ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4843/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins sesizarea privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit la Tribunalul Suceava, între completul specializat în soluționarea cauzelor comerciale contencios administrativ, conflict ivit în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect „pretenții”, respectiv obligarea pârâtului la plata unei sume rezultate din rezilierea amiabilă a unui contract de concesiune servicii publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că dacă de „lege lata” nu există conflict între două secții ale aceleiași instanțe, cu atât mai puțin există între completurile aceluiași secții, astfel încât există posibilitatea stabilirii în cadrul secției a unui principiu reglator, care să pornească de la realitatea că dreptul comercial este o ramură a dreptului privat, iar dreptul administrativ, o ramură a dreptului public. Astfel fiind, instanța a apreciat că în speța de față completul de contencios administrativ ar trebui să soluționeze litigiul, însă indiferent care dintre completurile ar soluționa pricina, problema anulării hotărâri pentru necompetență nu se poate pune în raport de dispozițiile Cărții I a C. proc.

civ., și a art. 159 ale aceluiași Cod. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local F., prin Primarul Municipiului F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se întemeiază în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii pe motiv că în mod greșit a fost respinsă sesizarea formulată de Tribunalul Suceava. Se arată că în cauză instanța competentă pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două complete specializate ale secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalul Suceava, respectiv Curtea de Apel Suceava, deși a opinat asupra competenței materiale a respins sesizarea și a lăsat nesoluționat acest conflict negativ de competență.

Analizând recursul declarat Curtea îl apreciază ca inadmisibil pentru următoarele considerente. Sentința civilă nr. 4 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu este o hotărâre prin care s-a hotărât asupra instanței competente admisibil a fi contestată conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Aceasta deoarece instanța ierarhic superioară competentă prin respingerea sesizării nu a rezolvat conflictul de competență ci a respins sesizarea. În cauză s-a apreciat în mod corect că în raport de dispozițiile legale în vigoare nu poate exista un conflict de competență între completele specializate din cadrul unei secții a Tribunalului Suceava, iar sesizarea a fost respinsă. În raport de soluția pronunțată prin care nu s-a hotărât care complet este competent deși s-a opinat în sensul că în cauză competența ar aparține completului de contencios administrativ, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22 C. proc.

civ. și în consecință hotărârea recurată nu poate forma obiectul unui recurs în raport de dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și 317 alin. (1) C. proc. civ. va aprecia recursul ca inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local F. prin Primăria Municipiului F. împotriva sentinței nr. 4 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.