ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 724/2017

Decizia nr. 724/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Cererea

de recurs

Prin cererea de recurs formulată la data de 13

februarie 2017, îndreptată împotriva Deciziei nr. 6655 din 22 decembrie

2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4690 din data

de 04 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

recurenta-reclamantă A. a invocat, in sinteză, că este

nefondată decizia pronunțată dat fiind faptul că

instanțele de fond și de apel au aplicat retroactiv dispozițiile

Legii nr. 263/2010 privind sistemul de pensii la o situație juridică

încheiată în anul 1988, ce trebuia soluționată prin prisma

vechii legi aplicabile, fiind încălcate prevederile art. 6 C. civ.

Astfel, a fost respinsă cererea de

emitere a deciziei de pensionare de către pârâta B. București, apreciindu-se

că, potrivit Legii nr. 263/2010, concediul acordat pentru creșterea

copilului este de 3 ani, iar nu de 7 ani, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 9 lit. k) C. muncii, precum și ale Legii nr. 1/1970.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție Ia data de 27 februarie 201

7, fiind repartizat completului CF 2.

La data de 15 februarie 2017, în baza

rezoluției din data de 7 martie 2017, s-a procedat la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport constatându-se că recursul este inadmisibil în raport de

dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Completul de filtru C2, constatând ca raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 21 martie 2017, comunicarea raportului către

părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere,

așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

25-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului a fost comunicat părților, facă ca

acestea să depună punct de vedere la raportul întocmit.

La data de 10 aprilie 2017, constatându-se

că se poate trece ia examinarea recursului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru

judecarea recursului la data de 9 mai 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

l. Analizând recursul, Înalta Curte

urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente;

În cauză, instanța a fost

sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de

asigurări sociale, de competența secțiilor de litigii de

muncă ale tribunalelor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 153

din Legea nr. 263/2010, privind sistemul public de pensii.

Prin contestația înregistrată la data

de 17 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. unic

x/3/2015, așa cum a fost regularizată la data de 8 ianuarie 2016,

contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. București, a solicitat

anularea Deciziei nr. 1524 din 11 noiembrie 2015 și obligarea intimatei la

emiterea unei decizii prin care să i se stabilească dreptul la pensie

pentru limita de vârstă prin valorificarea ca stagiu de cotizare a

perioadei în care a stat în concediu pentru creșterea copilului, succesiv

pentru toți cei 3 copii ai

săi.

În drept, au fost invocate prevederile

Legii nr. 1/1970 și ale Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 4690 din

data de 4 mai 2016, pronunțată de 'Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

x/3/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr. 6655 din 22

decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de apel anta-reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 4690 din data de 04 mai 2016,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

În sinteză, instanța a

reținut că dispozițiile Legii nr. 1/1970 nu mai produc efecte

juridice în prezent, fiind abrogate prin intrarea în vigoare a C. muncii,

respectiv Legea nr. 53/2003. Ca atare, dispozițiile Legii nr. 1/1970 nu

pot fi aplicate în speță în sensul cerut de apelanta-reclamantă

căci o lege produce efecte doar în intervalul de timp în care se află

în vigoare, nu și după ce a fost abrogată.

A apreciat instanța că reclamanta nu

a realizat un stagiu de cotizare în sensul impus de art. 3 alin. (1) lit. p)

din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, reclamanta nu se află

în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 16-17 din Legea nr. 263/2010

și nici măcar în vreuna dintre situațiile pe care art. 49 alin. (1)

din respectiva lege le asimilează unor stagii de cotizare. Legea nr. 263/2010

nu a asimilat stagiului de cotizare intervalul de timp în care aceasta s-a

aflat în concediu pentru creșterea celor trei copii ai săi până

la împlinirea de către ultimul dintre aceștia a vârstei de 7 ani.

Astfel, prin dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010,

se asimilează stagiului de cotizare doar perioada de concediu pentru

creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul

copilului cu handicap, de până la 3 ani.

Împotriva acestei decizii a declarant

recurs contestatoarea, la data de 13 februarie 2017.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile

art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., mi sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse mimai apelului.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse

recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva

hotărârilor tribunalelor pronunțate în litigii de muncă, se

poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit

dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile

curților de apei, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu

apel în termen sunt definitive.

Față de cele menționate, din

coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din

Legea nr. 263/2010, cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013

rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea

litigiilor de muncă sunt supuse numai apelului ia curtea de apel. în

consecință, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) teza

finală C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează

apelul împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea unui

litigiu de muncă nu este supusă căii de atac a recursului, fiind

definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, Decizia nr. 6655 din 22 decembrie

2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a

soluționat apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe,

într-un litigiu de asigurări sociale, nu poate fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de

atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea

le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în. scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Având în vedere dispozițiile art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 6655 din 22 decembrie 2016 a

Curții de Apel București, secția a Vll-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 9 mai 2017.