ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4278/2008

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 25.01.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 1162/197/2007, s-a respins cererea de suspendare a executării silite începută în temeiul titlului executoriu ce a stat la baza Dosarului fiscal nr. 717 din 13 august 2007, formulată de contestatoarea SC A.G. SRL.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, cauza în recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă care, prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2008, a dispus transpunerea cauzei la secția comercială și de contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe, apreciind că natura juridică a litigiului dedus judecății este fiscală și invocând, în acest sens, Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție „pronunțată într-un recurs în interesul legii referitor la respectarea principiului specializării în judecarea contestațiilor la executare și a contestațiilor la titlu". Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 339/RC din 25 aprilie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 25 ianuarie 2008 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ. raportat la art. 10 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art. 3 pct. 3 din același cod, care stabilesc competența curții de apel ca instanță de recurs. Curtea de Apel Brașov, prin Decizia 484/R din 22 iulie 2008, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, reținând că natura litigiului este una civilă iar competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei, care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite, anume art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ. , aceeași concluzie desprinzându-se, arată instanța de judecată, și din analiza dispozițiilor speciale ale art. 172 alin. (4) C. proc.

fisc.; în acest sens, curtea de apel invocă Deciziile nr. 14 și 15 din anul 2007 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Înalta Curte va stabili că Tribunalul Brașov, secția civilă, este competent să soluționeze recursul formulat de SC A.G. SRL împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov. Obiectul cererii cu care reclamanta SC A.G. SRL a investit judecătoria Brașov vizează anularea titlului executoriu nr. 717/2007, a somației nr. 8/50/2/2007/1238, desființarea procesului verbal de sechestru asigurător nr. 721/2007 emise de A.F.P.

a comunei Feldioara. De asemenea se solicită suspendarea executării silite care a început prin emiterea somației din data de 13 august 207 în temeiul dispozițiilor art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. Judecătoria Brașov respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de reclamantă, a actelor administrative fiscale indicate în petitul acțiunii, care constituie titluri executorii potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. fisc.

Așa fiind, este corectă soluția Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, motivată pe prevederile art. 172 alin. (1) din același cod, potrivit cu care „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului Cod de către organele de executare…”, instanța competentă să soluționeze contestația propriu-zisă cât și cererea de suspendare fiind, potrivit alin. al 4-lea al aceluiași text, interpretat prin Decizia nr. 14/2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea”. De altfel Dosarul nr. 11624/97/2007 ce are ca obiect contestația la executare împotriva acelorași acte de executare silită se afla pe rolul Judecătoriei Brașov.

Natura litigiului este una civilă, iar competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite iar recursul formulat împotriva încheierii de respingere a suspendării revine în competența tribunalului ca instanță civilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a recursului formulat împotriva Încheierii pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite pronunțate în baza unui titlu executoriu emis de pârâta A.N.A.F. – A.F.P. Comunei Feldioara, în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de SC A.G. SRL împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 1624/197/2007, în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.