ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 472/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Brașov reclamanta SC S.U.D.V. Brașov SA a solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.F.P. Brașov, anularea actelor administrativ fiscale,

respectiv procesul - verbal din 23 aprilie 2007, de constatare a insolvenței emis de A.N.A.F. – D.G.F.P.B. – A.F.P.M.B. – S.C.E.S.P., precum și anularea

Deciziei nr. 12 din 19 iunie 2007 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P.B.

În motivare

reclamantul a arătat, în esență, că procesul - verbal este netemeinic și

nelegal, iar decizia a fost emisă de un organ fiscal necompetent.

Reclamantul a

susținut că stabilirea situației de insolvabilitate este rezultatul luării în

considerare a obligațiilor bugetare contestate.

Pârâta A.F.P.B. a depus la dosar

întâmpinare prin care a invocat excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate, de nulitate, prematuritate, inadmisibilitate și de

inopozabilitate a procesului - verbal 14 august 2006 și a Deciziei nr. 54406

din 22 decembrie 2006, excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința nr.

130/F/CA/2007 din 10 octombrie 2007 a fost admisă excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Brașov și a fost declinată competența de

soluționare, a cauzei în favoarea

Tribunalului

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru

a pronunța această hotărâre Instanța de Fond a reținut faptul că procesul - verbal

de constatare a insolvabilității are natura

juridică

a unui act administrativ fiscal prin care s-a constatat o stare de fapt, aceea

că debitorul nu mai este solvabil având în vedere pe de o

parte

datoriile pe care acesta le are la organul fiscal, iar pe de altă

parte, bunurile sau valorile cu care ar putea

acoperi aceste datorii.

Prin acest

proces - verbal nu s-au stabilit sumele datorate de debitor, ci doar o stare de

fapt. Sumele menționate în acest proces - verbal contestat au fost stabilite

prin act administrativ fiscal distinct, respectiv prin Decizia nr. 54406 din 21

decembrie 2006 emisă de D.G.F.P.B.

În termen

legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.U.D.V. SA

Brașov.

Cererea de

recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 și

pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se că:

1) prin

invocarea din oficiu și prin admiterea excepției necompetenței materiale a Curții

de Apel au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. astfel

că este atrasă nulitatea absolută a hotărârii pronunțate la 10 octombrie 2007;

2) este

nerelevantă referirea la dispozițiile art. 179 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc. precum și clasificarea actelor administrativ fiscale din perspectiva pct.

52 din O.M.F. nr. 519/2005 emis în aplicarea O.G. nr. 92/2003 deoarece aceste

norme privesc și reglementează competența de soluționare a contestațiilor

formulate pe calea administrativă de atac și nu competența de soluționare a

acțiunilor întemeiate pe Legea nr. 554/2004;

3) în mod greșit

nu s-a făcut aplicarea tezei a II-a din art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și nu s-a stabilit competența Curții de Apel în condițiile în care, în speță,

organul fiscal emitent face parte din structura M.F.P. – A.N.A.F., iar prin

contestarea procesului - verbal de constatare a insolvabilității a fost

contestat implicit și volumul valoric al obligațiilor fiscale la care organul

emitent s-a raportat pentru a-și justifica actul.

Examinând cauza

prin prisma criticilor expuse mai înainte, dar și în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea ori modificarea sentinței recurate.

Argumentația

opusă de către recurentă considerentelor de fapt și de drept corect avute în

vedere la pronunțarea soluției de declinare a competenței în favoarea

Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, va fi

înlăturată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Dat fiind că

potrivit art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială este de

ordine publică, judecătorii fondului au procedat în conformitate cu

dispozițiile procedurale cuprinse în art. 137 și în art. 158 din același cod,

invocând din oficiu excepția în discuție și pronunțându-se asupra ei numai după

ce a fost pusă în dezbaterea părților prezente (încheierea de ședință din 1

octombrie 2007).

Din economia

textului art. 158 C. proc. civ. rezultă în mod evident că, înainte de toate, Instanța

de Judecată este obligată a stabili Instanța competentă atunci când se pune în

discuție competența de soluționare a pricinii.

În consecință

critica privitoare la încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. va fi

înlăturată ca neîntemeiată.

În analiza

aspectelor rezumate la pct. 2 al motivelor de recurs Înalta Curte constată că

soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov este fundamentată pe prevederile art.

10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și nu așa cum indică

recurenta pe O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.(art. 79 devenit art. 209)

și pe art. 52 din O.M.F. nr. 519/2005, indicate în apărările făcute atât la

fond cât și în recurs de către autoritatea pârâtă.

Obiectul cauzei

deduse judecății în contencios administrativ vizează anularea procesului - verbal

de constatare a insolvabilității din 23 aprilie 2007 emis de D.G.F.P. Brașov, A.F.P.M.B. și a Deciziei nr. 12 din 19 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Brașov în

soluționarea contestației formulate de reclamanta SC S.U.D.V. SA împotriva

celui dintâi act administrativ - fiscal menționat.

Așa cum rezultă

din însăși denumirea acestuia, prin procesul - verbal de constatare a

insolvabilității nu s-au stabilit sumele datorate de debitor (reclamanta) ci

s-a constatat că societatea comercială în discuție nu mai este solvabilă, având

în vedere datoriile pe care le are la organul fiscal și bunurile/ valorile cu

care ar putea acoperi aceste datorii.

Faptul că

organul emitent al celor două acte contestate se regăsește în structura M.F.P.

- A.N.A.F., care este o autoritate publică centrală, nu poate conduce la

asimilarea D.G.F.P. unei autorități de nivel central, așa încât raționamentul

dezvoltat în motivul 3 de recurs nu poate fi primit.

În contextul

prezentat, se constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din

Legea n. 554/2004, competența soluționării litigiului revenind tribunalului

întrucât sunt contestate acte administrativ - fiscale emise de o autoritate

publică județeană și care nu îndeplinesc criteriul valoric prevăzut în teza a

II-a a aceluiași articol de lege pentru a atrage competența Curții de Apel.

Ca urmare, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.U.D.V. Brașov SA împotriva sentinței nr. 130/F/CA/2007 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.