea contestației se comunică în termen de 5 zile de la data soluționării. (9). Deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I. date în soluționarea contestațiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.” De asemenea, art. 153 alin. (1) lit. e) din aceeași lege prevede că „tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: e). deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I. date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă.” În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor citate, rezultă cu evidență că revine secției litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului competența de soluționare a cauzei, nefiind incidente normele de competență și dispozițiile de drept substanțial din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a atrage competența în primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel, în raport cu organul central al autorității publice pârâte. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.V.M. și pârâții C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. și I.N.E.R.C.M., în favoarea Tribunalului Constanța, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.