ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3301/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3301/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de competență de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prima instanță
sesizată
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios
administrativ, reclamanții N.Z.M. și N.M. au solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Timiș, să
se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor acestora, să oblige
instanța Statul Român să recunoască public activitatea de genocid a regimului
comunist instaurat în România prin Guvernul Dr. Petru Groza la 6 martie 1945 și
totodată să oblige Statul Român la plata despăgubirilor cauzate pentru
suferințele fizice și psihice la care au fost supuși toți membrii familiei
acestora prin deportarea în Bărăgan și confiscarea tuturor bunurilor, precum și
pentru toate persecuțiile pe care le-au suportat după revenirea la domiciliu. Despăgubirile
au fost apreciate la suma de 1.000.000 Euro, cu titlu de daune pentru luarea
măsurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea și stabilirea
de domiciliu obligatoriu în baza Deciziei nr. 200/1951, precum și pentru
suferințele cauzate de această măsură administrativă nedreaptă.
La termenul de judecată
din data de 18 noiembrie 2008, prin încheierea nr. 964, cauza a fost scoasă de
pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ, fiind înaintată
Secției civile, cu motivarea că față de obiectul cererii și prin raportare la
prevederile art. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 8 și 10 din Legea nr.
554/2004, în speță nu sunt incidente dispoziții speciale care să reglementeze
competența instanței de contencios administrativ.
Prin sentința civilă
nr. 249/PI din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă, a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au invocat măsurile
administrative luate împotriva familiei acestora de către autorități în baza
Deciziei 200/1951. S-a mai reținut că prin O.U.G. nr. 214/1999 s-a instituit o
procedură administrativă obligatorie, după parcurgerea căreia persoana
nemulțumită putând ataca în instanța de contencios administrativ decizia sau
refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Avându-se în vedere
instanța instituită de lege pentru verificarea legalității și a temeiniciei
deciziei emise în aplicarea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 214/1999, s-a
apreciat că tot această instanță, respectiv cea de contencios administrativ, și
nu instanța civilă, este competentă să se pronunțe cu privire la încadrarea
antecesorilor reclamanților în categoria persoanelor ce au calitatea de
luptători în rezistența anticomunistă, a persoanelor condamnate pentru
infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor
măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - decembrie 1989.
Cum prin art. 4 din O.U.G.
nr. 214/1999 a fost înființată „Comisia pentru constatarea calității de
luptători în rezistența anticomunistă", care este un organism central al
administrației publice, rezultă că acțiunea în contencios administrativ
prevăzută la art. 6 din acest act normativ, este de competența Curților de
apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
A doua instanță învestită.
Ivirea conflictului negativ de competență
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția contencios
administrativ și fiscal, instanța dispunând citarea reclamanților cu mențiunea
de a preciza dacă obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea calității de
luptător în rezistența anticomunistă conform O.U.G. nr. 214/1999, iar prin
încheierea pronunțată la 15 iunie 2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei
pentru neconformarea reclamanților față de dispozițiile instanței.
Cauza a fost repusă pe
rol la data de 15 februarie 2010, la cererea reclamanților, care au indicat
expres că temeiul de drept al acțiunii promovate îl reprezintă Legea nr.
221/2009.
Prin sentința civilă
nr. 81 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă. S-a constatat ivit conflictul
negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru
pronunțarea unui regulator de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin Legea nr. 221/2009 competența de soluționare
a acțiunilor în justiție pentru constatarea caracterului politic al
condamnărilor sau al altor măsuri administrative din perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989 a fost stabilită în sarcina instanțelor civile, respectiv în
sarcina secției civile a tribunalului în circumscripția căruia domiciliază
partea interesată, conform art. 4 alin. (4) din acest act normativ.
Soluția dată de
Înalta Curte în pronunțarea regulatorului de competență
Legal sesizată cu
soluționarea conflictului de competență astfel ivit, în condițiile art. 22
alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a
cauzei de față în favoarea Secției civile a Tribunalului Timiș, în considerarea
celor în continuare arătate.
Astfel cum corect a reținut
și cea de-a doua instanță învestită cu soluționarea cererii de chemare în
judecată de față și după cum, expres, au precizat și reclamanții, temeiul de
drept al acțiunii promovate îl reprezintă prevederile Legii nr. 221/2009,
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate
acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 4 alin.
(4) din acest act normativ competența acțiunilor în justiție pentru constatarea
caracterului politic al condamnărilor sau al altor măsuri administrative din
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a fost stabilită în sarcina instanțelor civile, respectiv a Secției civile a tribunalului în circumscripția căruia
domiciliază persoana interesată.
Raportat la conținutul explicit
al normei legale sus-arătate și față de obiectul acțiunii reclamanților, Înalta
Curte reține că nu subzistă argumentele de interpretare invocată de prima
instanță sesizată, care, din oficiu, și-a invocat necompetența materială.
Totodată, referirile la
spiritul deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri
în interesul legii nu sunt relevante, acestea nefiind incidente în cauză.
Așa fiind,
stabilindu-se că în temeiul actului normativ sus-arătat îi aparține secției
civile a Tribunalului Timiș competența să soluționeze prezenta cauză, se va
trimite acestei instanțe, dosarul, spre judecarea acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe N.Z.M., N.M. și pe Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
și D.G.F.P. Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie
2010.