ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2018

Deliberând asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contentios administrativ și fiscal, la data de 06 iunie 2017, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 56.475 RON, achitată la B. cu recipisa de consemnare nr. x din 07 septembrie 2015.

Prin încheierea nr. 5 din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contentios administrativ și fiscal a respins cererea petentei S.C. A. S.R.L. privind restituirea cauțiunii achitată în dosarul nr. x/2015 având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 82/COM/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția Civilă.

În motivarea acestei încheieri, instanța a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., reiese că, anterior soluționării irevocabile a fondului cauzei, cauțiune nu poate fi restituită, cu excepția situației în care partea potrivnică declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri.

În acest sens, instanța a constatat că, prin decizia nr. 126/04.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. C. S.R.L. prin administrator, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar CII D. în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 82/COM din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 445.325,75 RON. A fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea S.C. C. S.R.L. și menținute restul dispozițiilor sentinței apelante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 mai 2017.

În acest context, raportat la prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a reținut că, până la pronunțarea Înaltei Curți asupra recursurilor, cauza nu este considerată ca fiind soluționată irevocabil, ceea ce determină neîndeplinirea condițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că, în speță, nu este incidentă nici situația de excepție reglementată de teza finală a acestui articol, întrucât partea interesată, în speță S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar D., nu și-a exprimat poziția în sensul că nu ar urmări obligarea petentei la despăgubiri.

Împotriva încheierii nr. 5 din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contentios administrativ și fiscal, a formulat recurs S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea/modificarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii privind restituirea cauțiunii achitată în cadrul dosarului nr. x/2015

În motivarea recursului, recurenta a susținut că, încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 280 C. proc. civ.

În opinia recurentei, efectele încheierii de suspendare au încetat de drept în momentul pronunțării instanței de apel asupra apelurilor declarate în dosarul nr. x/2012.

Recurenta a susținut că suspendarea nu operează până la soluționarea unei cauze, ci până la soluționarea unei căi de atac.

În plus, s-a învederat că în cadrul recursului a formulat o nouă cerere de suspendare a executării deciziei din apel, pentru soluționarea căreia instanța de recurs a stabilit o cauțiune în cuantum de 30.000 RON, astfel încât, toate cauțiunile achitate atât în apel, recurs, cât și în cadrul contestației la executare sunt excesiv de împovărătoare.

Mai mult decât atât, s-a susținut că, întreaga sumă de bani la care a fost obligată recurenta, a fost poprită de către E. S.A. - Sucursala Oradea, astfel încât nu există motive pentru a nu fi restituită cauțiunea achitată în cadrul apelului.

Analizând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu care Înalta Curte reține următoarele:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 280 C. proc. civ.

În esență, recurenta a contestat soluția Curții de Apel Oradea de respingerea a cererii de restituire a cauțiunii, susținând că efectele încheierii de suspendare au încetat de drept în momentul pronunțării instanței asupra apelurilor declarate în dosarul nr. x/2012.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, în ședința publică din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit în sarcina apelantei S.C. A. S.R.L., obligația depunerii unei cauțiuni în cuantum de 56.475 RON, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței nr. 82/COM/2015 a Tribunalului Bihor, pe care a constatat-o achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 7 septembrie 2015 emisă de B. Oradea, depusă în dosarul de suspendare provizorie.

Prin încheierea din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. și, în consecință, a dispus suspendarea executării sentinței nr. 82/COM/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, până la soluționarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2012

Prin decizia nr. 126 din 04 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva sentinței nr. 82/COM din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 445.325,75 RON.

A fost înlăturată dispoziția tribunalului privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță în favoarea S.C. C. S.R.L. și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părți, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanței, s-a constatat că recursurile ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 nu au fost soluționate irevocabil, având stabilit termen de judecată la data de 20 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., "cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la îndeplinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri".

Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: existența unei hotarâri irevocabile prin care s-a soluționat fondul cauzei și neformularea de către cel îndreptațit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabilă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei.

În speță, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aceste două condiții nu au fost îndeplinite.

Astfel, recursurile formulate de reclamantă și pârâtă nu au fost soluționate în mod irevocabil, iar intimata S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. nu și-a exprimat poziția în sensul că nu ar urmări obligarea societății A. S.R.L. la plata despăgubirilor.

În consecință, raportat la aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 5 din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.