ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 724/2017

Decizia nr. 724/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: I. Cererea de recurs Prin cererea de recurs formulată la data de 13 februarie 2017, îndreptată împotriva Deciziei nr. 6655 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4690 din data de 04 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta-reclamantă A. a invocat, in sinteză, că este nefondată decizia pronunțată dat fiind faptul că instanțele de fond și de apel au aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul de pensii la o situație juridică încheiată în anul 1988, ce trebuia soluționată prin prisma vechii legi aplicabile, fiind încălcate prevederile art. 6 C. civ.

Astfel, a fost respinsă cererea de emitere a deciziei de pensionare de către pârâta B. București, apreciindu-se că, potrivit Legii nr. 263/2010, concediul acordat pentru creșterea copilului este de 3 ani, iar nu de 7 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 lit. k) C. muncii, precum și ale Legii nr. 1/1970. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Ia data de 27 februarie 201 7, fiind repartizat completului CF 2. La data de 15 februarie 2017, în baza rezoluției din data de 7 martie 2017, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Completul de filtru C2, constatând ca raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 21 martie 2017, comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 25-26 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, facă ca acestea să depună punct de vedere la raportul întocmit. La data de 10 aprilie 2017, constatându-se că se poate trece ia examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 9 mai 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. l. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente; În cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de asigurări sociale, de competența secțiilor de litigii de muncă ale tribunalelor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul public de pensii.

Prin contestația înregistrată la data de 17 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. unic x/3/2015, așa cum a fost regularizată la data de 8 ianuarie 2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. București, a solicitat anularea Deciziei nr. 1524 din 11 noiembrie 2015 și obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să i se stabilească dreptul la pensie pentru limita de vârstă prin valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei în care a stat în concediu pentru creșterea copilului, succesiv pentru toți cei 3 copii ai săi. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 1/1970 și ale Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 4690 din data de 4 mai 2016, pronunțată de 'Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă. Prin Decizia civilă nr. 6655 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apel anta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4690 din data de 04 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În sinteză, instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 1/1970 nu mai produc efecte juridice în prezent, fiind abrogate prin intrarea în vigoare a C. muncii, respectiv Legea nr. 53/2003.

Ca atare, dispozițiile Legii nr. 1/1970 nu pot fi aplicate în speță în sensul cerut de apelanta-reclamantă căci o lege produce efecte doar în intervalul de timp în care se află în vigoare, nu și după ce a fost abrogată. A apreciat instanța că reclamanta nu a realizat un stagiu de cotizare în sensul impus de art. 3 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 263/2010. De asemenea, reclamanta nu se află în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 16-17 din Legea nr. 263/2010 și nici măcar în vreuna dintre situațiile pe care art. 49 alin. (1) din respectiva lege le asimilează unor stagii de cotizare. Legea nr. 263/2010 nu a asimilat stagiului de cotizare intervalul de timp în care aceasta s-a aflat în concediu pentru creșterea celor trei copii ai săi până la împlinirea de către ultimul dintre aceștia a vârstei de 7 ani.

Astfel, prin dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010, se asimilează stagiului de cotizare doar perioada de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani. Împotriva acestei decizii a declarant recurs contestatoarea, la data de 13 februarie 2017. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., mi sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse mimai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunțate în litigii de muncă, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apei, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea litigiilor de muncă sunt supuse numai apelului ia curtea de apel. în consecință, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează apelul împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea unui litigiu de muncă nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, Decizia nr. 6655 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, într-un litigiu de asigurări sociale, nu poate fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în. scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 6655 din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.