ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Suceava, reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român - prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia de a-i recunoaște calitatea

de luptător în Rezistența Anticomunistă din perioada dictaturii.

Prin sentința nr. 460

din 10 aprilie 2008, Tribunalul Suceava a respins ca prematur introdusă cererea

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, calea de atac fiind soluționată de Curtea de Apel

Suceava prin decizia nr. 1429 din 06 noiembrie 2008, prin care s-a dispus admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței

de fond.

În rejudecare, cauza a

fost înregistrată sub nr. 7842/86/2008.

Prin sentința nr. 772

din 16 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei - în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a dispune astfel,

Tribunalul Suceava a reținut, în esență următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 1

C. proc. civ. Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în

materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor

centrale.

Întrucât reclamantul a

formulat acțiune împotriva Statului Român - prin Ministerul Finanțelor care este

o autoritate centrală, Tribunalul a apreciat că soluționarea cauzei este de competența

Curții de Apel Suceava - secții comercială, contencios administrativ și fiscal,

motiv pentru care, în temeiul art. 158 din C. proc. civ. a declinat competența de

soluționare a cauze în favoarea acestei instanțe.

La termenul de judecată

din data de 29 iunie 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București

și i-a pus în vedere reclamantului G.I., să precizeze dacă înțelege să se judece

în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității

de Luptător în Rezistența Anticomunistă, având în vedere că această instituție a

emis Decizia nr. 65/2003 pe care reclamantul a înțeles să o conteste.

Pentru termenul de judecată

din data de 25 septembrie 2009, reclamantul a precizat în memoriul depus că înțelege

să se judece cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător

în Rezistența Anticomunistă, acesta fiind citat în cauză în calitate de pârât.

Pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin sentința nr. 200

din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea, în contencios administrativ având ca obiect refuz

acordare drepturi formulată de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției București - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă, a constatat că pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice București, nu are calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că din probele administrate de comisie, respectiv

adresa CNSAS nr. P/1896/05/2006 și adresa nr. S/100284 din 25 iulie 2005 emisă de

S.R.I., nu rezultă că sunt întrunite condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G.nr.

214/1999.

Instanța de fond a precizat

în considerentele sentinței că în raport de susținerile reclamantului formulate

prin cererea adresată comisiei, în sensul că a fost privat de libertate în locuri

de deținere și pentru efectuarea de cercetări, proba cu martori este inadmisibilă.

S-a mai arătat că reclamantul

nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul.

În motivele de recurs

a susținut că se impunea administrarea probei cu martori pentru a dovedi că în perioada

1959 – 1989 împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive în sensul că

în timpul delegațiilor de partid și de stat era luat de acasă sau de la locul de

muncă și dus la organele de miliție.

A mai arătat că nu era

luat în evidență atunci când era arestat abuziv.

A precizat recurentul

că a avut legături apropiate cu numitul O.D., care a fost condamnat politic și că

împreună cu acesta a luptat contra comunismului.

A depus la dosar sentința

nr. 2/1982, o declarație extrajudiciară a numitului O.O., procesul verbal din 28

octombrie 1981.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, acțiunea reclamantului, probele cauzei și legislația aplicabilă,

reține:

Situația de fapt

Prin cererea nr. 742/2000

reclamantul G.I. a solicitat să i se acorde calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă.

Prin decizia nr. 65/2006,

Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a respins

cererea acestuia cu motivarea că din probele administrate nu rezultă că împotriva

sa au fost luate măsuri administrative abuzive de natura celor reglementate în

art. 2 și 3 din O.U.G.nr. 214/1999.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr. 214/1999 –

art. 1 alin. (1)-

Prin prezenta O.U.G. se recunoaște calitatea

de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni

săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative

abuzive în perioada 06 martie 1945 - 14 decembrie 1989

Art.3- Prin măsuri administrative abuzive se

înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte

organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2

alin. (1), în baza cărora s-a dispus

:

a)

privarea

de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări

;

b)

internarea

în spitale de psihiatrie

;

c)

stabilirea

de domiciliu obligatoriu;

d)

strămutarea

într-o altă localitate

;

e)

deportarea

în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice

;

f)

exmatricularea

din școli, licee și facultăți

g) încetarea

contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite

cu acte scrise, administrativ sau judecătorești, de la acea dată.

Din analiza

legislației aplicabile în materia supusă controlului judiciar rezultă că pentru

a se recunoaște unei persoane calitatea de luptător în rezistența anticomunistă

se impune ca acesta fie să fi fost condamnat din motive politice, fie să fi fost

supus unor măsuri administrative abuzive, din motive politice.

Legiuitorul

a explicat în mod limitativ în art. 3 al O.U.G. nr. 214/1999 care este întinderea

noțiunii de măsuri administrative abuzive

Reclamantul-recurent

a susținut că în perioada 1959 – 1989, împotriva sa au fost luate măsuri administrative

abuzive, în sensul că era privat de libertate de organele de miliție atunci când

în zonă se aflau delegații de partid sau de stat.

Din adresa

din 9 februarie 2006 a C.N.S.A.S. rezultă că verificarea documentelor referitoare

la G.I. nu a condus la identificarea de documente care să ateste ca împotriva acestuia

au fost luate măsuri administrative abuzive.

Aceeași situație

rezultă și din adresa din 25 iulie 2005 emisă de S.R.I.

În ceea ce

privește legătura reclamantului cu O.D., Înalta Curte reține că acesta a fost audiat

ca martor în dosarul lui O., persoană cercetată pentru infracțiuni săvârșite din

motive politice și de asemenea s-a efectuat la locuința sa o percheziție, tot în

considerarea relației avute cu numitul O.

Însă, aceste

elemente nu se circumscriu noțiunii de privare de libertate în locuri de deținere

sau pentru efectuarea de cercetări și nici aceleia de măsuri administrative abuzive.

În consecință,

soluția pronunțată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă precum și sentința instanței de fond sunt temeinicie și legale, astfel

că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.I. împotriva sentinței civile nr. 200 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 mai 2010.