ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2008, așa cum a fost precizată, reclamanta SC A.C. SA Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.F.P. a județului Brașov și A.F.P. Brașov, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 467 din 24 iunie 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 15/80 din 24 iunie 2008, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, anularea formelor de executare efectuate până în prezent (somații de poprire a conturilor bancare și măsurile de sechestru dispuse), cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, cazul bine justificat rezultă din împrejurările cauzei, care dovedesc o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, având în vedere că obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin actele de impunere în discuție s-au calculat la o valoare stabilită prin estimare și au fost determinate de fapte ale fostului administrator al societății, îndepărtat din societate, care este cercetat penal pentru aceste fapte, fără ca respectivele cercetări să fi fost finalizate. Cu privire la paguba iminentă, societatea reclamantă a menționat că prin indisponibilizarea conturilor bancare s-ar produce blocarea activității comerciale pe care o desfășoară.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 147/F din 16 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a capătului de cerere privind anularea formelor de executare și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Brașov. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.N.A.F. și D.G.F.P. Brașov și, în consecință, a respins cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu aceste autorități, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. Totodată, a admis cererea de suspendare și a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 467/2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 15180/2008 emise de A.F.P.

Brașov până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale. Cu privire la competența de soluționare a capătului de cerere privind anularea formelor de executare, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 172 alin. (4) C. proc. fisc., ale art. 400 și art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Apreciind că pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Brașov nu au avut nici o contribuție la emiterea actelor contestate, acestea fiind întocmite de A.F.P. Brașov, prima instanță a constatat că aceste autorități nu au calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța soluția pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că a achitat cauțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și că îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. Împotriva sentinței nr. 147/F din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta A.F.P. a municipiului Brașov prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 467 din 24 iunie 2008 și a raportului de inspecție fiscal nr. 15180 din 24 iunie 2008. A învederat pârâta, prin motivele de recurs, că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, în condițiile în care se menționează, în considerentele acesteia, pe de o parte că M.E.F., A.N.A.F., D.G.F.P.

a județului Brașov nu are calitatea procesuală pasivă astfel că acțiunea față de aceste părți va fi respinsă și, pe de altă parte, că acțiunea formulată de reclamantă împotriva A.N.A.F. este întemeiată. S-a mai criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că aceasta s-a dat cu aplicarea greșită a legii, dispunându-se suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat fără a se lua în considerare împrejurarea că soluționarea contestației administrative a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 214 C. proc. fisc. De asemenea, s-a precizat de către recurentă că instanța de judecată a fondului nu a argumentat în ce constă paguba iminentă ce ar putea leza patrimoniul reclamantei și a apreciat în mod subiectiv că prin indisponibilizarea sumei datorate s-ar împiedica activitatea societății.

Instanța de judecată, s-a mai arătat, a omis să aprecieze prejudiciul creat la bugetul statului prin nerecuperarea sumei datorate conform titlurilor de creanță prin care s-au stabilit sumele de plată. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin cazuri bine justificate se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză, cum corect a reținut instanța de fond, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru luarea măsurii de suspendare a executării actului administrativ atacat, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva actelor administrativ - fiscale, întrucât, pe de o parte, împrejurările invocate de reclamantă, prin acțiunea în anulare și prin cererea de suspendare, cu privire la starea de fapt și de drept a litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere întocmită de recurenta pârâtă, și, pe de altă parte, prin executarea silită pornită împotriva intimatei, pentru recuperarea sumei de 1.719.770 lei reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere aferente și taxă pe valoarea adăugată, majorări și penalități de întârziere aferente, se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul reclamantei a unor prejudicii materiale viitoare și previzibile.

În raport de cele mai sus arătate, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.F.P. Brașov împotriva sentinței nr. 147/ F din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Brașov împotriva sentinței civile nr. 147/ F din 16 octombrie 2008 A Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.