ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2007, R.A. a contestat în contradictoriu cu pârâta Casa județeană de Pensii Constanța Decizia de pensionare din 9 octombrie 2007. Învestit cu soluționarea acestei cereri, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin Sentința nr. 147AS din 17 martie 2009, a respins acțiunea contestatorului, ca nefondată. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 333/AS din 2 decembrie 2009 a respins recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat. Împotriva acestei decizii precum și a Sentinței nr. 147AS din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanța reclamantul a formulat contestație în anulare.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 42/AS din 15 februarie 2011 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța cu privire la contestația în anulare împotriva sentinței Tribunalului Constanța; a disjuns această cerere și a înaintat-o Tribunalului Constanța și a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei pronunțate în recurs. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul R.A., criticând-o pentru nelegalitate. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la 4 ianuarie 2013, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 4 martie 2013. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 decembrie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 3 decembrie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva Deciziei civile nr. 42 A din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, de minori și familie, muncă și asigurări sociale. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2013. Procesat de GGC - AS