ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov reclamanta SC S.U.D.V. Brașov SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Brașov, anularea actelor administrativ fiscale, respectiv procesul - verbal din 23 aprilie 2007, de constatare a insolvenței emis de A.N.A.F. – D.G.F.P.B. – A.F.P.M.B. – S.C.E.S.P., precum și anularea Deciziei nr. 12 din 19 iunie 2007 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P.B. În motivare reclamantul a arătat, în esență, că procesul - verbal este netemeinic și nelegal, iar decizia a fost emisă de un organ fiscal necompetent. Reclamantul a susținut că stabilirea situației de insolvabilitate este rezultatul luării în considerare a obligațiilor bugetare contestate.

Pârâta A.F.P.B. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, de nulitate, prematuritate, inadmisibilitate și de inopozabilitate a procesului - verbal 14 august 2006 și a Deciziei nr. 54406 din 22 decembrie 2006, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința nr. 130/F/CA/2007 din 10 octombrie 2007 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov și a fost declinată competența de soluționare, a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre Instanța de Fond a reținut faptul că procesul - verbal de constatare a insolvabilității are natura juridică a unui act administrativ fiscal prin care s-a constatat o stare de fapt, aceea că debitorul nu mai este solvabil având în vedere pe de o parte datoriile pe care acesta le are la organul fiscal, iar pe de altă parte, bunurile sau valorile cu care ar putea acoperi aceste datorii. Prin acest proces - verbal nu s-au stabilit sumele datorate de debitor, ci doar o stare de fapt. Sumele menționate în acest proces - verbal contestat au fost stabilite prin act administrativ fiscal distinct, respectiv prin Decizia nr. 54406 din 21 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P.B.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.U.D.V. SA Brașov. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se că: 1) prin invocarea din oficiu și prin admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. astfel că este atrasă nulitatea absolută a hotărârii pronunțate la 10 octombrie 2007; 2) este nerelevantă referirea la dispozițiile art. 179 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. precum și clasificarea actelor administrativ fiscale din perspectiva pct. 52 din O.M.F. nr. 519/2005 emis în aplicarea O.G.

nr. 92/2003 deoarece aceste norme privesc și reglementează competența de soluționare a contestațiilor formulate pe calea administrativă de atac și nu competența de soluționare a acțiunilor întemeiate pe Legea nr. 554/2004; 3) în mod greșit nu s-a făcut aplicarea tezei a II-a din art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu s-a stabilit competența Curții de Apel în condițiile în care, în speță, organul fiscal emitent face parte din structura M.F.P. – A.N.A.F., iar prin contestarea procesului - verbal de constatare a insolvabilității a fost contestat implicit și volumul valoric al obligațiilor fiscale la care organul emitent s-a raportat pentru a-și justifica actul. Examinând cauza prin prisma criticilor expuse mai înainte, dar și în virtutea art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea ori modificarea sentinței recurate. Argumentația opusă de către recurentă considerentelor de fapt și de drept corect avute în vedere la pronunțarea soluției de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, va fi înlăturată pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Dat fiind că potrivit art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială este de ordine publică, judecătorii fondului au procedat în conformitate cu dispozițiile procedurale cuprinse în art. 137 și în art. 158 din același cod, invocând din oficiu excepția în discuție și pronunțându-se asupra ei numai după ce a fost pusă în dezbaterea părților prezente (încheierea de ședință din 1 octombrie 2007). Din economia textului art. 158 C. proc.

civ. rezultă în mod evident că, înainte de toate, Instanța de Judecată este obligată a stabili Instanța competentă atunci când se pune în discuție competența de soluționare a pricinii. În consecință critica privitoare la încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. va fi înlăturată ca neîntemeiată. În analiza aspectelor rezumate la pct. 2 al motivelor de recurs Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov este fundamentată pe prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și nu așa cum indică recurenta pe O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.(art. 79 devenit art. 209) și pe art. 52 din O.M.F. nr. 519/2005, indicate în apărările făcute atât la fond cât și în recurs de către autoritatea pârâtă.

Obiectul cauzei deduse judecății în contencios administrativ vizează anularea procesului - verbal de constatare a insolvabilității din 23 aprilie 2007 emis de D.G.F.P. Brașov, A.F.P.M.B. și a Deciziei nr. 12 din 19 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Brașov în soluționarea contestației formulate de reclamanta SC S.U.D.V. SA împotriva celui dintâi act administrativ - fiscal menționat. Așa cum rezultă din însăși denumirea acestuia, prin procesul - verbal de constatare a insolvabilității nu s-au stabilit sumele datorate de debitor (reclamanta) ci s-a constatat că societatea comercială în discuție nu mai este solvabilă, având în vedere datoriile pe care le are la organul fiscal și bunurile/ valorile cu care ar putea acoperi aceste datorii.

Faptul că organul emitent al celor două acte contestate se regăsește în structura M.F.P. - A.N.A.F., care este o autoritate publică centrală, nu poate conduce la asimilarea D.G.F.P. unei autorități de nivel central, așa încât raționamentul dezvoltat în motivul 3 de recurs nu poate fi primit. În contextul prezentat, se constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea n. 554/2004, competența soluționării litigiului revenind tribunalului întrucât sunt contestate acte administrativ - fiscale emise de o autoritate publică județeană și care nu îndeplinesc criteriul valoric prevăzut în teza a II-a a aceluiași articol de lege pentru a atrage competența Curții de Apel. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.U.D.V. Brașov SA împotriva sentinței nr. 130/F/CA/2007 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.