ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4843/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins

sesizarea privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit la Tribunalul

Suceava, între completul specializat în soluționarea cauzelor comerciale contencios

administrativ, conflict ivit în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect

„pretenții”, respectiv obligarea pârâtului la plata unei sume rezultate din rezilierea

amiabilă a unui contract de concesiune servicii publice.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut faptul că dacă de „lege lata” nu există conflict între

două secții ale aceleiași instanțe, cu atât mai puțin există între completurile

aceluiași secții, astfel încât există posibilitatea stabilirii în cadrul secției

a unui principiu reglator, care să pornească de la realitatea că dreptul comercial

este o ramură a dreptului privat, iar dreptul administrativ, o ramură a dreptului

public.

Astfel fiind, instanța

a apreciat că în speța de față completul de contencios administrativ ar trebui să

soluționeze litigiul, însă indiferent care dintre completurile ar soluționa pricina,

problema anulării hotărâri pentru necompetență nu se poate pune în raport de dispozițiile

Cărții I a C. proc. civ., și a art. 159 ale aceluiași Cod.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Consiliul Local F., prin Primarul Municipiului F., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

întemeiază în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a legii pe motiv că în mod greșit a fost respinsă sesizarea formulată de Tribunalul

Suceava.

Se arată că în cauză instanța

competentă pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele

două complete specializate ale secției comerciale și de contencios administrativ

și fiscal a Tribunalul Suceava, respectiv Curtea de Apel Suceava, deși a opinat

asupra competenței materiale a respins sesizarea și a lăsat nesoluționat acest conflict

negativ de competență.

Analizând recursul declarat

Curtea îl apreciază ca inadmisibil pentru următoarele considerente.

Sentința civilă nr. 4

din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava nu este o hotărâre prin

care s-a hotărât asupra instanței competente admisibil a fi contestată conform

art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Aceasta deoarece instanța

ierarhic superioară competentă prin respingerea sesizării nu a rezolvat conflictul

de competență ci a respins sesizarea. În cauză s-a apreciat în mod corect că în

raport de dispozițiile legale în vigoare nu poate exista un conflict de competență

între completele specializate din cadrul unei secții a Tribunalului Suceava, iar

sesizarea a fost respinsă.

În raport de soluția pronunțată

prin care nu s-a hotărât care complet este competent deși s-a opinat în sensul că

în cauză competența ar aparține completului de contencios administrativ, în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22 C. proc. civ. și în consecință

hotărârea recurată nu poate forma obiectul unui recurs în raport de dispozițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și 317 alin. (1) C. proc. civ. va aprecia

recursul ca inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local F. prin Primăria Municipiului F. împotriva sentinței nr. 4 din

18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.