ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4278/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din Camera de Consiliu din data de 25.01.2008

pronunțată de Judecătoria Brașov în

Dosarul nr. 1162/197/2007, s-a respins cererea de suspendare a executării

silite începută în temeiul titlului executoriu ce a stat la baza Dosarului

fiscal nr. 717 din 13 august 2007, formulată de contestatoarea SC A.G. SRL.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, cauza

în recurs fiind înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția civilă

care, prin încheierea de ședință din

data de 26 martie 2008, a dispus transpunerea cauzei la secția comercială și de

contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe, apreciind că natura

juridică a litigiului dedus judecății este fiscală și invocând, în acest sens,

Decizia nr. 15 din 05 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție

„pronunțată într-un recurs în interesul legii referitor la respectarea

principiului specializării în judecarea contestațiilor la executare și a

contestațiilor la titlu".

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

prin Decizia nr. 339/RC din 25 aprilie 2008 a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a

recursului declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 25

ianuarie 2008 a Judecătoriei Brașov

în favoarea

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal,

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. d) C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (2)

din legea

contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art. 3 pct.

3 din același cod, care stabilesc competența curții de apel ca instanță de

recurs.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia 484/R din 22 iulie

2008, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a

declinat competența de

soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă,

reținând că natura litigiului este una civilă iar competența de soluționare

revine în primă instanță

judecătoriei, care

judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în

materia executării

silite, anume art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

, aceeași concluzie desprinzându-se, arată

instanța

de judecată, și din analiza dispozițiilor speciale ale art. 172

alin. (4) C. proc. fisc.; în acest sens, curtea

de apel

invocă Deciziile nr. 14 și 15 din anul 2007 pronunțate de înalta

Curte de Casație și Justiție în recursul în

interesul legii.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență,

dosarul

a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios,

administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Înalta

Curte va stabili că Tribunalul Brașov, secția civilă, este competent să soluționeze

recursul formulat de SC A.G. SRL împotriva încheierii de ședință din 25

ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov.

Obiectul

cererii cu care reclamanta SC A.G. SRL a investit judecătoria Brașov vizează

anularea titlului executoriu nr. 717/2007, a somației nr. 8/50/2/2007/1238,

desființarea procesului verbal de sechestru asigurător nr. 721/2007 emise de A.F.P.

a comunei Feldioara. De asemenea se solicită suspendarea executării silite care

a început prin emiterea somației din data de 13 august 207 în temeiul

dispozițiilor art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.

Judecătoria

Brașov respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de

reclamantă, a actelor administrative fiscale indicate în petitul acțiunii, care

constituie titluri executorii potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. fisc.

Așa

fiind, este corectă soluția Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, motivată pe prevederile art. 172 alin. (1) din același

cod, potrivit cu care „persoanele interesate pot face contestație împotriva

oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului Cod de

către organele de executare…”, instanța competentă să soluționeze contestația

propriu-zisă cât și cererea de suspendare fiind, potrivit alin. al 4-lea al

aceluiași text, interpretat prin Decizia nr. 14/2007 pronunțată de secțiile unite

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, „Judecătoria în circumscripția căreia

se face executarea”.

De

altfel Dosarul nr. 11624/97/2007 ce are ca obiect contestația la executare

împotriva acelorași acte de executare silită se afla pe rolul Judecătoriei

Brașov.

Natura

litigiului este una civilă, iar competența de soluționare revine în primă

instanță judecătoriei care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în

materia executării silite iar recursul formulat împotriva încheierii de

respingere a suspendării revine în competența tribunalului ca instanță civilă.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a recursului formulat împotriva Încheierii

pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins cererea de suspendare a

executării silite pronunțate în baza unui titlu executoriu emis de pârâta A.N.A.F.

– A.F.P. Comunei Feldioara, în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a recursului declarat de

SC A.G.

SRL împotriva

încheierii de ședință din 25 ianuarie 2008, pronunțată de

Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 1624/197/2007, în favoarea Tribunalului

Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2008.