ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuienții Orașul Comănești - Unitatea administrativ teritorială și Primarul orașului Comănești au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5, art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivare s-a arătat că înscrisurile noi, pe care se sprijină cererea de revizuire, sunt de natură a modifica situația de fapt reținută de instanță prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sensul că M.G., autoarea contestatorului E.V.S., având ca moștenitor pe P.G.S., nu a avut niciun drept de moștenire asupra averii imobiliare obiect al notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a mai susținut că întreaga avere imobiliară a lui D.G. a fost transmisă în timpul vieții în anul 1902 prin împărțeală de ascendent către fiul N.G., M.G. (Ș./M.) primind prin această împărțeală doar avere mobiliară. Ulterior, prin decesul lui N.G. bunurile imobile au trecut în patrimoniul soției supraviețuitoare și a copiilor. Așadar, la data preluării abuzive de către stat a imobilelor, acestea aparțineau moștenitorilor lui N.G. Revizuienții au mai arătat că au luat cunoștință de înscrisurile noi cu prilejul transmiterii acestora de către Direcția Silvică Bacău, cu adresa din 9 martie 2015 și ele îndeplinesc condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Cu referire la caracterul de noutate al înscrisurilor, s-a susținut că actele pe care le invocă revizuienții nu au fost folosite pe parcursul judecății acestei spețe.
Înscrisurile au existat la data la care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, atâta timp cât ele datează din anul 1946 și chiar din ani mai îndepărtați. Cât privește faptul că înscrisurile nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, revizuienții au susținut că pe baza actelor de la dosar instanța a stabilit greșit situația de fapt, iar înscrisurile noi vin să contureze o nouă situație de fapt, conformă cu realitatea. Neprezentarea înscrisurilor s-a datorat unor motive obiective, faptului că modul în care a decurs judecata a fost imprevizibil, cât și împrejurării că, în paralel, între aceleași părți s-a desfășurat un alt litigiu. Așadar, au precizat revizuienții, a existat un concurs de factori care i-a împiedicat să depună actele.
Revizuienții au mai susținut că nu au putut prevedea necesitatea probării împrejurării referitoare la dreptul de proprietate al lui N.D.G., modalitatea împărțelii averii sale și faptul că la momentul deposedării terenurile erau în proprietatea copiilor acestuia. În fine, s-a mai arătat că înscrisurile depuse sunt determinante, având forță probantă prin ele însele, nesusceptibile de completări sau conformări prin alte mijloace de probă, de natură a evidenția o altă situație de fapt. În susținere au fost depuse următoarele înscrisuri: adresa din 9 martie 2015, înregistrată la 11 martie 2015, emisă de Direcția Silvică Bacău, decizia civilă nr. 4700 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sentința civilă nr. 3041 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Onești, sentința civilă nr. 3167 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sf.
Gheorghe, act de realizare din 5 aprilie 1890, declarațiune din 19 februarie 1890 a lui A.Ș., înscrisă la Tribunalul Ilfov sub nr. 1186 din 21 februarie 1890, care întărește actul de împărțeală din 1872 încheiat între succesorii lui N.G., declarațiune din 19 februarie a lui D.G., înscrisă la Tribunalul Ilfov sub nr. 1289 din 24 februarie 1890, care întărește efectele actului de împărțeală din 1872 încheiat între succesorii lui N.G., actul de vânzare-cumpărare între G.N.G., în calitate de vânzător și N.D.G., în calitate de cumpărător, încheiat la 1 octombrie 1904 având ca obiect al vânzării și porțiuni din moșia C., proces verbal din 4 iunie 1919 al Comisiunii de ocol de expropriere Moinești prin care se expropriază pentru izlaz suprafața de 180 ha din moșiile C. și V., proprietatea lui N.D.G., atestând calitatea de proprietar a lui N.G.
(fiul lui D.G.) asupra moșiei C., proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere referitor la exproprierea unei suprafețe de 120 ha din pădurea C. - V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G. pentru completarea islazului comunal atestă calitatea de proprietari ai succesorilor lui N.D.G. asupra moșiei C., calitate existentă în timpul vieții lui D.G., proces verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moinești, prin care se expropriază pentru pășune comunală suprafața de 12 ha din moșia C. - V., proprietatea moștenitorilor N.D.G., regulament de exploatare al pădurii C. din județul Bacău, datat noiembrie 1923, proprietatea fiilor minori ai lui N.D.G.
și anume D., E., I. și Ne.G., având ca tutore pe mama lor I., care este recunoscută ca reprezentanta legală prin Tribunalul Ilfov, proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moinești prin care se expropriază pentru izlaz suprafața de 37 ha din moșia C. - V., proprietatea moștenitorilor N.D.G., referatul nr. 69/1926 al Consilieratului agricol din care rezultă că s-a expropriat suprafața de 12 ha din moșia C., proprietatea succesiunii N.D.G., proces-verbal din 30 septembrie 1922 al Comisiunii de ocol de expropriere Moinești prin care se expropriază pentru pășune comunală suprafața de 12 ha din moșia C. - V., proprietatea moștenitorilor N.D.G., copie după referatul din 12 noiembrie 1922 întocmit de Serviciul Silvic din cadrul Administrației Bunurilor succesiunii N.D.G.
referitor la situația terenurilor cerute a se da ca izlaz comunal din pădurile C., A.-Ci. și P. - Ag., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., contractul de vânzare-cumpărare pădure pentru tăiere, autentificat din 26 mai 1924 încheiat de I.N.D.G., ca tutore și uzufructuară legală a minorilor, moștenitorii defunctului P.N.D.G. în ceea ce privește pădurea C.-V., regulamentul de exploatare a pădurii V. din județul Bacău, datat 1924, proprietatea succesiunii N.D.G., motive de revizuire-recurs împotriva deciziei din 4 mai 1925 de expropriere din moșia C.-V.
proprietatea moștenitorilor N.D.G., referat nr. 53/1925 privind stabilirea prețului pentru terenul expropriat din moșia C.-V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., referatul nr. 54 din 1 august 1929 prin care a fost stabilit prețul terenului expropriat, în suprafață de 382 ha, moșia C.-V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 14 martie 1929 privind aprobarea prețului terenului expropriat din moșia C.-V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., hotărârea nr. 50 din 28 februarie 1928 a Comitetului Agrar referitoare la exproprierile făcute în moșiile C.-V., A.-Ci.
și P.-Ag., adresa nr. 6788/1929 a Ministerului Agriculturii și Domeniilor prin care se solicită Creditului funciar Rural relații referitoare la sarcinile moșiei C.-V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 26 iulie 1929 a Direcțiunii creditului ipotecar către Casa Pădurilor solicitând să i se comunice dacă aceasta are în administrare cele 647 ha pădure expropriate din moșia C.-V., adresa din 26 iulie 1929 a Direcțiunii creditului ipotecar către Secretariatul general al Comitetului Agrar solicitând să i se comunice dacă pentru cele 647 ha pădure supuse exproprierii au primit aviz de la Casa Pădurilor, adresa din 29 iulie 1929 a Creditului Funciar Rural din care reiese că moșia C. era proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 3 august 1929 a Direcțiunii creditului ipotecar prin care a fost fixat prețul exproprierii celor 556 ha din moșia C., adresa din 3 august 1929 a Casei centrale a împroprietăririi privind suma cuvenită exproprierii suprafeței de 556 ha din moșia C. a moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 13 septembrie 1929 a Casei centrale a împroprietăririi privind suma cuvenită exproprierii suprafeței de 296 ha din moșia C.-V.
a moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 14 ianuarie 1930 a Creditului Funciar Rural către Tribunalul Bacău - prin care se aduce la cunoștință că s-a expropriat moșia C., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G.
și care este ipotecată societății pentru suma de 300000 RON, citație din 9 ianuarie 1930 a Tribunalului Bacău, secția I, pentru eliberarea prețului moșiei C. - V. proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., citație din 9 ianuarie 1930 a Tribunalului Bacău, secția I, pentru eliberarea prețului de expropriere a moșiei C., proprietatea minorului defunct N.D.G., a I.N.D.G., ordonanța nr. 9489 din 5 iulie 1930 prin care se stabilește eliberarea rentei silvică moștenitorilor defunctului N.D.G., pentru exproprierea suprafeței de 556 ha din moșia C., adresa din 12 august 1932 a Direcției Cadastrului prin care se solicită dosarul exproprierii moșiei C., proprietatea succesiunii N.D.G., actul de expropriere a unei părți din moșia C. - V. din 5 iulie 1932, proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., procesul-verbal din 15 iulie 1932 al Direcției cadastrului întocmit cu ocazia stabilirii limitelor terenului supus exproprierii din moșia C. - V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., adresa din 22 noiembrie 1934 a Serviciului agricol al județului Bacău prin care se solicită înaintarea referatelor de plată însoțite de tablourile de debit corespunzătoare exproprierilor efectuate din moșiile C., Ci., B., Ag., P., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., copie de pe raportul Avocaturii Statului nr. 632/1935 către ministrul agriculturii și domeniilor,
referitoare la respingerea contestației locuitorilor față de lucrările de măsurătoare ale moșiei C., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., avizul din 19 noiembrie 1935 al Consiliului Tehnic al Pădurilor referitor la vânzarea suprafeței de 67 ha din pădurea V., proprietatea succesiunii N.D.G.C., copie după dispozitivul sentinței nr. 15 din 14 octombrie 1935 a Tribunalului Bacău prin care a fost respinsă contestația făcută locuitorilor din comunele L., C., A. în contra planurilor și lucrărilor de măsurare și delimitare a moșiei C. - V., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., procesul-verbal din ianuarie 1936 al Comitetului local pentru reforma agrară din comuna Moinești prin care se pune în discuție exproprierea moșiei V. proprietatea succesiunii N.D.G., memoriul locuitorilor din satele V. și H., com.
Moinești referitor la exproprierea moșiei V., proprietatea moștenitorilor succesiunii N.D.G., copie după M. Of. nr. 72/26.03.1936 unde apare publicat Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 574 din 20 martie 1936 prin care se aprobă vânzarea unor suprafețe din pădurile C.- Ș., Ci., Ag., proprietatea succesiunii N.D.G., adresa din 17 mai 1937 a Direcțiunii Aplicării Reformei Agrare către directorul Serviciului Agricol Bacău, referitoare la exproprierea moșiei C., proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G., studiu de transformare în pășune împădurită a suprafeței de 67,14 ha din pădurea V., vândută, de la succesiunea N.D.G.C. (an 1937), adresa din 28 ianuarie 1937 a Direcției Cadastrului prin care se comunică dispozitivul sentinței nr. 15 din 14 octombrie 1935 și a deciziei din 20 mai 1936, din care rezultă că moșia C.V.
era proprietatea succesiunii N.D.G., contract de arendare încheiat în anul 1944 între Administrația Bunurilor succesiunii N.D.G.C. și primarul comunei urbane Moinești referitor la arendarea unei suprafețe din pădurea V., proprietatea succesiunii N.D.G., notificare către Prefectura județului Bacău nr. 1048 din 20 aprilie 1945 formulată de procurorul P.P. în numele doamnei I. (Io.) N.G.C., D.N.G.C., E.N.G.C. și N.N.G.C., proprietarii domeniilor păduroase C.-V., Ci., B., Ag., P. din județul Bacău, relațiunile și propunerile inspectorului silvic G.C. formulate în data de 17 mai 1919 privitoare la exproprierea pentru islazuri din pădurile C. - V., proprietatea domnului N.D.G., procesul verbal din 27 decembrie 1945 al Comitetului local pentru reforma agrară din comuna Moinești prin care s-a expropriat întreaga moșie V., în suprafață totală de 480 ha, proprietatea moștenitorilor defunctului N.D.G.
și adresa memoriu datată 16 aprilie 1946 formulată de P.P. către președintele comisiei județene de îndrumători pentru reforma agrară referitoare la exproprierea pădurii C. - V., proprietatea succesorilor N.D.G. Prin decizia nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Comănești împotriva deciziei nr. 59 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost casată decizia recurată și sentința nr. 931 A din 23 mai 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Comănești împotriva deciziei nr. 59 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost casată decizia recurată și sentința nr. 931 A din 23 mai 2007 a Tribunalului Bacău, secția civilă, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii date în recurs, decizie prin care recursul a fost admis, iar hotărârile pronunțate anterior casate cu trimitere spre rejudecare, fără a se putea reține faptul că instanța de recurs a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului pricinii. Așa fiind, se reține că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat de revizuienți devine inutilă. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire formulată de revizuienții Orașul Comănești - Unitatea administrativ teritorială și Primarul orașului Comănești va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții Orașul Comănești - Unitatea administrativ teritorială și Primarul orașului Comănești împotriva deciziei nr. 4700 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2015.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.