ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani sub Dosar nr. 7724/2787/2009, contestatoarea U.A.T. U., în contradictoriu cu intimatul S.E.A.C.I.D., a solicitat instanței anularea tuturor formelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 685/2009 al B.E.J. O.P. și suspendarea formelor de executare până la soluționarea contestației. Contestatoarea a invocat nelegalitatea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 21/CA/2009 a Tribunalului Brașov, privind ordonanța de plată. Prin întâmpinarea depusă la 12 octombrie 2009, pârâta S.E.A.C.I.D.

a ridicat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Petroșani, față de încheierea irevocabilă de încuviințare a executării silite pronunțate de Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ la 20 august 2009 și față de prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 2 alin (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, solicitând declinarea competenței către Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 5474/2009 a Judecătoriei Petroșani s-a admis excepția lipsei competenței materiale a instanței și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă 21/CA din 13 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ, iar, potrivit art. 2 alin (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare. Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 9377/62/AF/2009 la data de 04 decembrie 2009, iar la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2010 contestatoarea a învederat instanței că renunță la contestația la titlu și menține contestația la formele de executare și a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov.

La 14 ianuarie 2010, contestatoarea U.A.T. U. a depus cerere prin care a renunțat la capătul de cerere privind contestația la titlu și a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Petroșani, în temeiul art. 373¹ alin. (1) coroborat cu art. 400 alin. (1) și art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 117/CA din 27 ianuarie 2010, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Petroșani, iar față de prevederile art. 20 alin. (2), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brașov și Judecătoria Petroșani și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

În motivarea acestei hotărâri, s-a apreciat că, având în vedere obiectul acțiunii, și anume contestația la executare promovată de debitor, față de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și prin prisma Deciziei nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc. civ. s-a stabilit că soluționarea în primă instanță a contestației formulate împotriva executării silite propriu zise și a contestației ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. care arată că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea ,în afara cazurilor în care legea dispune altfel„, nefiind incidentă competența specială a instanței de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei Petroșani. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal SC S.E.A.C.I.D. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ. A arătat recurenta că, pe calea încheierii irevocabile din data de 20 august 2009, Tribunalul Brașov a încuviințat executarea silită a societății comerciale, încredințând executorului judecătoresc O.P.

dreptul de a realiza toate actele de executare necesare. Subsecvent acestei încheieri, executorul judecătoresc a depus la dosarul de executare (format la Tribunalul Brașov) copia tuturor actelor de executare realizate. Pe calea încheierii recurate, aceeași instanță, nu doar că lipsește de efecte încheierea de încuviințare a executării silite ci și acreditează ideea că aceasta ar fi nelegală.

A accepta, ad absurdum, că instanța Tribunalului Brașov, strict întemeiat pe opinia divergentă a unui magistrat, poate lipsi de efecte o hotărâre irevocabilă a aceleiași instanțe, fără ca acest veritabil control judiciar să fie efectuat înăuntrul sistemului căilor de atac, ar reprezenta o suprimare a principiilor fundamentale ale sistemului judiciar românesc (art. 17 din cadrul Legii nr. 304/2004 „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale"). Prin decizia civilă nr. 291/R din 9 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul ca neîntemeiat, reținând că în mod corect a admis Tribunalul Brașov excepția necompetenței materiale declinând cauza către Judecătoria Petroșani, întrucât fiind vorba de o contestație la executare, competența de soluționare a acțiunii este clar reglementată.

În consecință, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) din C. proc. civ., cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Înalta Curte, examinând obiectul litigiului, în raport de precizarea cererii din data de 14 ianuarie 2010, constată că acesta vizează numai executarea propriu-zisă, renunțându-se expres la contestația la titlu. Tribunalul Brașov a avut în vedere, la pronunțarea soluției, precizarea contestației, ținând seama de principiul disponibilității, care constă în dreptul reclamantei de a fixa prin cererea sa limitele și obiectul cererii adresate instanței, ceea ce implică dreptul părții de a renunța la cerere în totalitate sau la un petit al acesteia.

Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., toate contestațiile care privesc executarea însăși se îndreaptă la instanța care execută hotărârea. Instanța care execută hotărârea este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, așa cum rezultă din prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. În materia hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ se aplică dispozițiile dreptului comun, instanța de contencios administrativ fiind instanță de executare numai în cazurile reglementate de art. 25 din Legea nr. 554/2004. Așadar, competența de soluționare a contestației la executare formulate și precizate de Orașul U. aparține Judecătoriei Petroșani.

În consecință, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, formulate de Unitatea Administrativă Teritorială U., la Judecătoria U.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială U. în contradictoriu cu pârâtul S.E.A.C.I.D. în favoarea Judecătoriei Petroșani. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.