ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2016

Decizia nr. 1588/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015, reclamanții Filiala Hidroelectrica A. și Departamentul Caransebeș B., în numele și pentru membrii săi C., D., E., F., G., H., I., J., K., E., F., G., L., I., J., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC de Producere a Energiei Electricei în Hidrocentrale Hidroelectrica, reprezentată prin Administrator Judiciar M. SPRL, să se dispună: constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1521 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui F. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 3173/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de inginer principal (inginer I conform Nomenclatorului actual), exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1524 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui G. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2686/2013,

sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de electrician întreținere instalații ecluza, exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1523 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui I. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2684/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de operator tratare apa, exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1522 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui K. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2669/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de economist, exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1482 din 01 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica,

prin care s-a dispus reintegrarea lui J. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2666/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de economist principal (economist I conform Nomenclatorului actual), exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1528 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui E. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 3166/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de economist principal (economist I conform Nomenclatorului actual), exclusiv pentru punerea in executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1527 din 15 septembrie 2015, emisa de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui D. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 3169/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de inginer principal (inginer I conform Nomenclatorului actual),

exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1525 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui L. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2488/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de administrator de rețea de calculatoare principal specialist (administrator de rețea de calculatoare II conform Nomenclatorului actual), exclusiv pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității parțiale a deciziei nr. 1526 din 15 septembrie 2015, emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus reintegrarea lui C. pe funcția și postul deținut anterior concedierii survenite prin decizia nr. 2666/2013, sub aspectul reînființării doar cu titlu temporar a postului de economist principal specialist (economist II conform Nomenclatorului actual), exclusiv pentru punerea in executare a deciziei civile nr. 2488 din 22 iunie 2015 și modificării temporare a structurii organizatorice a Hidroelectrica; constatarea nulității deciziei nr. 1534 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica,

prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui C.; constatarea nulității deciziei nr. 1535 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui D.; constatarea nulității deciziei nr. 1536 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui E.; constatarea nulității deciziei nr. 1529 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui F.; constatarea nulității deciziei nr. 1532 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui G.; constatarea nulității deciziei nr. 1533 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui L.; constatarea nulității deciziei nr. 1531 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui I.; constatarea nulității deciziei nr. 1484 din 01 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui J.; constatarea nulității deciziei nr. 1530 din 15 septembrie 2015 emisă de Societatea Hidroelectrica, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al lui K.;

obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamanților, pe funcțiile deținute de fiecare dintre aceștia, anterior desfacerii contractelor individuale de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și ale celorlalte drepturi indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat fiecare reclamant în parte, prevăzute în contractul individual de muncă și în contractul colectiv, începând cu data concedierii și până la data reîncadrării efectivă pe post; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente tuturor drepturilor salariale datorate, ca urmare a emiterii deciziilor de concediere nelegale, de la data concedierii și până la data achitării efective a acestora, pentru fiecare reclamant în parte; obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru fiecare reclamant persoană fizică, în parte; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2508 din 07 martie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a disjuns cauza privind pe reclamanții C., D., E., F., Filiala Hidroelectrica A. și Departamentul Caransebeș B. cu formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr. x/3/2016. Prin sentința civilă nr. 3000 din 21 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/3/2016, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței în cauza privind pe acești reclamanți și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, a reținut că, potrivii art. 210 din Legea nr. 62/2011 al dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Contestațiile împotriva deciziilor de executare, respectiv încetare a raporturilor de muncă au fost introduse împotriva angajatorului, în calitatea de reclamanți, atât de către salariații concediați C., D., E., F. (care au astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii și actele de la dosar au domiciliile în județul Gorj) în nume propriu precum și de către Filiala Hidroelectrica A. (cu sediul în București) și Departamentul Caransebeș B. (cu sediul în Râmnicu - Vâlcea) în numele și pentru membrii săi C., D., E., F. Întrucât reclamanții C., D., E., F. au domiciliul în circumscripția Tribunalului Gorj, față de caracterul exclusiv al competenței teritoriale în această materie, competența aparține Tribunalului Gorj.

Prin sentința civilă nr. 1223 din 30 mai 2016, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că acțiunea cu care a fost investit tribunalul a fost formulată de federația Filiala Hidroelectrica A. și de un departament al Sindicatului Hidroelectrica A., respectiv Departamentul Caransebeș B. în numele membrilor săi de sindicat. Tribunalul Gorj a reținut incidența deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Î.C.C.J.

în interesul legii, prin care s-a statuat că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, respectiv în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2), fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Cum acțiunea a fost formulată de Filiala Hidroelectrica A. și de un departament al Sindicatului Hidroelectrica A. respectiv Departamentul Caransebeș B. în calitate de reprezentant al reclamaților membrii de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanță, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul București. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, prin care se urmărește anularea unor decizii de concediere, a fost promovată de C., D., E., F., G., L., I., J., K., precum și de Filiala Hidroelectrica A. și Departamentul Caransebeș B., în numele acestor membri de sindicat.

Prin sentința civilă nr. 2508 din 07 martie 2016, Tribunalul București a disjuns cauza privind pe reclamanții C., D., E., F., Filiala Hidroelectrica A. și Departamentul Caransebeș B. cu formarea prezentului dosar. Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322/10.05.2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare și în lipsa unui text expres, prin decizia nr. 1 din data de 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) s-a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuala activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Totodată, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin aceeași decizie, s-a statuat în sensul că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Pentru aceste considerente, având în vedere că acțiunea disjunsă cu care instanța a fost învestită în prezentul dosar, a fost promovată de Filiala Hidroelectrica A., al cărui sediu se află în circumscripția Tribunalului București și de un departament al Sindicatului Hidroelectrica A., respectiv Departamentul Caransebeș B., în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul. Pe de altă parte, reclamanții persoane fizice au domiciliul în localități situate în circumscripția Tribunalului Gorj.

Se constată astfel că, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare aparține mai multor instanțe, deopotrivă competente. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, reclamantul are alegerea dintre mai multe instanțe deopotrivă competente și având în vedere că reclamanții au înțeles să introducă acțiunea la Tribunalul București, instanță în circumscripția căreia se află sediul reclamantei Filiala Hidroelectrica A., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.