ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2010

HOTĂRÂRE
15.10.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe

rolul Judecătoriei Petroșani sub Dosar nr. 7724/2787/2009, contestatoarea U.A.T.

U., în contradictoriu cu intimatul S.E.A.C.I.D., a solicitat instanței anularea

tuturor formelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 685/2009 al B.E.J.

O.P. și suspendarea formelor de executare până la soluționarea contestației. Contestatoarea

a invocat nelegalitatea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 21/CA/2009

a Tribunalului Brașov, privind ordonanța de plată.

Prin întâmpinarea depusă

la 12 octombrie 2009, pârâta S.E.A.C.I.D. a ridicat excepția necompetenței materiale

a Judecătoriei Petroșani, față de încheierea irevocabilă de încuviințare a executării

silite pronunțate de Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ

la 20 august 2009 și față de prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat

la art. 2 alin (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, solicitând declinarea competenței

către Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 5474/2009 a Judecătoriei Petroșani s-a admis excepția lipsei competenței materiale

a instanței și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Tribunalului Brașov. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că titlul

executoriu este reprezentat de sentința civilă 21/CA din 13 ianuarie 2007 a Tribunalului

Brașov, secția comercială și contencios administrativ, iar, potrivit art. 2 alin

(1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004

instanța de executare

este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Sentința

a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Cauza s-a înregistrat

pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 9377/62/AF/2009 la data de 04 decembrie 2009,

iar la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2010 contestatoarea a învederat

instanței că renunță la contestația la titlu și menține contestația la formele de

executare și a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov.

La 14 ianuarie 2010, contestatoarea

U.A.T. U. a depus cerere prin care a renunțat la capătul de cerere privind contestația

la titlu și a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei

Petroșani, în temeiul art. 373¹ alin. (1) coroborat cu art. 400 alin. (1) și

art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 117/CA din 27 ianuarie 2010, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ a admis excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov

și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Petroșani, iar

față de prevederile art. 20 alin. (2), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brașov și

Judecătoria Petroșani și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru regulator de competență.

În motivarea acestei hotărâri,

s-a apreciat că, având în vedere obiectul acțiunii, și anume contestația la executare

promovată de debitor, față de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și prin

prisma Deciziei nr.

XV

din

5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite,

prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea

dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc. civ. s-a stabilit că soluționarea în primă

instanță a contestației formulate împotriva executării silite propriu zise și a

contestației ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului

executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei, față de

dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care arată că „instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea ,în afara cazurilor

în care legea dispune altfel„, nefiind incidentă competența specială a instanței

de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei

Petroșani.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen legal SC S.E.A.C.I.D. SRL criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ.

A arătat recurenta că,

pe calea încheierii irevocabile din data de 20 august 2009, Tribunalul Brașov a

încuviințat executarea silită a societății comerciale, încredințând executorului

judecătoresc O.P. dreptul de a realiza toate actele de executare necesare. Subsecvent

acestei încheieri, executorul judecătoresc a depus la dosarul de executare (format

la Tribunalul Brașov) copia tuturor actelor de executare realizate.

Pe calea încheierii recurate,

aceeași instanță, nu doar că lipsește de efecte încheierea de încuviințare a executării

silite ci și acreditează ideea că aceasta ar fi nelegală. A accepta, ad absurdum,

că instanța Tribunalului Brașov, strict întemeiat pe opinia divergentă a unui magistrat,

poate lipsi de efecte o hotărâre irevocabilă a aceleiași instanțe, fără ca acest

veritabil control judiciar să fie efectuat înăuntrul sistemului căilor de atac,

ar reprezenta o suprimare a principiilor fundamentale ale sistemului judiciar românesc

(art. 17 din cadrul Legii nr. 304/2004 „Hotărârile judecătorești pot fi desființate

sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor

legale").

Prin decizia civilă

nr. 291/R din 9 aprilie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul ca neîntemeiat, reținând că în mod corect a admis

Tribunalul Brașov excepția necompetenței materiale declinând cauza către Judecătoria

Petroșani, întrucât fiind vorba de o contestație la executare, competența de soluționare

a acțiunii este clar reglementată.

În consecință, în temeiul

art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) din C. proc. civ., cauza a fost înaintată

la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, examinând

obiectul litigiului, în raport de precizarea cererii din data de 14 ianuarie 2010,

constată că acesta vizează numai executarea propriu-zisă, renunțându-se expres la

contestația la titlu.

Tribunalul Brașov a avut

în vedere, la pronunțarea soluției, precizarea contestației, ținând seama de principiul

disponibilității, care constă în dreptul reclamantei de a fixa prin cererea sa limitele

și obiectul cererii adresate instanței, ceea ce implică dreptul părții de a renunța

la cerere în totalitate sau la un petit al acesteia.

Potrivit art. 400

alin. (2) C. proc. civ., toate contestațiile care privesc executarea însăși se îndreaptă

la instanța care execută hotărârea.

Instanța care execută

hotărârea este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel, așa cum rezultă din prevederile art. 373

alin. (2) C. proc. civ.

În materia hotărârii pronunțate

de instanța de contencios administrativ se aplică dispozițiile dreptului comun,

instanța de contencios administrativ fiind instanță de executare numai în cazurile

reglementate de art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, competența de

soluționare a contestației la executare formulate și precizate de Orașul U. aparține

Judecătoriei Petroșani.

În consecință, în baza

art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a contestației

la executare, formulate de Unitatea Administrativă Teritorială U., la Judecătoria

U.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3091/2008
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 31 martie 2008, SC P.A.I. SRL Botoșani a formulat, în contradictoriu cu SC L.P.P.M. SRL Ploiești, o contestație la exec
ÎCCJ 2010-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1738/2010
Asupra conflictului negativ de competența de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea formulată de executorul judecătoresc I.V.P., din circumscripția Judec
ÎCCJ 2014-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3328/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 4 august 2014, Biroul executorului judecătoresc S.L.M., urmare cererii creditoarei S.I.F.M. SA, a solicitat încuviințarea execută
ÎCCJ 2010-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3663/2010
, invocând în drept dispozițiile C. proc. fisc., Legea nr. 554/2004, C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 571/2003, O.U.G. nr. 117/2006, Legea nr. 143/1999, Tratatul CE. 3. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția comercială, de contencios admini
ÎCCJ 2010-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 50 din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 9622/197/2006 al Curții de Apel București s-a respins excepția tardivității
Sursă