ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin cererea
formulată la data de 17 ianuarie 2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului
Constanța, secția a I-a civilă, asigurări sociale și litigii de muncă,
reclamanta C.V.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 3004/2010 emise de C.N.P.A.S.
– O.E.M.R.C.M. Constanța și a Deciziei nr. 2340/2001 emise de I.N.E.R.C.M.,
precum și a deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării
pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II
de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
Hotărârea
primei instanței aflate în conflict
Prin Sentința civilă nr.
2132 din 14 iunie 2012, Tribunalul Constanța, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a
Tribunalului Constanța, a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta
C.V.M., în contradictoriu cu pârâții C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M. și I.N.E.R.C.M.
în favoarea Curții de Apel Constanța.
Pentru
a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că d
ecizia
contestată de reclamantă este emisă de o autoritate publică centrală – I.N.E.M.R.C.M.
și, în raport de dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de
soluționare a cauzei revine
Curții de Apel Constanța.
Hotărârea celei de–a
doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă nr.
435/CA din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială
a Curții de Apel Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Constanța, secția de asigurări sociale, a constatat ivit
conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie o
contestație îndreptată împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 9
septembrie 2011, emisă de I.N.E.R.C.M., împotriva deciziei asupra capacității
de muncă din 26 octombrie 2010, emisă de Medicul expert al asigurărilor sociale
din cadrul C.N.P. – Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității
de muncă Constanța, precum și împotriva deciziei de respingere a contestației
(depusă de reclamantă împotriva deciziei asupra capacității de muncă din 9
septembrie 2011).
Față de dispozițiile art.
71 și art. 153 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice și având în vedere obiectul contestației, Curtea a constatat
că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului
Constanța, secția de asigurări sociale.
4.
Regulatorul de competență
Înalta
Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21
și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Constanța, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele
ce vor fi arătate în continuare.
După cum
rezultă din lucările dosarului, reclamanta
C.V.M. a solicitat prin cererea de chemare în
judecată anularea Deciziei nr. 3004/2010 emisă de C.N.P.A.S. – O.E.M.R.C.M.
Constanța și a Deciziei nr. 2340/2001 emisă de I.N.E.R.C.M., precum și a
deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării pârâtei la
emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de
invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
Având în
vedere obiectul contestației, Înalta Curte reține că, în soluționarea
litigiului, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, astfel cum corect a apreciat Curtea de Apel Constanța.
Conform art.
71 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
„(3). În
urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al
asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității
de muncă și emite decizia medicală asupra capacității de muncă.
(6).
Decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată, în termen de
30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații sau la
comisiile centrale de expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,
după caz.
(7).
Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de
expertiză medicală a capacității de muncă și I.N.E.M.R.C.M.
(8).
Contestația prevăzută la alin. (6) se soluționează în termen de 45 de zile de
la înregistrare. decizia emisă în soluționarea contestației se comunică în
termen de 5 zile de la data soluționării.
(9).
Deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de
expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I. date în soluționarea
contestațiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanțele
judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.”
De
asemenea, art. 153 alin. (1) lit. e) din aceeași lege prevede că „tribunalele
soluționează în primă instanță litigiile privind:
e).
deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de
expertiză medico-militară ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I. date în soluționarea
contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă.”
În raport cu obiectul
cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor citate, rezultă cu
evidență că revine secției litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului
competența de soluționare a cauzei, nefiind incidente normele de competență și
dispozițiile de drept substanțial din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
pentru a atrage competența în primă instanță a secției de contencios
administrativ a curții de apel, în raport cu organul central al autorității
publice pârâte.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a
cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția litigii
de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.V.M. și pârâții C.N.P.A.S.
– O.E.M.R.C.M. și I.N.E.R.C.M., în favoarea Tribunalului Constanța, secția litigii
de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 februarie 2013.