ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2013

HOTĂRÂRE
04.03.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10

decembrie 2007, R.A. a contestat în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de

Pensii Constanța Decizia de pensionare din 9 octombrie 2007.

Învestit cu

soluționarea acestei cereri, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin Sentința

nr. 147AS din 17 martie 2009, a respins acțiunea contestatorului, ca nefondată.

Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia civilă nr. 333/AS din 2 decembrie 2009 a respins recursul

declarat de contestatorul R.A. împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii precum și a Sentinței nr. 147AS din 17 martie 2009 a Tribunalului

Constanța reclamantul a formulat contestație în anulare.

Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia civilă nr. 42/AS din 15 februarie 2011 a admis excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța cu privire la contestația în

anulare împotriva sentinței Tribunalului Constanța; a disjuns această cerere și

a înaintat-o Tribunalului Constanța și a respins, ca nefondată, contestația în

anulare formulată împotriva deciziei pronunțate în recurs.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul R.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Învestită cu judecarea

recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 2 decembrie

2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 4 ianuarie 2013, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 4 martie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 decembrie

2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 3 decembrie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

Constată perimat

recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva Deciziei civile nr. 42 A din

15 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, de

minori și familie, muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 martie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Decizia civilă nr. 303/CA din 20 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 309/3
ÎCCJ 2013-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2014
Decizia nr. 4623/2014 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 300/CA din 02 octombrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
ÎCCJ 2011-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3717/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 325/ CA din 3 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2012-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2012
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 2832/36/2006 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 22 iunie 2006 contestatorul B.I. a formulat con
ÎCCJ 2012-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6632/2012
În cauză, s-a constatat că nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 472/AS din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel C
Sursă