ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia de a-i recunoaște calitatea de luptător în Rezistența Anticomunistă din perioada dictaturii. Prin sentința nr. 460 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Suceava a respins ca prematur introdusă cererea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, calea de atac fiind soluționată de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 1429 din 06 noiembrie 2008, prin care s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 7842/86/2008. Prin sentința nr. 772 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei - în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Suceava a reținut, în esență următoarele: Potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Întrucât reclamantul a formulat acțiune împotriva Statului Român - prin Ministerul Finanțelor care este o autoritate centrală, Tribunalul a apreciat că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Suceava - secții comercială, contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care, în temeiul art. 158 din C. proc.

civ. a declinat competența de soluționare a cauze în favoarea acestei instanțe. La termenul de judecată din data de 29 iunie 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și i-a pus în vedere reclamantului G.I., să precizeze dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, având în vedere că această instituție a emis Decizia nr. 65/2003 pe care reclamantul a înțeles să o conteste. Pentru termenul de judecată din data de 25 septembrie 2009, reclamantul a precizat în memoriul depus că înțelege să se judece cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, acesta fiind citat în cauză în calitate de pârât.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 200 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, în contencios administrativ având ca obiect refuz acordare drepturi formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției București - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, a constatat că pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București, nu are calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din probele administrate de comisie, respectiv adresa CNSAS nr. P/1896/05/2006 și adresa nr. S/100284 din 25 iulie 2005 emisă de S.R.I., nu rezultă că sunt întrunite condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G.nr.

214/1999. Instanța de fond a precizat în considerentele sentinței că în raport de susținerile reclamantului formulate prin cererea adresată comisiei, în sensul că a fost privat de libertate în locuri de deținere și pentru efectuarea de cercetări, proba cu martori este inadmisibilă. S-a mai arătat că reclamantul nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. În motivele de recurs a susținut că se impunea administrarea probei cu martori pentru a dovedi că în perioada 1959 – 1989 împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive în sensul că în timpul delegațiilor de partid și de stat era luat de acasă sau de la locul de muncă și dus la organele de miliție.

A mai arătat că nu era luat în evidență atunci când era arestat abuziv. A precizat recurentul că a avut legături apropiate cu numitul O.D., care a fost condamnat politic și că împreună cu acesta a luptat contra comunismului. A depus la dosar sentința nr. 2/1982, o declarație extrajudiciară a numitului O.O., procesul verbal din 28 octombrie 1981. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, probele cauzei și legislația aplicabilă, reține: Situația de fapt Prin cererea nr. 742/2000 reclamantul G.I. a solicitat să i se acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Prin decizia nr. 65/2006, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a respins cererea acestuia cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive de natura celor reglementate în art. 2 și 3 din O.U.G.nr.

214/1999. Legislația aplicabilă O.U.G. nr. 214/1999 – art. 1 alin. (1)- Prin prezenta O.U.G.

se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 06 martie 1945 - 14 decembrie 1989 Art.3- Prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus : a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări ; b) internarea în spitale de psihiatrie ; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate ; e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice ; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrativ sau judecătorești, de la acea dată.

Din analiza legislației aplicabile în materia supusă controlului judiciar rezultă că pentru a se recunoaște unei persoane calitatea de luptător în rezistența anticomunistă se impune ca acesta fie să fi fost condamnat din motive politice, fie să fi fost supus unor măsuri administrative abuzive, din motive politice. Legiuitorul a explicat în mod limitativ în art. 3 al O.U.G. nr. 214/1999 care este întinderea noțiunii de măsuri administrative abuzive Reclamantul-recurent a susținut că în perioada 1959 – 1989, împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, în sensul că era privat de libertate de organele de miliție atunci când în zonă se aflau delegații de partid sau de stat. Din adresa din 9 februarie 2006 a C.N.S.A.S.

rezultă că verificarea documentelor referitoare la G.I. nu a condus la identificarea de documente care să ateste ca împotriva acestuia au fost luate măsuri administrative abuzive. Aceeași situație rezultă și din adresa din 25 iulie 2005 emisă de S.R.I. În ceea ce privește legătura reclamantului cu O.D., Înalta Curte reține că acesta a fost audiat ca martor în dosarul lui O., persoană cercetată pentru infracțiuni săvârșite din motive politice și de asemenea s-a efectuat la locuința sa o percheziție, tot în considerarea relației avute cu numitul O. Însă, aceste elemente nu se circumscriu noțiunii de privare de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări și nici aceleia de măsuri administrative abuzive.

În consecință, soluția pronunțată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă precum și sentința instanței de fond sunt temeinicie și legale, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 200 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.